Coleg?

ian. 28th, 2012 | By | Category: No comment

Dragă Andrei Terian,

Sper că nu eşti supărat pe mine. Nu mi-ai mai răspuns de mult timp la vreo întrebare…

În noiembrie anul trecut, pe blogul „Cultura” administrat de Mihai Iovănel, erai foarte locvace şi extrem de sigur pe tine. Zburai ca un vultur, de la Sibiu, pluteai pe deasupra câmpului de dezbatere şi te repezeai asupra mea cu întrebări felurite, cu care ţineai să mă „încui”. Au fost nouă plus trei egal douăsprezece – şi ţi-am răspuns la toate prompt.
Ţi-am pus şi eu o întrebare pe blogul „Cultura” administrat de Mihai Iovănel; n-ai vrut să-mi răspunzi la ea, m-ai luat iarăşi de sus, ai anunţat că închei dialogul cu mine. Vulturul se întorsese sus, între nori, bietul de mine eram prea jos…
Şi totuşi: mai târziu, pe Agenţia de Carte, ţi-am pus o întrebare legată de premierea volumului tău de către un juriu avîndu-l ca preşedinte pe dl Nicolae Manolescu (aflat în consiliul director al Editurii Cartea Românească, unde a apărut cartea ta). Mi-ai răspuns cu întârziere la această întrebare; şi când ai făcut-o, ne-ai anunţat pe noi, cititorii tăi, că ai vorbit cu dl Manolescu despre această chestiune.
Asta este ceva foarte frumos, dragă Andrei Terian. Discuţiile între critici sunt mereu oportune: ele dau sarea şi piperul vieţii noastre intelectuale, ridică mult nivelul dezbaterii şi oferă standarde academice polemicilor viitoare.
Poate, atunci când mai vorbeşti cu dl Nicolae Manolescu, o să faci referire, dragă Andrei, şi la următoarele intervenţii ale tale, de pe blogul „Cultura” administrat de Mihai Iovănel. Eu sunt obiectul acestor intervenţii. Dar autorul lor, dragă Andrei Terian, eşti tu. Dă-mi voie, rogu-te, să citez din academicul Andrei Terian – fără a mai comenta în vreun fel: „insinuarea”, „pamfleţel”, „prestaţia deplorabilă ca monograf al lui Nichita Stănescu”; „obiecţia ta ridicolă”, „maniera cu totul oneroasă”; „Cât despre şirul de insulte pe care mi l-ai adresat de-a lungul acestui thread, îl pun pe seama frustrărilor care văd că te macină din ce în ce mai dureros în ultima vreme”; „mă îndoiesc că mai poţi recupera la 37 de ani ceea ce ar fi trebuit să ştii deja după primii 7”; „Îmi repugnă minciunile şi insultele, atâta tot”; „ai început să recurgi la diversiuni”; „Un mic sfat: nu te grăbi! Odată ce ai pornit pe panta minciunii, cu greu te mai poţi întoarce înapoi!”; „Aşa de rău ai ajuns, Daniel? Chiar n-ai fost în stare să-mi găseşti şi tu acolo un defect mai de doamne-ajută? A fost nevoie să fabulezi ca să-ţi potoleşti frustrările?”; „aici mărturisesc că am anumite ezitări între: MINCIUNĂ (ai înţeles întrebarea mea şi ai minţit în pur şi simplu în privinţa statutului tău în cadrul Editurii Polirom), NESIMŢIRE (ai înţeles întrebarea, dar te-ai prefăcut că nu o înţelegi) şi AFAZIE RECEPTIVĂ”; „poate că şi mai trist e că ai juisat prematur pentru faptul că eu aş fi «luat plasă». Adevărul e că, de fapt, tu te încurci din ce în ce mai mult în plasa minciunilor tale”; „Rămas bun şi somn uşor (că mâine e iarăşi zi de muncă…)”.
Dragă Andrei Terian, după cum vezi, ţi-am dat şi verzalele. Când vei mai vorbi cu dl Manolescu la telefon despre problemele tale personale, atunci când ajungi la cuvintele cu verzale, îţi recomand să le iei cu un ton mai sus…
Cu mine, însă, poţi să vorbeşti normal, dragă Andrei. Ştiu că minţi cu o anume dexteritate, ştiu că poţi păcăli oamenii de bună credinţă cu masca ta de om al cărţii, academic cu gândul numai la articole ISI… Mai ştiu şi că eşti inteligent, doct, cu putere de muncă; mai ştiu că ai scris despre trei cărţi ale mele şi mi-ai făcut prefaţa la volumul de pe LiterNet. Te ştiu de ani buni, dragă Andrei Terian; şi am un profil exact asupra tipului tău de arivism. E un arivism fără scrupule şi fără remuşcări.
Ultima ta încercare de a abate discuţia de la subiectul nickname-urilor de pe blogul „Cultura”, de pe site-ul „Cultura” şi de pe forumul „Adevărului literar şi artistic” am consemnat-o în răspunsul tău kilometric de pe Agenţia de Carte.
Dă-mi voie să citez din nou, din acest răspuns al tău de pe Agenţia de Carte, observând diferenţa de registru în raport cu cel pe care îl ilustrai abundent pe blogul „Cultura”. Vezi, dragă Andrei, e exact cum îţi spuneam: este ca şi cum ai fi ieşit în lume, şi nu mai poţi să-ţi scuipi interlocutorul, fiindcă te văd oamenii. Diferenţa stilistică e frapantă: „În primăvara acestui an, am scris o recenzie la ultimul volum al d-lui Daniel Cristea-Enache, care a devenit între timp penultimul. De curând, d-sa a publicat o nouă carte, Cinematograful gol, pentru care îl felicit acum cu toată colegialitatea. Cât priveşte, însă, Lyrica magna, recenzia mea cuprindea o serie de obiecţii bazate pe considerente de ordin strict profesional.”. Mai apoi: „La această recenzie – care cuprindea, repet, argumente strict profesionale – dl. Cristea-Enache mi-a răspuns printr-o serie de atacuri la persoană: STRIKE 1: Într-un articol apărut pe site-ul «Dilema veche», d-sa m-a numit «învârtitor de ziar» şi «carierist».”
Iată „adevărul” tău, dragă Andrei Terian: academicul serios, care scrie o recenzie pe considerente de ordin strict profesional; şi, respectiv, criticul răzbunător, care răspunde unei recenzii printr-o serie de atacuri la persoană. Ce corect este academicul serios şi ce răzbunător se dovedeşte cel felicitat, acum, „cu toată colegialitatea”! Ce frumoasă este colegialitatea lui Andrei Terian (care mă insulta voios pe blogul „Cultura”), şi ce rău sînt eu (că l-am scos în lume pe academicul nostru)!…
Dragă Andrei, eu ţi-am spus în mai multe rînduri că nici insultele, nici minciunile, nici calomniile nu mă ating. E pierdere de vreme să insişti în direcţia asta. Dar, în fine, dacă asta e plăcerea ta… Te pui cu plăcerea omului?
Să vedem noul set de minciuni, din ultima tentativă de decredibilizare făcută de un Andrei Terian tot mai disperat:
Dragă Andrei, să facem o cronologie…
1. Pe 7 martie 2011 era postată pe blogul „Cultura” cronica ta la Lyrica magna, eseul meu despre Nichita Stănescu:
http://revistacultura.ro/blog/2011/03/daniel-cristea-enache-lyrica-magna-eseu-despre-poezia-lui-nichita-stanescu/
2. În aceeaşi zi, ţi-am trimis un mesaj în privat şi ţi-am mulţumit pentru cronică.
3. Pe 9 martie 2011 a fost lansarea cărţii mele, la librăria Dalles:
http://curteaveche.wordpress.com/2011/03/07/lansare-de-carte-%E2%80%93-%E2%80%9Elyrica-magna-eseu-despre-poezia-lui-nichita-stanescu%E2%80%9D-de-daniel-cristea-enache/
4. În aceeaşi zi, mi-ai răspuns la mesajul privat, ceea ce mi-a arătat că l-ai primit.
Ei, mesaje private… câte mesaje private primeşte un om de la alţi oameni şi un critic de la alţi critici!… Parcă poţi să pui bază pe un mesaj privat?
Numai că, dragă Andrei Terian, eu ţi-am mulţumit şi-n public pentru cronica ta (aşa cum i-am mulţumit şi lui Cosmin Ciotloş pentru a lui), într-un text de pe Agenţia de Carte.
5. Căci pe 31 martie 2011, a fost postat textul meu Veşti bune pe Agenţia de Carte: https://www.agentiadecarte.ro/2011/03/vesti-bune/
Vezi vreun atac la persoană până acum, dragă Andrei? Dacă vezi vreun atac la persoană până acum, luminează-ne: unde e?
6. În săptămâna 21-27 aprilie 2011, într-un articol din „Dilema Veche”, Dan C. Mihăilescu a avut următoarea frază: „E de-ajuns să-l vezi executat pe Daniel Cristea-Enache de Andrei Terian şi Cosmin Ciotloş în Cultura şi România literară şi să te întrebi cum ar fi arătat aceleaşi cronici dacă Enache ar fi fost pe mai departe redactor la Cultura şi RL…”
http://dilemaveche.ro/sectiune/carte/articol/douamiismul-intimpinare
7. Pe 2 mai 2011, Andrei Terian a scris un întreg articol postat pe blogul „Cultura” despre Dan C. Mihăilescu:
http://revistacultura.ro/blog/2011/05/la-un-%E2%80%9Ecritic-de-casa%E2%80%9D/
8. Pe 13 mai 2011 şi în acest context, dragă Andrei Terian, am scris eu articolul din „Dilema Veche”:
http://dilemaveche.ro/sectiune/dileme-line/articol/cum-se-invirteste-ziarul

