spot_img

„Realităţi” în coliziune

Poetul si criticul Şerban Axinte îşi va realua serialul dedicat poeziei ultimilor ani, dar până atunci propune cititorilor un text despre proza scurtă a scriitorului Dan Lungu.

Puţină istorie literară


În anul 1999, Editura Asociaţiei culturale OuTopos publica, în colecţia „Noua literatură“, volumul Cheta la flegmă al lui Dan Lungu, cunoscut la vremea aceea mai mult ca poet. Avea loc, astfel, fuziunea mult aşteptată în spaţiul cultural bahluvian dintre Club 8 (grupare condusă chiar de Dan Lungu) şi OuTopos (organizaţia unor foarte tineri scriitori la acea vreme, precum Lucian Dan Teodorovici, Florin Lăzărescu, Adrian G. Romila, Bogdan Creţu, Doris Mironescu, subsemnatul şi mulţi alţii), fuziune consolidată şi de apariţia în aceeaşi colecţie a cărţilor lui O. Nimigean şi M. Astner, membri de bază ai clubului. Aşadar, sub auspiciile unor serioase eforturi de configurare a unui areal cultural, alternativ la cel instituţionalizat, se producea debutul în proză al lui Dan Lungu. Cartea a avut un număr nesperat de ecouri în presa de specialitate şi, în scurt timp, numele autorului ei era din ce în ce mai des pomenit alături de altele, reprezentante ale noului val din proza românească. Tirajul aproape confidenţial (dar bine administrat) al volumului şi succesul de critică dobîndit l-au determinat pe scriitor să-şi republice culegerea de proză scurtă, patru ani mai tîrziu, sub titlul Proză cu amănuntul. Mai trebuie adăugat că volumul din 2003 conţinea, pe lîngă textele din Cheta la flegmă, şi alte proze noi. Şi de atunci cartea a mai fost reeditată, între timp, Dan Lungu devenind unul dintre scriitorii reprezentativi ai literaturii de azi şi unul dintre cei mai traduşi autori români în străinătate.  După părerea mea, nucleul dur al prozei lui Dan Lungu se configurează aici, prin aceste fragmente de realitate ce intră în coliziune pentru a contura un spaţiu distinct în interiorul prozei româneşti de după 1989.

Nucleul dur al prozei lui Dan Lungu


S-a spus despre literatura lui Dan Lungu că este compusă din prefabricate (Paul Cernat, O. Nimigean), fără ca această observaţie să însemne neapărat un reproş. Modul secvenţial al relatării, felul în care autorul îşi compune lumea din flash-uri autonome funcţionează ca un strat epidermic al unei poetici ce se articulează pas cu pas, odată cu observarea unor elemente dominante, existente în mai multe piese ale întregului. Dacă în cazul romanelor Raiul găinilor şi Sînt o babă comunistă secvenţa poate fi echivalată cu o poveste foarte utilă naraţiunii în ansamblul ei (adică un şir de istorii juxtapuse, supuse aceleiaşi cauzalităţi), în cazul prozei scurte, secvenţa poate fi identificată chiar la nivel sintactic, pentru că se recurge mereu la un discurs cadenţat şi simetric ca un pas de defilare. Rezultatul imediat al acestui fel de a scrie este comunicarea foarte directă, fără mulţi determinanţi şi cu foarte puţine ornamente stilistice.

Din dorinţa de a conştientiza cît mai bine lumea în care trăieşte, personajul narator din Cheta la flegmă relatează succint unele evenimente ce au făcut ca viaţa lui să se socotească, de la un punct încolo, „după altă măsură“. Se procedează la o transcriere aproape plată, fără o implicare emoţională făţişă, a unor episoade din copilărie care, în mod normal (sau previzibil), ar necesita o aprofundare, o insistenţă asupra senzaţiilor şi trăirilor rememorate. Dar Dan Lungu nu scrie o proză psihologică. Cel puţin nu în accepţiunea curentă.

Pe de o parte, naratorul dă senzaţia că este obiectiv, pentru că îşi reprimă subiectivitatea pînă la golirea ei de orice conţinut, pe de altă parte, lasă amănuntele, „nimicurile“ din care se compune viaţa să-l exprime şi să-i pună în valoare trăirea subiectivă. Putem ghici că relatarea se face din perspectiva omului matur, dar frazele scurte şi lapidare mimează naivitatea. O mimează doar, pentru că în spatele propoziţiilor nu foarte complexe se poate citi apăsarea, greul fiecărui amănunt: povestea tatălui veşnic matol şi moartea acestuia, înecat într-un canal cu păcură, pierderea virginităţii surorii sale într-un lan verde de grîu, jocurile copiilor ce se sfîrşeau printr-o bătaie cruntă şi mai ales „cheta la flegmă“, pe care trebuia să o facă cel ce pierdea la zaruri: „Am jucat şi am pierdut. Am întins palmele căuş să fac cheta, ei hîrîiau din tot pieptul, se scremeau, trăgeau vînturi, pînă scoteau o flegmă straşnică, galben verzuie, vîscoasă şi mi-o tufleau, hohotind, în palme. După ce am strîns de la toţi, urma să mă spăl cu ele pe faţă, aşa era convenţia, dar stomacul meu răzvrătit a aruncat un jet de vomă verde şi lumea a început să se rotească, să se învîrtă, ca în visul cu lumea prăbuşită într-un vîrtej, totul plutea pe valuri galbene, sulfuroase, totul puţea groaznic, şi eu apăream şi dispăream, priveam printr-o ceaţă grea ca şi ceara, înghiţind din gelatina sfîrşitului lumii“. Totul se schimbă odată cu experienţa maximei umilinţe. După volatilizarea ultimei fărîme de demnitate şi atingerea pragului de jos „viaţa s-a socotit după altă măsură“. O măsură pe care însă nu ne-o mai împărtăşeşte nimeni.

