Apt de murit!
ian. 6th, 2014 | By admin | Category: La Țintă!
Astăzi cea mai importantă constantă pe care o posedă un scriitor la început de carieră este genunchiul. Flexibilitatea îţi permite să urci chiar şi în stratosferă, dacă îţi poţi ţine mult respiraţia. Realitatea este că nu există realitate. Și asta o spune un scriitor și, în același timp, tânăr care ar trebui să se bucure de realizările sale profesionale și nu de aptitudinea de a se apleca. Dar caii nu mor când latră câinii. Sunt atât de mulţi confraţi ai mei care au fost nevoiţi să-şi abandoneze minţile sau viaţa din (ne)nevoia de a se apleca. Unii au părăsit timpul într-o mizerie de nedescris. Alţii şi-au demonstrat respiraţia până la ultima celulă circumvoluţionistă. Dar nu a contat. Nimic nu contează când îţi este impus locul la masă. Trebuie să înveţi până unde se întinde litera ta şi până când supunerea ta. Ca scriitor în România, nu-mi aparţin. Ca tânăr în România, nici nu exist. Sunt doar un certificat de naştere pe care scrie cu litere îndoielnice: apt de murit!
Scriitorul din mine crede cu tărie că cea mai uimitoare formă de viaţă este cercul. Geometria se frânge de la sine când vorbim despre un lucru ca şi cum ar fi parte integrantă din viaţă. Pentru că în realitatea care ne corespondează ca o viralitate, totul se reduce la necesarul concentric de consum. Suntem cea mai nefolositoare rasă din regnul animal. Mai ales în contextul unei alergări permanentizate dintr-un punct într-altul. Ca tânăr posesor de cercualitate în vârful capului nu mă mai laud cu nicio fugă. Am fugit suficient prin viaţa mea, cât să ajungă unui ocol al pământului. Închis într-o dimensiune atent selecţionată pe hârtie, am încercat să devin cu mult dincolo de încercare. Şi am reuşit. Să mă fac de râs într-o dimensiune care nu dă doi bani pe nevoia de accedere. M-aş demonstra înaintea tuturor iubitorilor de circ dacă aşa trebuie. Asta e condiţia cea mai importantă de îndeplinit atunci când ai harul literei sau al cifrei. Trebuie să îţi laşi maltratate gândurile înaintea tuturor posesorilor de bocanci literari. Să te laşi completat de răutatea lor, până când, la rândul tău, devii răutate. Trebuie să cunoşti în detaliu nevoia de nevoie. Toată lumea are, în fond, dreptul să se hrănească din celălalt. Celuloza nu ţine de foame. Ca tânăr scriitor mi se arată în fiecare zi care trebuie să îmi fie limitele. Şi de unde până unde trebuie să tac. Omul din mine trebuie să înceteze să vorbească. Poate să gesticuleze. Trăsăturile nu se aud în rai. Nici pe pământ. Am dreptul să tac când scriu, cum am dreptul să tac când aş vrea să răspund. Dreptul cercului îmi aparţine doar atunci când îi cunosc clar graniţele. Nu trebuie să fiu nici mai sus nici mai la mijloc. Doar acolo unde îmi este destinat să fiu. La rând.
Daniel DĂIAN
Număr de vizualizări :2129
Un alt(fel) (de) Cioran.
Sa nu ingenunchezi in fata nimanui si pentru nimic, oricat de greu ar fi! Poate nu azi, poate nu maine, poate nu in viata asta, dar cu siguranta candva vei fi asezat acolo unde meriti! Ai incredere in tine!