Or, tu spuneai aşa: „La această recenzie – care cuprindea, repet, argumente strict profesionale – dl. Cristea-Enache mi-a răspuns printr-o serie de atacuri la persoană: STRIKE 1: Într-un articol apărut pe site-ul «Dilema veche», d-sa m-a numit «învârtitor de ziar» şi «carierist».”
Spunând asta, dragă Andrei Terian, tu îţi minţeai încă o dată cititorii.
Nu făceai referire la faptul că eu ţi-am mulţumit în privat (7 martie) şi tu mi-ai răspuns tot acolo (9 martie). Nu făceai referire la faptul că eu am scris un articol pe Agenţia de Carte, Veşti bune, în care ţi-am mulţumit ţie, ca şi lui Cosmin Ciotloş (31 martie). Nu făceai referire la faptul că Dan C. Mihăilescu scrisese o frază ce te privea, în articolul Douămiismul de întîmpinare din „Dilema Veche” (21-27 aprilie). Nu făceai referire la articolul tău La un „critic de casă” venit imediat ca reacţie, pe blogul „Cultura” (2 mai).
Tu ai sărit – cu acelaşi tupeu incredibil – peste toate aceste lucruri verificabile de către orice om de bună credinţă, pentru a pretinde că eu am răspuns cronicii tale printr-o serie de „atacuri la persoană”.
Mă tem, dragă Andrei Terian, că adevărul e taman pe dos. După cum se vede, tu ai reacţionat imediat la o critică formulată de Dan C. Mihăilescu la adresa ta. Articolul tău de pe blogul „Cultura” intitulat La un „critic de casă” este cel mai virulent articol scris vreodată de tine despre Dan C. Mihăilescu. Iar „pamfleţelul” meu (sau „micul pamfleţel”, cum ai scris tu pe blogul „Cultura”, şi ţi-a corectat tacit Mihai Iovănel eroarea) Cum se învîrteşte ziarul se referea exact la acest lucru: la modul în care foloseşti critica şi judecăţile ei de valoare pentru a-ţi satisface diferite interese şi a-ţi regla diferite conturi. Dacă erai un critic prob, ai fi căzut măcar puţin pe gânduri la fraza lui Dan C. Mihăilescu; iar dacă erai un interlocutor onest, ai fi menţionat toate aceste lucruri întâmplate între data apariţiei cronicii tale pe blogul „Cultura” şi data „pamfleţelului” meu din „Dilema Veche”.
Eşti un critic care minte în faţă, dragă Andrei Terian. Eşti un critic cu merite indiscutabile, dar lipsit de onestitate profesională şi de politeţe în relaţiile interumane. Asta este opinia mea despre tine: şi tot ceea ce ai făcut pe parcursul „polemicii” noastre o confirmă.
La final, aş vrea să-ţi mai testez o dată „colegialitatea”, prin două întrebări simple şi la obiect:
1. Dragă Andrei Terian, ai avut vreo contribuţie la comentariile de pe forumul „Adevărului literar şi artistic” de sub articolul menţionat al lui Bogdan Creţu, acolo unde au fost luate ca nickname-uri numele Constanţei Buzea, al lui Alex. Ştefănescu şi al lui Antonio Patraş?
2. Dragă Andrei Terian (lect. univ. dr. al Facultăţii de Litere şi Arte, Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu), ai luat ca nickname numele lui Antonio Patraş (conf. univ. dr. la Facultatea de Litere, universitatea „Al.I. Cuza”, Iaşi) pentru a-l insulta, pe forumul revistei „Adevărul literar şi artistic”, pe Bogdan Creţu (lect. univ. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea „Al.I. Cuza”, Iaşi)?
Te rog să-mi dai un răspuns la cele două întrebări, da sau nu, şi să semnezi cu numele tău: Andrei Terian.
Îţi mulţumesc anticipat, dragă Andrei.

Daniel Cristea-Enache

Număr de vizualizări :7534


50 Comments to “Coleg?”

  1. Dragă Dan Mircea Cipariu,

    „Reiterez” rugămintea ca pe acest forum să intre numai persoane care semnează cu numele lor; şi cu identitatea reală, verificabilă prin IP.
    Acest „Geo M.” e în spiritul blogului-latrină „Cultura”, administrat de dom’ administrator unic Mihai Iovănel. Să fie la ei acolo 🙂

    Pe această cale, ţin să-i mulţumesc lui Cosmin Borza pentru cronica pe care a scris-o despre cartea mea, „Cinematograful gol” (cu o prefaţă de Radu Cosaşu, Ed. Polirom, 2011). Cînd veţi înţelege valoarea unei cronici negative, stimaţi autori „neînţeleşi” care îi urîţi pe critici, veţi fi mai cîştigaţi.

    Să aşteptăm, ca şi altădat’, ca dl Terian să răspundă…

  2. komartin spune:

    Daniel, când mai publici câte un text din ăsta, parcă vine circu-n oraș. Cred că de mult nu s-a mai râs de cineva cum se râde de tine de când publici prostiile astea infinite.

    Eu am o curiozitate banală: cum o să-i mai poți privi pe oamenii ăștia când o să vă întâlniți în comisiile voastre universitare, la colocvii, Academii și baluri?

    Nu o să fie ciudat să știe toți cât de găunos și de plin de ură ești, crezi că nu te vor privi în felul ăla? Oare cum te vei simți când o să stai doar cu Cipariu la masă și o să beți șnaps ca doi bătrâni matrozi încercați?