În De-a întunericul, lumea copilăriei se înfiripă altfel, printr-o cufundare în fantasmele şi senzaţiile primilor ani de viaţă, atunci cînd existenţa era percepută plenar şi adevărat prin toate simţurile nepervertite, iar între copil şi restul lucrurilor se interpunea mereu visul cu ochii deschişi. Aici jocul este prezentat în dimensiunea lui cea mai pură, reveria fiind pelicula de protecţie împotriva oricărui tip de agresiune.

Una dintre cele mai reuşite piese ale volumului, Norii, are la bază ideea dostoievskiană a izbăvirii prin suferinţă. Dar aici situaţia e uşor diferită. Personajul se simte vinovat pentru o crimă pe care nu o înfăptuise. Şi asta din cauza unui păcat major săvîrşit în copilărie. A pretins că vede şi el, precum copilul vecinilor, îngerii de deasupra norilor. Un neadevăr care îl macină, mai ales că fapta nu mai putea fi în nici un fel remediată. Prietenul său murise în somn, înainte ca el să-şi poată mărturisi păcatul. Are loc o translaţie stranie a sentimentului de culpabilitate, dinspre amintirea din copilărie, ce-i stîrneşte „un frison în tot corpul“, către crima din prezent, despre care află dintr-un ziar. De fapt, personajul este convins că mai mulţi oameni şi-au găsit sfîrşitul din cauza minciunii sale: „la un an după ce am început să-l mint, tata şi mama au fost trăsniţi pe deal ş…ţ. Eu nu bănuiam nimic, nu ştiam nicicum că am şi eu partea mea de vină. Am stat un an la o mătuşă pînă la moartea lui Pavel. Şi pe el tot minciuna mea l-a ucis, simt asta pînă în adîncul sufletului“.

Fotografiile mătuşii Eliza este o poveste despre lumile ficţionale în care personajele plonjează ca într-un univers aflat la confluenţa dintre imaginaţie şi realitatea recompusă, în vreme ce Spre cimitir risipeşte orice urmă de iluzoriu şi-l introduce pe cititor în hăţişul amănuntelor legate de o înmormîntare. Călătoria, scrisă la persoana a doua, mizează pe contrastul, vizibil doar în final, dintre starea de introspecţie în care se adînceşte tot mai mult şi mai mult personajul şi gestul acestuia de a fura geanta unei femei adormite în tren.

O poetică a planurilor secundare


O caracteristică a prozelor scurte ale lui Dan Lungu constă în contragerea firelor narative ale acestora. Procedeul, deşi prezent în toate textele, e cel mai vizibil în Buldozeristul, unde destinul unui individ este rezumat în doar cîteva paragrafe. E cît se poate de cunoscut faptul că, în ultimii ani, obiectivitatea, ca metodă narativă, a fost pusă la zid, în folosul biografismului şi al autoficţiunii. De aceea, atunci cînd citim texte precum cele ale autorului ieşean, nu putem să nu facem conexiuni cu ceea ce ştim deja din marea literatură obiectivă, realistă, la care se adaugă mai multe doze de absurd, redate neostentativ, aproape discret. Absurdul, deşi face parte din viaţă, nu este împins în prim-plan; şi asta produce la lectură un efect deosebit. Un personaj îşi pierde soţia şi fiica, dar accentul nu cade pe tragedie, pe dramatismul situaţiilor prin care trece, ci pe pasiunea lui de neclintit pentru buldozere. Cu asta am numit indirect o altă trăsătură a prozei lui Dan Lungu, care nu e totuşi foarte uşor de clasificat, din cauza caracterului ei eteroclit.

