„Tocmai acolo, la capătul lumii, moartea „se lua”

nov. 11th, 2012 | By | Category: Studioul de carte

Aleksandar Stoicovici s-a născut la Timișoara [26 mai 1988]. Este absolvent al Facultății de Științe Politice, Filosofie și Științe ale Comunicării și student al Facultății de Litere, specializarea Sârbă-Germană, Universitatea de Vest din Timișoara. Cărți publicate: Vineri (București, 2011), aleksandar doarme/aleksandar spava (volum bilingv, Timișoara, 2012) și Dunărea deportaților (povești de viață din Bărăgan 1951-1956) (Timișoara, 2011, coaut. Flavius Furtună). În anul 2011 a coordonat antologia de poezie Ziua cea mai lungă (Ed. Herg Benet), iar în 2012 antologia autorilor Cenaclului Pavel Dan Prietenii despre care nu mai știi nimic (Ed. Brumar) și Malul celălalt (antologia poeziei sârbe sec. XX-XXI) (în curs de apariție). Andra Rotaru a dialogat cu Aleksandar Stoicovici despre volumul de poezie aleksandar doarme, iar interviul este preluat din revista Hyperion, cel mai recent număr.

De curând, a apărut volumul de poezie “aleksandar doarme”, ediţie bilingvă, publicat de Uniunea Sârbilor din România, 2012, traducere de Ljubinka Perinaț Stancov. Ai citit din acest volum în cadrul Festivalului Internațional de Poezie de la Smederevo. A existat vreo diferenţă între cum este receptată poezia ta în România şi în Serbia?

Am citit din ”aleksandar doarme/aleksandar spava” atât la Festivalul de la Smederevo, cât și la Târgul de Carte de la Belgrad. Nu pot să-mi dau exact seama dacă există și care este diferența între modurile în care a fost receptată poezia mea. Dacă în România m-au citit o mână de oameni, aș spune că acolo deocamdată s-au adunat doar vreo două degete. Abia acum a început să circule volumul în Serbia și sunt curios să văd ce reacții va stârni.

Care sunt apropierile dintre cele două culturi, care sunt tendinţele actuale în poezia sârbă?

Cred că e greu să rezumi în câteva propoziții aceste apropieri și cred, de asemenea, că nu sunt omul cel mai potrivit să o facă. Ce pot însă să fac și ce am și făcut de altfel (în prefața antologiei de poezie sârbă pe care am coordonat-o și care urmează să apară luna aceasta la Editura Herg Benet) este să pun față în față poezia ultimelor decenii de acolo cu cea din România și să o judec dintr-o perspectivă proprie.

Ai încercat să scrii în limba sârbă poezie pe care apoi să o traduci în română?

Deocamdată nu.

“dacă-ţi bagi capul sub apă când e dunărea cuminte/ poţi să-ţi vezi străbunii cum împing animalul cu palmele/ cum îl înalţă în proptele de aur// la scurt timp tot satul vorbea despre peştele din lagodărie/ toţi îi spuneau acum peştele-pod/ pentru că pornea tocmai de pe malul sârbesc/ şi ajungea până la noi” (peştele din lagodărie) Istoria păstrează reminiscenţele trecutului. În ce mod te influenţează acesta?

Am impresia că în scris întoarcerea asta spre trecut e ca regula celor cinci secunde. Scapi ceva pe jos și dacă nu-l ridici în intervalul respectiv, e bun de aruncat. Cred că trebuie să fii pe fază atunci când amintirile îți scapă din mâini și să încerci să nu devii patetic în cele cinci secunde și, desigur, să știi când să te oprești.

“prima dată înveţi să striveşti gândacul/ hipnotizat de liniile/ de pe spatele lui”

Când eram mic, țin minte că auzeam mereu spunându-se că ”moartea se ia”. Eu eram într-un sat uitat, pe malul Dunării, în lume probabil că se întâmplau și atunci lucruri mult mai oribile, dar nu aveam voie să ating animalele moarte pentru că, tocmai acolo, la capătul lumii, moartea ”se lua”. Stăteam, așadar, lângă sacii care tocmai fuseseră umpluți cu cartofi, și vânam cu un băț gândacii de colorado. Îi urmăream cum urcă și când se apropiau de gura sacului îi fixam cu vârful bățului și apăsam până se auzea o mică pocnitură. Apoi încercam să mă conving că nu suport de nicio culoare liniile de pe spatele lor.

Pregăteşti şi o antologie cu poeţi sârbi, Malul celălalt (38 de poeți sârbi din sec.XX-XXI).

Antologia apare la Târgul de Carte Gaudeamus de la sfârșitul lunii la Editura Herg Benet și reunește, așa cum ai menționat, 38 de poeți (de la Vasko Popa la Dejan Aleksić), pe care i-am tradus împreună cu Liubinca Perinaț-Stancov și Slavomir Gvozdenovici.

Acum sunt  foarte entuziasmat și aș vrea să vorbesc mai mult despre autorii antologați și despre poezia lor, care cred că va avea succes în rândul cititorilor români, însă, tot ce ar urma să spun se regăsește probabil deja în carte. Și pentru că mai e foarte puțin până când apare, am să-i las pe cei care citesc acest interviu să le descopere.

Număr de vizualizări :1686


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro