În contextul protestelor care au avut loc în ultimii ani în București, numele miliardarului și filantropului american George Soros apare la fel de controversat ca în urmă cu aproape 30 de ani când acesta investea considerabil în crearea, în noua regiune proaspăt ieșită din comunism, a unei infrastructuri de sorginte neoliberală pentru practica și instituțiile democratice din Europa Centrală și de Est. Prin înființarea, în anii 90, a Centrului Soros pentru Artă Contemporană (CSAC), devenit mai apoi Centrul International de Artă Contemporană (CIAC), a apărut o alternativă la unica formă de finanțare și susținere a artei româneşti (Uniunea Artiștilor Plastici) și totodată a luat naștere un spațiu necesar de expunere și dezbatere, a cărui moștenire a rămas în mentalul colectiv, punându-și definitiv amprenta asupra felului în care percepem lumea artei.
Recent vernisata expoziție „The Influencing Machine” curatoriată de Aaron Moulton la galeria Nicodim din București prezintă scenariul acestui episod din istoria artei și al influenței pe care rețeaua Centrelor Soros a avut-o în crearea noii paradigme a artei contemporane.
„Inspirat dintr-un fapt real”, discursul curatorial este împărțit în cinci categorii: Cultural Exorcism, Conversion Therapy, Pedagogical Evangelism, Archival Rituals și Socialist Realism și își propune să redea, prin cele 37 de lucrări selectate, practici culturale specifice perioadei prolifice a CSAC-ului și să arate perspectiva de câmp de bătălie ideologic a artei contemporane, în care artistul contemporan este un activist, critica instituțională este o formă de lobby, iar avant-gard-ele pot fi regizate.
Expoziția este deschisă publicului la sediul galeriei Nicodim din București (Strada Băiculeşti, nr. 29) în perioada 14 martie – 27 aprilie 2019, iar artiștii expuşi sunt: Luchezar Boyadjiev, Nina Czegledy, Ole Dammegård, Aleksandra Domanović, Constant Dullaart, Harun Farocki, Jakup Ferri, Andrea Fraser, Adrian Ghenie, Ferenc Gróf, Naomi Hennig, Mi Kafchin, Jon McNaughton, Yerbossyn Meldibekov, Suzanne Meszoly, Mike Z Morrell, Ciprian Mureșan, Lucia Nimcova, Oksana Pasaiko, REP Group, Joanne Richardson, Șerban Savu, Keiko Sei, Sean Snyder, SOSka Group, János Sugár, Andrei Ujică, Anetta Mona Chişa & Lucia Tkáčová şi Gulnara Kasmalieva & Muratbek Djumaliev.
Dintre lucrările artiștilor români, colajul „Auto-da-fe” al lui Ciprian Mureșan – prezentat mai întâi la Art Basel în Elveția (2008), la Bienala de la Veneția (2009) și la galeria Nicodim din Los Angeles (2010) – ocupă o poziție proeminentă în expoziție prin suprafața de expunere, câteva portrete ale lui Soros, dintre care unul semnat de Adrian Ghenie, iar altul de Șerban Savu sunt încadrate la secțiunea „Socialist Realism”, iar în sala de proiecție rulează „Videograms of a Revolution”, documentar realizat de Harun Farocki și Andrei Ujică, aproape nelipsit de la expozițiile ce tematizează arta din Europa de Est. Aceste nume aproape similare cu arta contemporană românească, alături de pozițiile internaționale din expoziție, constituie, desigur, o ocazie bună de a vedea lucrări consacrate dispuse într-un narativ nou.
Totuşi, „The Influencing Machine” rămâne un proiect de galerie, menit să-şi promoveze artiştii pe care îi reprezintă şi nu să elucideze menanismele din spatele perioadei de tranziţie a anilor 90.
Ana-Daniela SULTANA