  3. Dragă Claudiu,

    Mă bucur că, de la Londra, tot la mine te gîndeşti…
    Încerc să răspund „punctual” curiozităţii tale.

    În comisiile universitare, cînd o să mă întîlnesc cu „oamenii ăştia”, o să discutăm despre faptul că Claudiu Komartin n-are decît bacalaureatul. Facultatea pare prea dificilă pentru el.

    La colocvii, o să discutăm despre faptul că bine cunoscutul traducător Claudiu Komartin nu cunoaşte o parte din limbile din care traduce cu sîrg. Ca bonus tematic, o să ne întrebăm: oare a terminat de tradus în engleză „Zdreanţă” de Arghezi?

    La Academii, o să ne întrebăm cum e posibil ca poetul distins cu Premiul Academiei, adică Claudiu Komartin, să-l fi etichetat public ca „dinozaur” pe Eugen Simion… A fost poetul nostru premiat de un „dinozaur”? Atunci, de ce nu returnează premiul (aşa cum a refuzat un Premiu al Academiei, recent, Angela Marinescu)? O să ne întrebăm chestiile astea, dragă Claudiu, pînă se termină colocviul.

    Fiindcă după aceea urmează balul, în care ne vom înclina unul în faţa altuia, gîndindu-ne la acelaşi lucru: cum e posibil ca poetul Komartin să fie expert ICR deşi nu are studii superioare?

    Abia după bal, dragă Claudiu, voi bea un şnaps cu Dan Mircea Cipariu, nebăgaţi în seamă de nimeni…

    Al tău, cu drag,
    Daniel

  4. komartin spune:

    semidoct îngâmfat , răzbunător, obsesiv, nefrecventabil. o rușine pentru numele pe care îl porți. nu-ți mai repet că Valeriu Cristea nu s-ar fi coborât niciodată în mahalaua în care tu ești acum rege, oricum nu ai nici o legătură cu acest om și cu opera lui.

    e bine că-l menționezi atât de des pe Zdreanță. ar putea fi titlul autobiografiei tale

  5. A patra scrisoare către Radu (fragmente)

    „Din mansarda belgraviană rememorez în ultimul timp tot felul de momente și de episoade, încercând să scutur toată confuzia care le învelește, atâtea lucruri rămase nespuse… E o muncă interioară pe care trebuie cu necesitate să o fac, pentru ca toate cele evocate aici să-mi apară din nou limpezi și suportabile. Să le transform, adică, în motive pentru a continua, și nu de a mă lăsa înfrânt. Îți spun asta și te rog să mă ierți pentru excesele sau judecățile pripite pe care le mai fac, și să ai în minte că acum, când atâtea lucruri tulburătoare se întâmplă în țară, mă simt rupt între dorința de a fi acolo și detașarea ciudată pe care distanța – inevitabil, aici ajung ecouri vagi și greu de discernut ale întâmplărilor haotice din București – a impus-o, în ciuda faptului că sunt cu mintea și sufletul acasă.”
    – Claudiu Komartin, Belgrave Square, Londra, în zori

  6. Dragă Radu Vancu, stimaţi cititori,

    No comment.

    Toate bune,
    Daniel

  7. ioana revnic spune:

    Stimate domnule Komartin,

    Întrebarea corectă este: Chiar nu vă e ruşine?

    Dacă ultimul comentariu vă aparţine (şi nu o fi fost făcut de vreunul dintre pasionaţii de nickname-uri) atunci daţi-mi voie să vă spun că aţi depăşit ORICE limită a bunului-simţ.

  8. Dragă Claudiu Komartin,

    Am nevoie de cuvîntul tău de onoare că nu tu ai trimis comentariul de mai sus.
    Te rog, dă-ţi cuvîntul de onoare că nu tu ai trimis comentariul de mai sus.

    Îţi mulţumesc.
    Daniel

  9. Mulţumesc, dragă Claudiu Komartin, şi pentru ultimul comentariu.

    Dragă Dan Mircea Cipariu, te rog să faci public IP-ul de pe care a fost trimis comentariul legat de copiii mei. Te rog să faci o captură foto cu toate IP-urile de la comentariile de mai sus.

    Cred că se poate face şi o ştire cu asta, ca să asorteze captura foto. Dar asta e decizia ta. Aş vrea însă ca toţi cititorii de pe Agenţia de Carte să vadă captura foto.

    Mulţumesc mult, dragă Dan.

  10. claudiu komartin spune:

    ultimele comentarii de pe acest site nu îmi aparțin. e de ajuns să verificați IP-ul, bănuiesc că nu e tot cineva din Londra care a postat așa ceva…

    din punct de vedere hai să-i spunem stilistic, dacă compari aceste comentarii cu ceea ce (și cum) scriu de obicei, diferența e sesizabilă…

    după cum, dacă DMC va verifica IP-ul acestui comentariu, diferența va fi evidentă.

    vezi, Daniel, cred că de asta dacă voiai să pui problema în termenii potriviți, în legătură cu acuzele pe care le aduci grupului de la „Cultura”, ar fi fost ok (poate chiar necesar, în numele onestității intelectuale), să porți o discuție de principiu legată de semnăturile pe forumurile internaute și de însușirea unei identități false, și nu să-i execuți pe foștii tăi prieteni, să-i pârăști luni de zile și să-i ameninți cu represalii. uite, pe mine chiar nu mă interesează cine a făcut chestia asta (sper că nu chiar tu sau apropiați de ai tăi, ca să dovediți ceva), fiindcă verificarea IP-ului va pune lucrurile în ordine, însă, repet, dacă doreai să te ridici deasupra „mizeriei”, după cum te-ai exprimat, ca un om serios ce ești puteai să pornești o discuție de principiu legată de felul în care asemenea practici sunt posibile pe internet – ai fi dat în felul ăsta un alt tip de coerență acuzelor tale

  11. claudiu komartin spune:

    acesta este ultimul meu comentariu pe agenția de carte. ar fi trebuit să iau decizia asta de ceva vreme, dar mă cam mănâncă degetele. oricum, discuțiile cu DCE nu duc nicăieri – și numai masochismul m-a făcut de ceva vreme să continui dialogul cu el. expunându-mă, iată, la așa ceva.

    rău am făcut

  12. Dragă Claudiu Komartin,

    Din captura foto pe care mi-a trimis-o, aseară tîrziu, Dan Mircea Cipariu rezultă că acel comentariu legat de copiii mei a fost trimis din Franţa.
    Tu, dragă Claudiu, fiind la Londra, ai trimis comentariul de „deschidere”:

    „30 January, 2012 at 06:26
    Daniel, când mai publici câte un text din ăsta, parcă vine circu-n oraș. Cred că de mult nu s-a mai râs de cineva cum se râde de tine de când publici prostiile astea infinite.
    Eu am o curiozitate banală: cum o să-i mai poți privi pe oamenii ăștia când o să vă întâlniți în comisiile voastre universitare, la colocvii, Academii și baluri?
    Nu o să fie ciudat să știe toți cât de găunos și de plin de ură ești, crezi că nu te vor privi în felul ăla? Oare cum te vei simți când o să stai doar cu Cipariu la masă și o să beți șnaps ca doi bătrâni matrozi încercați?”

