Săptămâna trecută am vizitat (mulțumesc Mihai Zgondoiu pentru recomandare!) cea mai mare instituție culturală din Bruxelles dedicată manifestărilor artistice moderne și contemporane, KANAL – Centre Pompidou. Numit inițial Kanal Brut, proiectul a fost inaugurat anul trecut în fostele garaje Citröen și timp de 14 luni a oferit publicului larg – pe lângă un amplu program de performance-uri, workshop-uri, concerte și DJ set-uri – acces la lucrări recente de artă vizuală, design și arhitectură, datând de câțiva ani sau de câteva decenii. Momentul vizitei nici nu putea fi mai inspirat; acesta a coincis cu un jalon important în evoluția muzeului, și anume cu Festivalul Kanal. Evenimentul a avut loc în perioada 21-30 iunie 2019, înainte ca stabilimentul să intre într-o perioadă de renovări masive timp de câțiva ani, reprezentând astfel o ocazie unică de a arunca o privire asupra felului în care spațiul original arăta și era compartimentat.
Unul dintre avantajele alegerii unei foste uzine sau unui fost garaj industrial pentru a-l converti în muzeu de artă constă, desigur, în generozitatea spațiului, care poate găzdui lucrări desfășurate pe suprafețe mari, precum instalația gigant a lui Jean Tinguely, „L’enfer, un petit début” (1984), amplasată chiar la intrare, care constă într-o platformă imensă care încorporează în jur de 30 de piese autonome realizate din metal reciclat, motoare electrice, un cap de ren, o plantă, etc…. O altă instalație inspirat montată tot la intrare, a lui Pascale Marthine Tayou, constă într-o colecție de semne luminoase „Open”, se numește „Open Wall” (2010) și indica oarecum intrarea în expoziție, unde, o dată ajuns, puteai alege între mai multe căi de parcurs, marcate cromatic diferit. Ambele lucrări fac parte din colecția Muzeului National de Artă Modernă de la Centre Pompidou din Paris, însă au fost expuse bineînțeles și lucrări noi precum instalația textilă a Raffaellei Crispino „Time Zone” (2018) sau alte lucrări comisionate de KANAL – Centre Pompidou în vederea formării unei colecții proprii. Analizând cifrele din mapa de presă, proiectul se arată un adevărat succes al curatorului Bernard Blistène, care este totodată și directorul Muzeului Național de Artă Modernă de la Centre Pompidou din Paris și care și-a îndeplinit cu siguranță (chiar și doar prin acest teaser), agenda la Bruxelles.
Despre scena de artă contemporană din Bruxelles știam că dispune de un târg renumit, Art Brussels, și că mult timp nu a avut un muzeu dedicat artei contemporane, deși un astfel de stabiliment, absolut necesar oricărei capitale europene, a fost îndelung așteptat de curatori, colecționari, agenți culturali și nu în ultimul rând de public. Acum acesta a apărut, însă sub forma unui satelit al consacratului Centre Pompidou din Paris. Desigur, proiectul presupune mai multe colaborări și cu alte instituții de artă și cultură locale și internaționale, însă afilierea la instituția francofonă este cea mai proeminentă. Faptul că Bruxelles se întâmplă să fie totodată și una dintre cele trei capitale ale Uniunii Europene, nu doar a unei țări europene, e posibil să fi făcut problematică înființarea unui „Muzeu Național de Artă Contemporană” (așa cum se numește de exemplu cel din Lisabona sau chiar din București). Aclamat sau criticat, KANAL – Centre Pompidou a stârnit controverse și așteptări, dar mai mult, a reușit totodată să pună Bruxelles pe harta spațiilor de artă contemporană europene care merită vizitate.
Ana Daniela SULTANA CIPARIU
