Înţeleg supărările şi frustrările celor care nu au câştigat licitaţia de proiecte culturale organizată de Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN). Eu însumi am trecut, în ultimii ani, prin stări de perplexitate după ce am văzut că proiectele depuse de mine au fost respinse de către experţi care astăzi strigă în gura mare că sunt nedreptăţiţi pentru că nu au primit nici-un leu pentru proiectele lor. De fiecare dată, însă, am urmat calea instituţională a contestaţiei şi a protestului civilizat, fără să demasc public conspiraţii văzute sau nevăzute împotriva mea şi a proiectelor pe care le-am depus la AFCN. O postare pe facebook a domnului Dragoş Neamu, preşedintele Reţelei Naţionale a Muzeelor din România, m-a şocat şi mi-a confirmat ieşirile sale din decorul logicii şi al bunului simţ. Dl. Neamu, care a câştigat, doar în acest an, un proiect la aria „Activităţi muzeale şi activităţi privind promovarea culturii scrise (inclusiv lecturile publice)”, a postat următoarea delicateţe stilistică: „ma f… in el de afcn”. Oare ce-l mâna pe el în luptă? Faptul că nu a mai câştigat câte trei sau patru proiecte la ariile de finanţare AFCN şi faptul că aura sa de mare manager cultural (de care face atâta tapaj!) a fost eclipsată. Obsesia anulării unor concursuri e mai veche la domnia sa, ultima sa cerere de acest gen fiind susţinută public după ce colegul său de birou şi bunul său prieten a pierdut concursul pentru funcţia de manager al Muzeului Naţional al Literaturii Române. Noroc că autorităţile şi lumea noastră culturală cunosc fineţurile domnului în cauză şi nu-l iau în seamă! Dar discuţia despre AFCN trebuie purtată, fără patimă şi fără abjecţie!
Înainte de a relua ideile mele despre reconfigurarea AFCN, trebuie să produc o demonstraţie legată de ceea ce au pierdut câţiva dintre contestatarii vehemenţi de acum ai AFCN. Am ales, ca studiu de caz, Reţeaua Naţională a Muzeelor din România (RNMR) care a câştigat, în 2012, două proiecte – “Sunt obiect de muzeu, caut vizitator” – 40.741 lei şi “Incubarea Omului Nou. Amplu studiu de sondare a publicului cu privire la temele abordate de viitorul Muzeu al Dictaturii Comuniste din România” – 45.513 lei. În 2011, RNMR a câştigat 6 proiecte: “Fiecare obiect spune o poveste” – 26.691 lei; “Creează IM-PACT! – Pact al tinerilor din comunitatea locală pentru promovarea de impact a oraşului Dumbrăveni” – 29974 lei; „Muzeul on/offline – programe educaţionale de tip blended-learning pentru adolescenţi” – 35.100 lei; “Muzeul nostru – Ştim oare să construim cu adevărat un program de voluntariat?” – 38857 lei; “Noaptea muzeelor 2012”-56.925 lei; “Restaurarea poveştilor” -33507 lei.
Dacă vom face o analiză a celor care astăzi contestă vocal rezultatele AFCN, vom putea constata că cei mai mulţi dintre ei au fost beneficiarii celor mai mulţi bani daţi de AFCN de la înfiinţarea acestui organism, în 2005. E amuzant să citeşti cum foşti experţi AFCN şi câştigătorii de casă ai AFCN cer astăzi conferinţe de presă şi reevaluarea tutoror proiectelor, de parcă cu toţii, cei care au câştigat, nu beneficiază de prezumţia de profesionalism şi de bună credinţă!
Dacă au existat încălcări flagrante procedurale, cum susţine dl. Neamu, îl invit să le dea publicităţii imediat! Nu putem face o nedreptate tuturor celor care au câştigat. Dacă există probe şi dovezi, să fie pedepsiţi doar cei care au încălcat regulile jocului!
Problema spinoasă a AFCN rămâne, cum am mai scris şi declarat, calitatea experţilor. Cei care contestă acum ar trebui să ceară, în primul rând, ca evaluatorii proiectelor lor să nu mai fie selectaţi în registrul de experţi ai AFCN. Aşa am procedat şi eu, atunci când am dovedit că grilele şi rapoartele au fost redactate şi completate aberant! Astfel, sita va cerne, an de an, evaluatorii. Consiliul AFCN aşteaptă autopropuneri şi propuneri de evaluatori. Cred că ar fi practic ca anunţul privind evaluatorii să conţină şi datele financiare ale evaluării. Cred că o remuneraţie mai substanţială poate atrage un evaluator de anvergură. Sigur, grilele, rapoartele şi evaluările măsoară, până la urmă, produse, proiecte şi programe culturale care nu pot fi evaluate milimetric. Un evaluator dublat de o personalitate culturală şi artistică recunoscută nu va fi pus la îndoială, cu una, cu două. Întotdeauna, însă, vor exista nemulţumiri şi contestaţii. Sper din toată inima să nu mai existe manageri culturali care să posteze „ma f… in el de afcn”.
Dan Mircea CIPARIU