    Şi, apoi, comentariul următor:

    „30 January, 2012 at 23:08
    semidoct îngâmfat , răzbunător, obsesiv, nefrecventabil. o rușine pentru numele pe care îl porți. nu-ți mai repet că Valeriu Cristea nu s-ar fi coborât niciodată în mahalaua în care tu ești acum rege, oricum nu ai nici o legătură cu acest om și cu opera lui.
    e bine că-l menționezi atât de des pe Zdreanță. ar putea fi titlul autobiografiei tale”

    Restul comentariilor semnate „komartin” sînt de pe alte IP-uri şi sînt, evident, nişte intoxicări.
    Dragă Claudiu, îţi mulţumesc că nu tu ai făcut acel comentariu legat de copiii mei.
    Dragă Dan Mircea Cipariu, te rog să ştergi de pe forumul Agenţia de Carte comentariile semnate „komartin” care nu sînt venite de pe IP-ul deja „clasic” al lui Claudiu Komartin de la Londra.

  13. Voi pune pe Facebook captura foto, pentru ca:

    1. Toată lumea să vadă că lui Claudiu Komartin i s-a furat identitatea (i s-a făcut link către blogul lui şi s-au făcut şi alte porcării tehnice);
    2. IP-urile de pe care s-au făcut aceste intoxicări să poată fi recunoscute de alţii.

  14. Prima intoxicare:
    „94.23.8.79 France
    gandeste-te ca ai copii, Zdreanta, inainte sa intri in batalii pe care nu le poti duce!”

    A doua intoxicare:
    „204.8.156.142 IP Address managed by Boston University and located in Allen, Texas, United States.
    comentariul de mai sus nu îmi aparţine! cred că tu, Daniel, ai scris comentariul de mai sus, sau unul dintre acoliţii tăi. şi cu asta ai întrecut măsura.”

    A treia intoxicare:
    „146.185.23.179 Marea Britanie
    ai cuvântul meu, Zdreanţă!”

  15. Dragă Radu Vancu, dragă Gabriel Daliş, mă bucur nespus că Claudiu Komartin, prietenul vostru, nu a făcut aşa ceva.

    Vom strînge laţul în jurul jegoşilor şi-i vom circumscrie foarte exact. Cititorii trebuie să ştie că nu toată lumea literară e o latrină, precum blogul „Cultura”.

    De acum încolo, dragă Dan Mircea Cipariu, vom avea nişte „martori”. Toate comentariile la adresa mea pe care le va mai face Claudiu Komartin pe Agenţia de Carte vor fi admise dacă, în prealabil, au fost trimise pe mail, de acesta, lui Radu Vancu, lui Gabriel Daliş (prietenii lui de încredere) şi ţie.

    Aş vrea să ştiu, de la adevăratul Claudiu Komartin, dacă a făcut zilele trecute vreun comentariu pe site-ul jegos realizat pe numele meu.

    Dragă Dan Mircea Cipariu, îţi propun să laşi toate comentariile de pînă acum, pentru ca lumea să vadă ce i s-a făcut lui Claudiu Komartin şi ce mi s-a făcut mie. Să vadă cititorii noştri tehnica de lucru folosită pentru a intoxica şi discredita, pentru a băga zîzanie între scriitori – şi pentru a împinge discuţia în zona sordidului.
    Cine face chestii din acestea e însă deja în sfera penalului.

    Cum îi spuneam lui Gabriel Daliş pe Facebook, dincolo de taberele şi de animozităţile din lumea literară, problema furtului de identitate şi a intoxicării cu nume de scriitori luate ca nickname-uri e o problemă care priveşte pe toată lumea. Nu e numai problema mea (vezi afacerea site-ului meu fals), aşa cum nu a fost numai problema Constanţei Buzea, a lui Alex. Ştefănescu, a lui Antonio Patraş, acum a lui Claudiu Komartin…
    E o problemă gravă. Ea trebuie rezolvată de toţi cei care, corecţi fiind, se delimitează de procedee tip „Săptămîna” şi „România Mare”.
    Linia despărţitoare trece (trebuie să treacă) acum între autorii jegoşi şi autorii corecţi. E absolut necesar, igienic şi profilactic să-i ştim şi pe unii, şi pe alţii.

    Al vostru,
    Daniel

  16. admin spune:

    După cum cititorii AgențiadeCarte.ro au putut observa, nu am intervenit și nu intervin în comentariile primite și nici în polemicile dintre autorii acestor comentarii. Un comentariu aprobat, având aceeași adresă de email și același link, este automat apobat fără intervenția administratorului. Cu adresa de email și pagina web a lui Claudiu Komartin au fost trimise mai multe comentarii. Cu alte IP-uri. Am cerut un punct de vedere al unui profesionist, înainte de a face o plângere oficială: „oricine poate să posteze un comentariu cu nickname-ul respectiv. E suficient să-i fi ştiut adresa de mail şi să o folosească. Pe de altă parte, ar fi putut să fie tot el folosind proxy-uri pentru a schimba IP-urile, dar nu e o metodă facilă şi necesită cunoştinte tehnice solide”. Eu nu am primit nici-o scrisoare electronică de la Claudiu Komartin în care să se dezică de comentariile făcute în numele lui. Oricum, cer public, înainte de plângerea oficială, ca utilizatorul celor trei IP-uri care l-au atacat pe Daniel Cristea-Enache să le ceară scuze, printr-un e-mail, şi lui Daniel Cristea-Enache, şi lui Claudiu Komartin pentru a nu duce tot cazul în instanţă!

  17. razvan spune:

    Eu sunt multumit, dupa toate acestea, ca v-ati hotarat, in sfarsit sa va adresati justitiei. Este, oricum mult mai elegant decat cearta de felul textului astuia.
    Poate asa o sa aflati si ca „furtul de identitate online” se refera la date confidentiale si nu la nume si, abia atunci, o sa fie din nou vorba despre literatura.
    si cand spun asta ma bazez pe faptul ca veti fi invatat, the hard way, e drept, ca nu conteaza cine semneaza (decat orientativ) ci ce spune. succes.

  18. Dragă Răzvan Ţupa,

    Mă bucur că eşti mulţumit 🙂
    Cînd cineva îţi foloseşte numele şi scrie cu el ce insanităţi pofteşte – contează al dracului de mult.
    Cu cît se implică mai multă lume în discuţia asta, cu atît mai bine…

    Cum adică, dragă Răzvan, „cearta de felul textului astuia”? Ai putea să ne traduci în română?

    Al tău,
    Daniel
    P.S. Vezi că îţi lipsesc şi nişte virgule (una după „sfarsit”, alta după „oricum”). Nu te grăbi să postezi comentarii. La ce atîta grabă? Succes şi ţie!

  19. razvan spune:

    E foarte simplu, Daniel.

    1 este o problema legala – si pentru asta ar trebui sa hotarasca justitia.
    2 este o problema personala – si asta cred ca e de rezolvat intre 4 ochi sau oriunde vrei.

    De aici si senzatia de circ pe care o pomenea Claudiu mai sus. Este adevarat ca nu este chiar normal sa isi puna masti oamenii si sa isi arunce cu frisca in fata. Dar, cum nu este penal, la circ se poate. „Iata, avem oameni care se isi dau cu pudra pe fatza si isi arunca placinte in freza. Si alaturi de ei il avem pe marele acrobat care scoate panglici pe nas.” Sper ca o sa fim de acord cu faptul ca este foarte bine ca internetul este un circ si ca orice schimbare in sensul asta ne apropie doar de Coreea de Nord dupa cum tocmai s-a mandrit Ministrul Comunicatiilor de la noi. http://www.cotidianul.ro/ministru-in-guvernul-romaniei-am-semnat-acta-in-compania-selecta-a-coreei-de-nord-171495/

    Nu are nicio importanta cine semneaza un comentariu. Daca e un comentariu jignitor ar trebui sa il stearga admin-ul site-ului pe care apare, indiferent daca il scrie M. Eminescu insusi.

