Pentru că citim, ni se spune „pufi”

oct. 28th, 2013 | By | Category: Postcard

Un student al universităţii noastre, balasând mâna dreaptă parcă spre haos, ne-a spus într-un moment de rară şi firească sinceritate: „Domn’ profesor, am citit recent o statistică, realizată de un institut american de specialitate, din care reiese că un student din cinci poartă mereu cu el o carte pe care o citeşte. Deşi numărul «cinci» mi se pare ireal, după părerea mea sunt mult mai mulţi, în fapt autorii statisticii nu au căutat să fixeze un numeral exploziv. Ci faptul că ceilalţi patru îl desconsideră pe cel care ţine în mână o carte şi pe care o citeşte în momentele de răgaz ale zilei şi nopţii. Mai exact, domn’ profesor, în urma sondajelor de opinie s-a ajuns la concluzia că desconsiderarea de acest tip, în mintea celor mulţi de aceeaşi vârstă şi nu numai, este sinonimă cu dispreţuirea, cu ostracizarea din anturaj, cu marginalizarea!”.

Noi am simţit că spusele studentului, rostite cu puţin năduf, se conturau într-un fel de întrebare, oarecum retorică. La fel de bine am simţit că tânărul avea nevoie de un răspuns (explicaţie) venit dintr-o altă experienţă de viaţă, ceva mai lungă. Aşadar, începutul de conversaţie ne-a pulsat sângele în vene şi în arhiva unor amintiri de viaţă. Nu puteam decât să recunoaştem acest adevăr.
„Atitudinea faţă de cei care studiază şi care ţin în mână o carte, în loc de telefon mobil sau tabletă, sau altceva de construcţie electronică, este, în mod evident, una de dispreţuire. Asemenea comportamente au fost dintotdeauna. Chiar şi pe vremea când nu existau tablete, internet şi laptopuri. Fetele şi băieţii care se dedică studiului şi cititului sunt mereu etichetaţi ca fiind periculoşi, tocilari, rumegători (şoareci de bibliotecă), persoane care nu merită atenţia restului, adică a vulgului dedat politicii, distracţiei, sexului şi îmbogăţirii peste noapte. Într-un cuvânt, acestor specii umane li se spune « pufi »”, am încercat noi să explicăm.
„Ce înseamnă că suntem « pufi »?”, a fost întrebarea pusă imediat. Nu a fost momentul să dăm o explicaţie filologică a interjecţiei. În schimb, i-am tradus câteva sensuri: „papă-lapte”, „cu caş la gură”, „motoflete”, „motolog”, „mutălău”, „nătânt”, „nătărău”, „tălâmb”, „gogoman”, „găgăuţă”.
Evident că nu am epuizat lista sensurilor posibile şi imposibile. Însă cele pe care le-am rostit au avut un efect de şoc peste faţa studentului nostru, astfel încât amândoi ochii i s-au bulbucat, precum cei ai unui broscoi aşezat pe o frunză plutitoare, la pândă după insecte grase şi bâzâitoare.
Şi ca să vadă că nu e singur pe lume în această privinţă, ne-am permis să relatăm un eveniment real din propria biografie. „Pe la mijlocul perioadei de armată am picat să fim de santinelă în « schimbul sovietic », cum spuneam cu toţii, adică de la 12:00 la 03:00 noaptea. Pentru noi, soldaţii, era cel mai greu schimb, fiindcă dormeai pe apucate. Dar eram fericiţi ca puteam citi în linişte cărţile pe care le furişam în pufoaică. În noaptea cu pricina, la lumina lanternei din dotare, citeam un volum cu poezii de Nicolae Labiş. Am fost prinşi de un plutonier major al unităţii militare, ofiţer de serviciu în acea noapte, care îşi făcea rondul de control. « Soldat, ce citeşti în post? ». « Nicolae Labiş, să trăiţi! ». « Băi, tu să-mi răspunzi cuviincios! Ştii că nu ai voie să citeşti în post? Cine dracu este acest, cum ai spus, Labiş? ». « Un mare poet care a murit tânăr şi care a scrisAlbatrosul ucis, să trăiţi! ». « Băi gogomanule, mă iei de prost? Tu crezi că nu ştiu ce a scris acest Labiş al tău? Pentru că te-am prins citind în post vei sta o săptămână în arest şi vei spăla latrinele de la Statul-major ». « Să trăiţi, am înţeles! »”.
Şi noi am fost „pufi”. Dar am rezistat.
Alexandru Calmâcu
Număr de vizualizări :2170


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro