În curând, la Editura Cartea Românească, colecţia “Poezie”, va apărea volumul “O formă de adăpost primară” de Bogdan Coşa. „Dacă ar fi după mine, aş spune că nu e vorba despre un volum de poezii, ci despre un roman mai abstract, cu început,zoom-in, zoom-out, flashback-uri şi sfârşit.” (Bogdan Coşa)
„O formă de adăpost primară reprezintă debutul în poezie al tânărului Bogdan Coşa, cunoscut mai ales pentru romanul Poker (Premiul pentru Debut al Editurii Cartea Românească, 2010). Acest volum maschează o perioadă de criză, un caz de formă pură (primară) a sindromului de Clerambault pe care poetul l-a depăşit – asistat de psihiatrii Internetului – încercând să-l descrie text cu text: mai întâi atmosfera noisy, ceaţa minţii care l-a izolat de social un an de zile, apoi munca fizică, programul strict şi exerciţiile prin care, anevoios, şi-a corectat traseul psiho-emoţional. O formă de adăpost primară a fost cu adevărat o formă de adăpost primară în fiecare zi în care a simţit fâlfâind aripa nebuniei.” (editorii)
„Bogdan Coşa scrie la liziera insomniei – în centrifuga imposibilă unde noise-ul se transformă în placaj de tăcere. Printre flash-uri reflexive ca pocnete electrice se întrezăresc «obiecte puţine/aer/lipsurile colaterale»”. (Vlad Moldovan)
„Cel mai bine şi mai inteligent structurat volum de la Ieudul fără ieşire încoace. Cuvinte-cheie: Rae Armantrout.” (Andrei Dosa)
„ a încerca să înţelegi ceva din ceea ce se întâmplă cu tine în relaţia ta cu realitatea imediată, cum ieşi la suprafaţă din anumite situaţii, scenarii aparent banale, casnice, problematizând altfel decât ceilalţi, aceasta ar putea fi trăsătura esenţială a volumului O formă de adăpost primară. Acest gen de poezie (poezia conceptuală) a avut întotdeauna un public mai selectiv şi mai inteligent.” (V. Leac)
„Cum te-ai ridica de pe bancă să înapoiezi copiilor avionul de plastic înţepenit între crengi. Te-ai ruga apoi să-l lanseze peste coroană, să te alături uluirii neajutorate, la adăpost. Slalom înainte, printre capotele incandescente – o rugăciunefreestyle deasupra oraşului. Până la capăt. Tot mai adânc, fără să suporte context, fără să se supună aderenţei. Cum se înalţă avionul deasupra vegetaţiei şi generează bucurie. Exact aşa.” (Alex Văsieş)