    Sa stii ca imi dau seama de ce esti asa pasionat sa faci spectacole de demascare. Si nu cred ca este vina ta: si eu as fi facut la fel daca as fi vazut literatura ca pe o lista de nume. Aici ai dreptate. Din pacate eu am impresia, poate gresita, ca lucru care conteaza este ceea ce este spus, cine semneaza fiind doar o chestiune de orientare in timp si spatiu.

    Cred ca nu stii, pentru ca esti mai tanar pe internet (s-ar putea sa fie o problema semantica aici), dar, acum cativa ani, a existat un blog identic la adresa lui Mihai Iovanel. Nu am auzit atunci probleme de moralitate sau de politia internetului. Din experienta mea stiu ca un simplu mesaj cu Troll Alert (in cazul in care nu esti de acord cu stergerea jignirilor) face minuni.

    In plus, aminteste-ti numai cat de ridicoli par acum criticii literari sau jurnalistii care ii reprosau lui Eminescu faptul ca nu are niciun volum publicat si este pus dupa Alecsandri de Maiorescu ori ca i se lauda o poezie scrisa pentru o femeie casatorita. Nu aveau ei dreptate din punct de vedere moral? desigur. Este argumentul lor ridicol numai pentru ca Eminescu a devenit clasic? Ma indoiesc. Si, daca ma gandesc la reprosurile aberante care ti s-au facut atunci cand ai fost in juriul care l-a premiat pe Ioan Es. Pop, mi se parea ca ai gandi la fel.

    P.S. imi pare rau, scriu repede, dar nu pot sa schimb asta. De obicei, fac 2-3 lucruri in acelasi timp… iti amintesti ca ti-am povestit ca pentru mine si punctuatia este orientativa (ca si numele). Nu ma intereseaza sa par corect. Este pasiunea ta sa imi pui virgula, be my guest. S-ar putea sa iti si multumesc pentru asta.

  20. Dragă Răzvan,

    Dacă vrei să-mi mulţumeşti, nu eu te voi împiedica s-o faci 🙂
    Dacă găsesc pe un site făcut în numele meu, pe un domeniu de internet luat cu numele meu, un nickname ca „Nemuritorul Hossu”, la cîteva zile după ce Emil Hossu a murit – asta ţie ţi se pare OK?
    Dacă găsesc pe un site făcut în numele meu, pe un domeniu de internet luat cu numele meu, un nickname precum „Doamna Buzea”, în condiţiile în care dna Constanţa Buzea a trecut recent printr-o mare nenorocire – asta ţi se pare OK?
    Dacă găsesc pe un site făcut în numele meu, pe un domeniu de internet luat cu numele meu, referiri batjcoritoare la adresa lui Octavian Paler, „semnate” de mine – asta ţi se pare OK?

    Dragă Răzvan, scuză-mă, am impresia că nu ştii despre ce vorbeşti.
    Fă-ţi tu un site pe numele tău, dragă Răzvan Ţupa, şi postează acolo toate idioţeniile date sub nickname-urile de mai sus. De ce ai nevoie de numele meu pentru site-ul şi domeniul respectiv?

    În altă ordine de idei, nu-mi amintesc ca tu, Răzvan Ţupa, să fi avut vreo reacţie publică atunci cînd eu îl apăram pe Ioan Es. Pop. Dacă ai avut vreo reacţie publică atunci, ai putea să ne faci un link care să ne ducă înspre ea? Că tu eşti foarte priceput la net, văd 🙂

    Al tău,
    Daniel
    P.S. Cum adică „între 4 ochi sau oriunde vrei”? Poţi să-mi traduci asta în română, te rog?

  21. razvan spune:

    1. Ma mir ca nu ai prins sensul expresiei, din moment ce tu insuti ai vorbit despre consilii si tot restul.

    2.Eu nu gasesc normal sa amestec reactiile personale cu cele publice. Si nu puteam sa intru intr-o dezbatere in care te-ai fi descurcat si mai bine daca juriul ar fi facut ceea ce mi-ai promis (sa incerci sa il faci sa ofere justificarea pt premiu). Nu e un repros, dupa cum ti-am spus, este doar treaba ta ce promisiuni faci. Iti dai seama ca, in conditiile, in care nu exista nicio justificare explicita… era foarte greu sa sustin ca as sti de ce ar da premiul juriul din care ai facut parte. Multe probleme legitime sunt prezentate in mod aberant (mai ales in literatura).

    3. Mi se pare foarte nostim cu „nemuritorul”, trebuie sa recunosti ca pana mai ieri ,abia era doar un actor respectabil si, brusc, a intrat pe heavy rotation peste tot doar pentru ca a murit. Sper ca, macar aici, o sa recunosti ca nu a furat nimeni identitatea nimanui. De altfel, de câte ori vei vorbi despre acel comentariu, te rog să consideri că este un comentariu adaugat de mine.
    In ce o priveste pe Constanta Buzea, nu pot sa iti fac aceeasi invitatie pentru ca si mie mi se pare de prost gust. Dar lucrurile „de prost gust” se anuleaza de la sine. Te rog sa imi dai un singur exemplu ca „prostul gust” a fost vreodata prin lege sau in campanii serioase dedicate literaturii.

    4. Desigur, s-ar putea sa fie problema mea ca eu gasesc anonimatul drept una dintre ultimele redute de libertate intr-o lume in care se supravegheaza orice. Este foarte simplu de rezolvat, ti-am spus mai sus ca este treaba administratorului de site sa stearga jignirile. Cum nu le sterge, ma gândesc eu ca este o mica ipocrizie la mijloc: „Nu le sterg, dar amenint cu justitia”.

    5. Ti-am spus ca inteleg si crisparea ta in legatura cu numele. Orice om care citeste vede ca unele comentarii postate de clone nu au cum sa fie adevarate.
    Daca, prin absurd, cel care citeste nu intelege lucrul asta… atunci este exact ca in pilda nebunului care se ineaca pentru ca a citit in Noul Testament ca Isus merge pe apa si incearca si el. Este dreptul tau sa fii impotriva libertatii de expresie si pentru ipocrizia celor care accepta comentarii jignitoare pe site-ul lor si pe urma ameninta.

    Deja incep sa cred ca nu faci decat jocuri de imagine aici. Daca asta ar fi contat vreodata nu am aveam niciun Rimbaud, pentru ca, nu-i asa, intr-un film a urinat pe poeziile „colegilor” sai mai putin dotati.
    Daca jocurile de imagine ar fi justificate, filmul acela ar trebui interzis ori macar taiata scena. Din pacate, pentru orice tip de „orogoliu”, libertatea pe care o presupune literatura a fost mereu o problema. Întotdeauna literatura a topit orice aberaţie.

    Pentru asta exista justitie, lucru pe care ti l-am sugerat si atunci cand toata lumea iti dadea dreptate in privinta acuzatiilor de plagiat. Am vazut ca, intre timp, ai inceput sa iti reformulezi acuzatiile la adresa mea in problema respectiva. Asa se face ca am avut naivitatea sa cred ca dai semne de maturitate si incepi sa intelegi ca nu au ce cauta in „actualitatea literaturii” (pe care ai promis ca o abordezi aici) simple probleme de can-can, decât asumându-ţi riscul de a te contamina de ridicolul publicaţiilor de profil.

