Joi, 21 iunie 2012, ora 19:00, la Centrul Cultural Alternativ (Strada Dianei nr 4, zona Rosetti, Bucureşti) va avea loc o întâlnire a publicului cu scriitorii Radu Vancu, Anatol Grosu, Ana Donţu. Moderator: Claudiu Komartin. În cadrul evenimentului va avea loc şi prezentarea volumului „Frânghia înflorită” de Radu Vancu, Casa de editură Max Blecher, 2012. Evenimentul inaugurează seria de manifestări culturale în acest spaţiu.
„Mă emoţionează gândul că citesc într-un bar, e complicat pentru un fost consumator (un quitter, mai degrabă) să citească într-un loc care fusese cu ceva vreme în urmă paradisul. Însă, în fond, asta e treaba poeziei, să calce pe ruinele paradisului pierdut. (Şi, nu mai puţin, să ia urma paradisului). Aşa că voi lua acolo urma poeziei alături de Claudiu Komartin, cel mai bun stalker în Zona poeziei pe care l-am cunoscut vreodată, şi de Ana Donţu şi Anatol Grosu, doi tineri poeţi din „Zona nouă” (cenaclul nostru din Sibiu, tot o Zonă a poeziei, fireşte) în care cred mult şi care fac deja lucruri admirabile în poezia lor. Mă bucur mult că Iulia Militaru, ea însăşi poet admirabil, inaugurează genul ăsta de evenimente în spaţiul gerat de ea – lecturile de poezie „chez Iulia” ar putea deveni repejor o referinţă importantă.”, a declarat Radu Vancu pentru AgenţiadeCarte.
„Frânghia înflorită continuă şi, cumva, încheie «saga familială», în centru cu aceleaşi personaje: tatăl («mortul iubit»), soţia (Camelia) şi fiul (Sebastian). Amplul poem alătură fragmente din viaţa casnică, vise serafic-atroce, amintiri, meditaţii asupra poeziei, excursuri în/ discursuri despre «lumea de dincolo», într-o formulă care este, deja, «marcă înregistrată Radu Vancu».
Idilicul şi grotescul, ironia disperată şi burlescul, cruzimea şi delicateţea, limbajul colocvial, cel parabiblic şi cel intelectual-filosofic, imaginarul debordant şi notaţia imediatului generează un univers pulsatoriu, a cărui «pneuma» e dorinţa (şi posibilitatea?) de a fi fericit.
Radu Vancu se distanţează atât de poezia «mizerabilistă», a desperados-ilor de cafenea, cât şi de cea zis neoexpresionistă, a (pseudo)ruralilor rătăciţi prin crâşmele marilor oraşe. Mai exact spus: se detaşează din «plutonul douămiist », impunându-se ca unul dintre cei mai importanţi poeţi români de azi.” (Alexandru Muşina)