Am făcut referire aici doar la cîteva dintre textele volumului, la cele care răspund cel mai bine acelei ars poetica enunţate încă din titlu. Proză cu amănuntul, actul de naştere al lui Dan Lungu ca prozator, rămîne una dintre cele mai interesante apariţii editoriale ale genului. O carte dinamică, alcătuită din fragmente ce-şi dispută în fiecare moment locul privilegiat, acela în care realitatea se desubiectivizează, dizolvîndu-se în ficţiune.
Şerban Axinte

Articole recomandate

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2023

De 14 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2023, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, Ziarul de Iași, Ficțiunea OPTm și Gala Tinerilor Scriitori / Cartea de poezie a anului 2023, dar și propriile preferințe ale editorilor, colaboratorilor și cititorilor noștri. Astfel, propunem 76 de titluri pe care le considerăm semnificative pentru anul editorial 2023: 25 de cărți de poezie, 31 de cărți de proză, 10 cărți de critică, istorie și teorie literară, precum și 15 cărți de eseu, publicistică și memorialistică. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2024, ora 23.00. Juriul Premiilor AgenţiadeCarte.ro este compus din scriitorii Florin Iaru, Cristian Teodorescu și Dan Mircea Cipariu (președintele asociației Euro CulturArt). Juriul va anunța, după închiderea votului pe agentiadecarte.ro, printr-un comunicat de presă, câștigătorii. Premiile sunt în valoare de 5000 lei. 

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2022

De 13 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2022, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, Ziarul de Iași, Ficțiunea OPTm și Gala Tinerilor Scriitori / Cartea de poezie a anului 2022, dar și propriile preferințe ale editorilor și colaboratorilor noștri. Astfel, propunem 85 de titluri pe care le considerăm semnificative pentru anul editorial 2022: 30 de cărți de poezie, 30 de cărți de proză, 10 cărți de critică, istorie și teorie literară, precum și 15 cărți de eseu, publicistică și memorialistică. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2023, ora 23.00. Juriul Premiilor AgenţiadeCarte.ro este compus din scriitorii Florin Iaru, Cristian Teodorescu și Dan Mircea Cipariu (președintele asociației Euro CulturArt). Juriul va anunța, după închiderea votului pe agentiadecarte.ro, printr-un comunicat de presă, câștigătorii. Premiile, în valoare de 5000 lei, sunt finanțate de Ministerul Culturii.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2021

De 12 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2021, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, Ziarul de Iași și Gala Tinerilor Scriitori, dar și propriile preferințe ale editorilor și colaboratorilor noștri. Astfel, propunem 71 de titluri pe care le considerăm semnificative pentru anul editorial 2021:  30 de cărți de poezie, 20 de cărți de proză, 10 cărți de critică literară, istorie literară și teorie literară, precum și 11 cărți de eseu, publicistică și memorialistică. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2022, ora 23.00.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2020

De 11 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2020, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Observator Cultural, Ziarul de Iași și Gala Tinerilor Scriitori, dar și propriile preferințe ale editorilor și colaboratorilor noștri. Astfel, propunem 74 de titluri pe care le considerăm semnificative pentru anul editorial 2020: 31 de cărți de poezie, 20 de cărți de proză, 10 cărți de critică literară, istorie literară și teorie literară, precum și 13 cărți de eseu, publicistică și memorialistică. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2021, ora 23.00. După închiderea votului, într-un eveniment public, AgențiadeCarte.ro va premia cărțile ce vor întruni cele mai multe voturi ale publicului și ale unui juriu desemnat de Asociația Euro CulturArt. Vom acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune a topului. (Dan Mircea Cipariu)

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2019

De 10 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2019, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. Astfel, propunem câteva titluri pe care le considerăm semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2020, ora 23.00. După închiderea votului, într-un eveniment public, AgențiadeCarte.ro va premia cărțile ce vor întruni cele mai multe voturi ale publicului și ale unui juriu desemnat de Asociația Euro CulturArt. Vom acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune a topului.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2018

În anul editorial 2018, au fost publicate câteva titluri semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, Iocan și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. A rezultat o listă de propuneri pe care cititorii AgenţiadeCarte.ro o pot vota, comenta şi critica. Votul este deschis până la 31 august 2019, ora 23.00. După închiderea votului, într-un eveniment public, AgențiadeCarte.ro va premia cărțile ce vor întruni cele mai multe voturi ale publicului și ale unui juriu desemnat de Asociația Euro CulturArt. Vom acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune a topului.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2017

În anul editorial 2017, au fost publicate câteva titluri semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. A rezultat o listă de propuneri pe care cititorii AgenţiadeCarte.ro o pot vota, comenta şi critica. Votul este deschis până la 27 august 2018, ora 23.00. Pe 31 august 2018, de Ziua Limbii Române, într-un eveniment public, AgențiadeCarte.ro va premia cărțile ce vor întruni cele mai multe voturi. Vom acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune a topului.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2016

Anul 2016 a propus câteva titluri semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. A rezultat o listă de propuneri pe care cititorii AgenţiadeCarte.ro o pot vota, comenta şi critica. Votul este deschis până la 27 august 2017, ora 23.00.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRŢI ALE ANULUI 2015

Anul 2015 a propus câteva titluri semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, România literară, Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. A rezultat o listă de propuneri pe care cititorii AgenţiadeCarte.ro o pot vota, comenta şi critica. Votul este deschis până la 15 mai 2016, ora 23.00.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRŢI ALE ANULUI 2010

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRŢI ALE ANULUI 2010

Cotidianul cultural AgenţiadeCarte.ro este membru al Asociației Publicațiilor Literare și Editurilor din România (APLER)

 

Publicaţie culturală finanţată cu sprijinul Ministerului Culturii.

ISSN: 2248 – 1508