    Pentru că vorbeşti foarte mult despre respect, mă aştept să răspunzi la argumente si nu la expresii ori folosind doct-ul „ba tu”. E una dintre ultimele ocazii pe care ţi le mai dau să arăţi că aplici „etica dezbaterii” pe care o clamezi.
    Daca ai spune despre mine ca sunt necrofil (chiar si cu numele meu) ti s+ar parea normal sa vin dupa tine sa scriu articole cu pseudo+dezvaluiri?! Poate ti s-ar parea… dar mi-ar parea rau de tine pentru ultima data.

  22. Dragă Răzvan,

    Te învîrţi frumos în jurul problemei, n-am ce spune…
    Ca şi în discuţiile purtate pe blogul tău, faptul că îţi răspund la comentarii îţi arată că te respect.
    Dacă te-aş ignora, ar însemna că nimic din ceea ce spui, scrii, faci nu e relevant pentru mine.

    Pentru mine, tu eşti relevant prin interesul tău real pentru poezie; prin pasiunea pe care o pui în discuţiile despre poezie. Acest interes al tău mă interesează 🙂 Această pasiune a ta pentru poezie e şi a mea.
    Asta-i una.

    E foarte frumos ce spui: anonimatul este una dintre ultimele redute de libertate, într-o lume în care sîntem supravegheaţi etc.
    Dar eu îţi spun aşa: un autor a luat ca nickname numele unor scriitori pentru a lovi într-un coleg al lui. Mihai Iovănel a luat ca nickname numele Constanţei Buzea şi al lui Alex. Ştefănescu, pentru a-l insulta pe Bogdan Creţu.
    Ce are asta a face cu „reduta de libertate” a anonimatului, dragă Răzvan Ţupa? Voia libertate anonimă, scria „Anonim”, şi gata. De ce să ia ca nickname numele unor scriitori – şi să nu recunoască asta public, timp de patru ani? Ce libertate este aici, dragă Răzvan?
    Şi ce libertate este la celălalt, care a luat ca nickname numele lui Antonio Patraş, pentru a lovi în acelaşi Bogdan Creţu?
    Asta-i a doua.

    Anul trecut, am fost plagiat de acad. Vasile Bahnaru de la Chişinău. În loc să ai un minim gest de solidaritate cu cel plagiat, tu ai găsit scuze pentru plagiator.
    Acum, recent, s-a luat un domeniu pe numele meu, s-a făcut un site pe numele meu, s-au postat zeci de comentarii cu numele meu. În loc să ai un minim gest de solidaritate cu omul fraudat, tu găseşti scuze pentru fraudator.
    De ce faci lucrurile astea? Nu pot să înţeleg.

    Dacă ai fi vrut să-l aperi pe Ioan Es. Pop, ai fi făcut-o. Dar n-ai făcut-o, dragă Răzvan.
    Eu, în schimb, te-am apărat pe Facebook, cînd un tip pe nume Norbert Matei te acuza că, în loc să fii în Piaţa Universităţii, eşti la o lansare la Bastilia. Şi eu i-am explicat că una-i una, alta-i alta; şi că nu are el dreptul să-ţi dea ţie lecţii unde să fii.
    L-am apărat şi pe Claudiu Komartin, cînd i s-a furat identitatea.

    De ce eu trebuie să vă apăr pe voi, şi pe alţii, la infinit, în timp ce tu găseşti scuze ba pentru plagiatorul Bahnaru, ba pentru autorul fraudei cu numele meu?
    De ce nu ai o minimă solidaritate cu colegii tăi ale căror nume au fost luate şi folosite sordid ca nickname-uri?

    Dragă Răzvan, nu mă cred nici omul perfect, nici Cavalerul Dreptăţii. Sînt un oarecare critic literar.
    Dar, sorry, pe lîngă comportamentul tău, al meu străluceşte.
    În raport cu principiile tale, care nu se văd niciodată – ale mele se văd totdeauna, indiferent de persoana în discuţie.
    În raport cu regulile tale, interpretabile după cum îţi convine, regulile mele sînt reguli – şi sînt pentru toţi. Şi pentru mine.

    Dragă Răzvan, ţi-am vorbit cît am putut de on-topic 🙂
    Am de lucru la o nouă carte. Mă vei scuza că nu-ţi voi mai răspunde la noi comentarii.

    Toate bune, Răzvan.

    Daniel

  23. razvan spune:

    Imi multumesc pentru timpul acordat incercarii de a raspunde la subiect.

    Deja nu mai este problema mea ca din limba romana intelegi (foarte bine) doar regulile gramaticale (si imi pare rau ca am ajuns sa ma indoiesc si de bunele tale intentii) atunci cand continui sa imi reproseyi lucruri pe care tocmai ti-am spus de ce nu am vazut de ce le-as face.

    Habar nu aveam de ce a spus Norbert Matei, dar chiar il cunosc si imi este la fel de simpatic si dupa ce l-ai parat aici. Era totusi dreptul lui sa spuna ce crede. La fel cum este dreptul tau sa imi comentezi caracterul (chiar si fara argumente).

    Ultimul raspuns pe care ti-l amintesc din textul de mai devreme este acela ca eu cred in cititorii care inteleg ce citesc si nu isi fac impresii numai dupa ce li se pare moral. De aceea am o nuanta inca si mai simpla pentru tine la ce am scris aici, daca eu as scrie aici, chiar cu semnatura mea, ca sunt necrofil, crezi ca ar conta in vreun fel cititorii care ar lua-o de buna?! (si daca as scrie doar asta as avea o impresie destul de nostima despre admin-ul care nu sterge un asemenea comentariu).

    Bunele maniere ma obiga sa iti multumesc pentru apararea mea, dar sper ca nu o sa te superi pe mine ca sunt de acord cu Norbert Matei: Ce cautam la Bastilia in loc sa fiu in Piata Universitatii?! Evident, daca as oferi aici raspunsul la aceasta intrebare as fi doar un baiat care este obsedat de imagine. Acum, serios, tu te simti discreditat de orice tampenie apare pe internet? Am crezut multa vreme ca te prefaci. Dar la usurinta cu care folosesti cuvantul „fraudat” imi dau seama ca nu prea te intereseaza sensul cuvintelor in limba romana si le folosesti ca in spoturile de publicitate.

    Acum un deceniu sau doua un scriitor de la Iasi a publicat mai multe romane scrise de el si semnate „Sandra Brown”. Il descalifica asta in ochii nostri? Din pledoaria ta pentru nume si identitate, morala si asumare inteleg ca da. Din pacate, cand vei afla despre cine este vorba vei sti ca ai o parere gresita.
    Imi place faptul ca esti singura (evident, exagerez) persoana care crede ca poate fi plagiat „penal” (acesta este cuvantul tau) intr-o tara in care „nu există un cadru legal care ar sancţiona plagiatul” (citez din solutia oficiala a problemei tale). Te face, intr-un fel, unic si asta imi da sperante.

    succes cu lucrul la cartea noua
    (daca as vrea sa fiu ironic as adauga cel mai facil joc de cuvinte, si as avea deptul, dar nu m+ar face in niciun fel mai elocvent).

    P.S. trebuie sa recunosc, insa, ca este un progres in discutia noastra ca m+ai lasat in pace cu virgula aia ramasa in mijlocul propozitiei la comentariul meu anterior si cu felul agramat in care am uitat sa scriu verbul in propozitia privitoare la lege si la campaniile serioase din spatiul literaturii. Imi pare rau ca nu este suficient. Ca de obicei, nimic nu mi+ar fi placut mai mult decat sa nu am dreptate. Sansa dialogului a fost , si de data asta, ratata.

