Producătoarea suedeză de cinema porno stătea într-o vilă închiriată, cu de toate, aşa cum vezi în filme: living imens, bucătărie SF cu un frigider semănând cu un modul spaţial şi, ceea ce mă interesa în mod special şi am observat printr-o uşă indiscret întredeschisă, un dormitor cu o lumină difuză punându-şi haloul pe un pat cât o banchiză polară. În doi timpi şi trei mişcări, generoasa doamnă s-a schimbat într-un halat de casă verde, ecologic, m-a întrebat ce muzică prefer („ABBA”, binenţeles c-am zis), a scos din frigider nişte sticle de bere neagră, nu mai ţin minte marca, apoi, într-o tigaie mare cu coadă, luată dintr-un şir de tigăi mai mici atârnate într-un suport pe perete, a preparat o omletă gigant cu măsline. Am mâncat ca spartu’, sub privirile mulţumite ale gazdei, mândră de talentele ei culinare. După ce am şters binişor farfuria, m-a întrebat dacă nu vreau să fac un duş. De dragul ei, aş fi făcut orice, nu numai duş. Mi-a înmânat un set de prosoape, un halat roşu, de toreador, mi-a arătat mulţimea de şampoane, spumante, parfumuri şi m-a lăsat să mă lăfăi ca un paşă în cada-transatlantic înţesată cu butoane şi orificii prin care apa, ca-n „Titanic”, ţâşnea din toate direcţiile.
Când am revenit din baie, am observat cu surprindere că pregătea ca pat de dormit, aşternând un cearceaf, aranjând nişte perne, aducând o învelitoare, canapeaua de piele din sufragerie. M-am gândit că o fi vreo scenă de preludiu din filmele produse de ea, fiindcă ce rost avea să mai facă un pat când dincolo, în dormitor, era platoul tutoror făgăduinţelor? Dar n-am zis nimic, m-am aşezat pe canapea şi-am mai ras o bere. Cum îmi zâmbea mereu, cu un zâmbet mulţumit de mamă care şi-a hrănit copilul, am întrebat-o dacă aici, la Cannes, stă singură. „Non – mi-a răspuns ea – j’ai un ami”. „Mais oú est ton ami?” – am zis eu cam îngrijorat, gândindu-mă ca nu cumva să mă trezesc cu vreun handralău gelos, ieşind dintr-o debara cu un satâr în mână. „Maintenant, en Stockholm. Arrive apres demain”. He, he, până poimâine e cale lungă – m-am gândit eu, am prins-o de mână şi-am tras-o spre canapea. Brusc, s-a împotrivit cu putere şi pe chip i-a apărut o expresie de mânie: „Qu’est-ce que tu fais?!” „Rien – am zis eu derutat de forţa cu care mi s-a opus. Je croyais…” „Mais je te l’ai dit: j’ai un ami!” „O.K. – am zis eu. Mais…” şi m-am gândit: bine, bine, ai un prieten, dar atunci de ce mă inviţi la tine, mă îndopi, îmi dai să beau, mă pui să fac duş, sunt şi eu om, chit că un om din Est, eu ce să fi crezut?! Se tot uita la mine, nedumerit-furioasă, de parc-aş fi jignit-o grav, apoi a mers la un sertar, a scos un album, a venit lângă mine, a deschis albumul şi mi-a arătat o poză: „Voila! Mon ami!” M-am uitat şi, vreo două secunde, n-am înţeles, apoi m-am prins: în fotografie era ea, nudă cum a făcut-o mă-sa, iar lângă ea, îmbrăţişând-o cu tandreţe, o altă tipă, blondă şi parcă şi mai nudă. Asta era! Cum nici ea nu pronunţase prea bine în franceză şi nici eu nu fusesem prea atent, un ami era une amie! Tipa era lesbiană! Da’ lesbiană-lesbiană, nu făcătură! N-avea nici o treabă cu bărbaţii, decât aşa, ca o camaradă asexuată. I se făcuse probabil milă de mine când i-am povestit unde dorm şi se oferise să mă ajute, iar eu, ca boul, mă dădusem la ea.
Sincer, mi s-a făcut ruşine. Mi-am cerut scuze, explicându-i confuzia din capul meu între un ami şi une amie, iar ea, înţelegătoare, a început să surâdă. Am răsfoit împreună, ca doi bătrânei care se uită la pozele din armată, albumul iubirii lor. Maaamă, ce era acolo! Socialism cu faţă umană, din toate poziţiile, cum visa dl Ion Iliescu.
Bref: am mai dormit o noapte acolo pe canapea, răsfăţat cu mâncare şi băutură, pân-a venit partenera. Ca să mă revanşez cumva, le-am invitat pe amândouă la premiera „Balanţei” şi, cu acordul dlui Lucian Pintilie, şi la recepţia de după proiecţie, care s-a ţinut pe mare, la bordul vasului producătorului francez, dl Marin Karmitz. Au fost amândouă încântate, iar după felul cum, la un pahar repetat de vin roşu, se uita la mine, partenera din Suedia nu părea chiar aşa de lesbiană…
Ioan GROȘAN