  24. ddm spune:

    Răzvan,

    data viitoare când mai vorbeşti cu Daniel Cristea Enache despre ce aţi discutat (mai mult sau mai puţin) aici, îţi sugerez să reflectezi la următoarele (şi să le şi punctezi în respectiva discuţie, dacă le consideri valabile):

    1. e legitim – în numele dreptului la anonimat – ca Mihai Iovănel să nu semneze anumite comentarii cu numele lui, cum e legitim (dacă vrea să facă o glumă sau un mic joculeţ stilistic etc.) să le semneze cu nume cunoscute, inclusiv nume de scriitori, cu singura condiţie (de ordin moral) ca în urma micului joculeţ, chiar pe respectiva pagina, să precizeze că e un anonim (în sensul că nu doreşte să-şi dezvăluie identitatea) care a semnat cu respectivele nume de scriitori pe respectiva pagină şi că, implicit, nu acei scriitori au făcut comentariile.

    (nu ştiu dacă Iovănel a făcut sau nu această precizare sau dacă nu cumva ea era implicită – n-am citit comentariile la care s-a făcut referire, dar şi fără a le citi realizez că era prea puţin probabil ca scriitorii menţionaţi să se întâlnească acolo cu toţii, ca la o şuetă… mai ales că unora dintre ei nici nu le stă în obicei să comenteze pe forumuri)

    2. plagiatorul Vasile Bahnaru nu are scuze (sau poate să aibă, dar irelevante) şi tu nu ai încercat să-i găseşti scuze plagiatorului în acea intervenţie („tu ai găsit scuze pentru plagiator” – Daniel Cristea Enache, mai sus), ci doar să aduci în dezbatere alte elemente privind nu actul plagiatorului, ci reacţia celui plagiat.

    (mie reacţia celui plagiat mi s-a părut cât se poate de ok – adică el a spus: uitaţi ce chestie, un academician m-a plagiat; cam la atât reduc eu, în mare, reacţia de atunci a lui Daniel Cristea Enache, şi mi se pare cât se poate de ok: ne-a comunicat simplu, informal despre ce i s-a mai întâmplat, a socializat) (sigur că putea să facă altceva, inclusiv să propună legiferarea unei legi a plagiatului etc., dar îl priveşte; el a avut una din reacţiile posibile, cum şi tu vei putea avea una din reacţiile posibile în cazul în care vei fi plagiat. De ce să-i reproşezi celui plagiat că nu a reacţionat cum ai fi reacţionat tu dacă ai fi fost plagiat? De fapt, nu-mi mai amintesc exact, dar parcă i-ai şi reproşat ceva de genul ăsta, în loc să precizezi, de pildă, că nu ai nimic a-i reproşa legat de acea reacţie (sau că ai), dar că vezi utilă o alta, cu mult mai practică din alte puncte de vedere etc.)

    în fine, pot continua şi cu celelalte puncte pe care ţi le-aş putea sugera pentru când mai vorbeşti cu Daniel Cristea Enache, dar nu vreau să plictisesc.

  25. Dragă Daniel,

    Îţi mulţumesc pentru intervenţie.
    Eu cred că, deja, am făcut destule comentarii, răspunzînd tuturor celor care au ţinut să mă întrebe ceva.

    Ştiţi ceva? Hai să mai comenteze şi alţii…

    Eu aştept, de sîmbătă încoace, ca Andrei Terian să răspundă la întrebările de mai sus.
    Or, intervenţiile lui Claudiu, apoi intoxicările cu numele lui Claudiu, apoi intervenţiile lui Răzvan – nu m-au făcut să uit thread-ul 🙂
    Poate că Andrei Terian n-a fost atent, poate iar a căzut net-ul în Sibiu, poate vorbeşte cu dl Manolescu, poate e în antrenament şi face schimb de tricouri ude cu Robinho… Cine ştie?

    Reiau deci întrebările:

    La final, aş vrea să-ţi mai testez o dată „colegialitatea”, prin două întrebări simple şi la obiect:
    1. Dragă Andrei Terian, ai avut vreo contribuţie la comentariile de pe forumul „Adevărului literar şi artistic” de sub articolul menţionat al lui Bogdan Creţu, acolo unde au fost luate ca nickname-uri numele Constanţei Buzea, al lui Alex. Ştefănescu şi al lui Antonio Patraş?
    2. Dragă Andrei Terian (lect. univ. dr. al Facultăţii de Litere şi Arte, Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu), ai luat ca nickname numele lui Antonio Patraş (conf. univ. dr. la Facultatea de Litere, universitatea „Al.I. Cuza”, Iaşi) pentru a-l insulta, pe forumul revistei „Adevărul literar şi artistic”, pe Bogdan Creţu (lect. univ. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea „Al.I. Cuza”, Iaşi)?

    Te rog să-mi dai un răspuns la cele două întrebări, da sau nu, şi să semnezi cu numele tău: Andrei Terian.
    Îţi mulţumesc anticipat, dragă Andrei.

  26. razvan spune:

    te rog, nu incepe si tu cu dezinformarile, ddm.
    Interventia mea a fost legata de entuziasmul securistic cu care era trarata problema. NU m-au amuzat nicodata lapidarile publice si nu are nicio legatura cu ce as fi facut eu.
    http://www.agentiadecarte.ro/2011/01/exclusiv-razvan-tupa-il-apara-pe-plagiatorul-bahnaru-de-la-chisinau-daniel-cristea-enache-autorul-plagiat-raspunde-cu-fermitate/

    reciteste ce am spus eu si arata-mi unde gasesc scuze sau unde as discuta atitudinea criticului pe care il pomenesti. Mai mult unele fiinte vii au inteles ca as apara pe cineva. Si in continuare exprima acelasi lucru. Acum pentru mine este destul de clar. Agentia este doar o platforma de pr pentru gandirea securista, de aceea lasa injuriile si apoi ameninta. Pe mine nu ma mai gasesti aici.

  27. ddm spune:

    Razvan,

    nu am de ce sa recitesc ce ai spus tu, pentru ca nu am de ce sa caut unde-i gasesti scuze, pentru simplul fapt ca nu am spus ca-i gasesti scuze. reciteste tu ce am spus: ” tu nu ai încercat să-i găseşti scuze plagiatorului în acea intervenţie” (partea cu „ai incercat sa” ii apartine lui Daniel Cristea Enache, e interpretarea lui, nu a mea).

    de asemenea, nu am de ce sa-ti arat nici legat de „arata-mi(…) unde as discuta atitudinea criticului pe care il pomenesti”, pentru simplul fapt ca nu am spus ca ai discuta atitudinea criticului, ci am spus ca ai incercat „să aduci în dezbatere alte elemente privind nu actul plagiatorului, ci reacţia celui plagiat”, ceea ce confirmi si tu, mai sus, prin „Interventia mea a fost legata de entuziasmul securistic cu care era trarata problema” – deci recunosti ca ai comentat reactia celui plagiat (reactia celui plagiat = tratarea problemei de catre cel plagiat, felul in care a tratat el problema), considerand-o, iata, o reactie cu ingrediente de chiar, din nou te citez, „entuziasm securistic”.

  28. razvan spune:

    DDM, cel plagiat era criticul, atitudinea a fost a agentiei de carte.

  29. Dragă Răzvan,

    Ţi-a scăpat un adevăr: „cel plagiat era criticul”. Vezi că se poate?

    Dar tocmai spuseseşi: „Agentia este doar o platforma de pr pentru gandirea securista, de aceea lasa injuriile si apoi ameninta. Pe mine nu ma mai gasesti aici.”

    Acum, cînd mă uit, iarăşi te văd aici, dragă Răzvan Ţupa…
    Ţi-am transmis pe Facebook: „Dragă Răzvan, promettre c’est noble, tenir c’est bourgeois” 🙂

    Al tău,
    Daniel

  30. razvan spune:

    🙂 Răzvan e răcit, Daniel.
    Doar m-a rugat pe mine să rîd de tine de la calculatorul lui (mă rog, nici nu e al lui, dar îl foloseşte, imoralul!). Şi ţi-l pîrăsc. Eu te admir.
    Cine oi fi?

    Nici măcar nu ai fost în stare sa înţelegi pînă acum că nu a susţinut nici un moment că nu ai fi fost plagiat. Doar că este ridicol sa vorbeşti despre penal într-o ţară în care nu există legislaţie pe tema asta, susţine Răzvan, exact aşa, fără nici o virgulă.

    Şi zice că „în acelaşi fel încurajezi reacţiile securiste de ameninţare cu justiţia pe Agenţia de Carte pentru fapte care nu au nici o legătură cu ce pedepseşte legea” (tot fără virgulă, agramatul).

    Cine oi fi?!

    Eu nici măcar nu sînt de acord cu Răzvan.
    Eu ştiu că nu eşti obsedat de punctuaţie. I-am amintit de premiul pe care l-ai dat pentru „cartea de poezie a anului 2010”, avînd curajul şi nobleţea atît de specifice ţie să treci peste virgula dintre subiect şi predicat din volumul respectiv.
    Şi a zis că „ce s-o fi întîmplat cu acel tînăr generos de a ajuns un ranchiunos stupid?!” (Doamne Dumnezeule, fără pauză a zis şi asta!)

    Cred că e de bun simţ să ne respectăm unii pe alţii, chiar şi atunci cînd părerile sau ironiile sînt idioate. Şi, mai ales, atunci cînd subiectul dă dovadă de o înduioşătoare incapacitate de a citi în limba română altceva decât sintaxa. (Răzvan a zis „impotenţă”, dar eu cred că e de la tuse).
    Nu mă mai lasă nici pe mine să îţi scriu. Cred că mă cenzurează.

    Oricine aş fi, mi-a făcut plăcere

    P.S. Răzvan, zice că l-ai făcut să râdă cu proverbul preferat al politicienilor.
    P.S. 2 Sîntem prieteni pe facebook, ţi-am dat like la status. Chiar nu poţi să răspunzi la obiecţiile pe care ţi le aduce un agramat?!
    P.S. 3 Dacă vreţi să ştergeţi comentariul acesta trebuie să îl ştergeţi şi pe cel de mai devreme, pentru că e pus tot de persoana anonimă. Am ajuns la Răzvan după ce a plecat soţia lui, dar nu este ceea ce crezi. El e necrofil.

  31. Dragă Dmitri Mitcov,

    Întîmplător, ţi-am recunoscut stilul; şi ranchiuna explicabilă împotriva unui mare poet ca Ioan Es. Pop.
    E normal să fii ranchiunos şi să faci jocuri penibile. Fiindcă nici un critic serios nu te-a băgat în seamă.
    Ca să rămîn un critic serios, n-o să te bag nici eu în seamă…

    Oricum, nu veţi mai comenta pe acest forum decît dacă vă asumaţi identitatea reală. Puteţi să vă jucaţi în alte părţi, eventual pe site-ul făcut în numele meu pe care l-aţi şters.
    Mais un peu plus tard: salvasem deja tot conţinutul lui 🙂

    Va veni ziua, dragă Dmitri Mitcov, cînd vă veţi ruga de Dan Mircea Cipariu să vă posteze un comentariu, în numele „libertăţii de exprimare”.
    Atunci, vei avea nevoie de foarte multe insistenţe pentru a-l convinge pe Dan Mircea Cipariu, administratorul acestui site, că nu foloseşti numele altuia. ( Aşa cum s-a folosit numele lui Claudiu Komartin, într-o încercare tipică de intoxicare.)

    V-am spus, dragi cititori şi scriitori, că s-a trasat o linie despărţitoare între cei care au asemenea practici descalificante pentru un intelectual – şi cei care nu le au.
    Vă spun eu, as usually, care sînt băieţii corecţi şi care sînt ceilalţi.

    Băieţii corecţi: Radu Vancu, Claudiu Komartin (girează pentru el Vancu), Gabriel Daliş, Daniel D. Marin.
    Ceilalţi: Răzvan Ţupa, Dmitri Mitcov.

    La critici, e şi mai simplu 🙂

  32. Dragă Dan Mircea Cipariu,

    Văd că toată lumea vrea să intre pe Agenţia ta „securistă” 🙂 E o Agenţie cool, deduc.

    Mă bucur mult că am reuşit să anticipez deznodămîntul. Recunosc, au ajutat mult şi „colegii” noştri în direcţia asta…
    Pe acest forum, la articolele mele, nu vor mai fi acceptate decît comentarii aparţinînd unor oameni care semnează cu numele lor. Oricît de critice pot fi aceste comentarii (nici Komartin, nici Daliş nu m-au răsfăţat cu flori :)), dar ele trebuie să fie ale unor oameni care semnează cu numele lor.

    Tehnic, e simplu: se trimite de pe acelaşi IP, deja recunoscut de Agenţia de Carte.
    Dacă X, prin nu ştiu ce şmecherie, se foloseşte de IP-ul vostru şi face insanităţi în numele vostru, reacţionaţi. Mail direct la Dan Mircea Cipariu. E un om hiperpoliticos şi foarte prompt, ca şi mine 🙂
    Vă va răspunde.

  33. Se făcu seară…
    De la Sibiu, nici un răspuns.
    Credeţi că Andrei Terian vorbeşte iar cu dl Manolescu? Mă tem că nu 🙂

    1. Dragă Andrei Terian, ai avut vreo contribuţie la comentariile de pe forumul „Adevărului literar şi artistic” de sub articolul menţionat al lui Bogdan Creţu, acolo unde au fost luate ca nickname-uri numele Constanţei Buzea, al lui Alex. Ştefănescu şi al lui Antonio Patraş?
    2. Dragă Andrei Terian (lect. univ. dr. al Facultăţii de Litere şi Arte, Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu), ai luat ca nickname numele lui Antonio Patraş (conf. univ. dr. la Facultatea de Litere, universitatea „Al.I. Cuza”, Iaşi) pentru a-l insulta, pe forumul revistei „Adevărul literar şi artistic”, pe Bogdan Creţu (lect. univ. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea „Al.I. Cuza”, Iaşi)?

    Te rog să-mi dai un răspuns la cele două întrebări, da sau nu, şi să semnezi cu numele tău: Andrei Terian.

    Îţi mulţumesc anticipat, dragă Andrei.

    Al tău,
    Daniel

  34. Dragă Daniel Cristea-Enache,
    nu ştiu prin ce nefericită desfăşurare de evenimente mă amesteci în discuţiile voastre interminabile, pentru că facultate am, expert ICR nu sunt, virgula încerc s-o folosesc cît se poate de corect şi sub articolele tale n-am comentat niciodată pe Agenţia de carte. Din păcate pentru tine nu-mi place să mă întind pentru că mai am şi altele de făcut cum ar fi să ascult dezbateri despre autonomia esteticului la ora cînd tu îţi închipui că-ţi scriu comentarii.
    Dar pentru că ai ţinut să-ţi spui părerea sinceră despre mine, vreau să ştii că îmi pot exprima liber părerea că recenta carte a lui Ioan Es. Pop este slabă (aşa cum am făcut pe blogul meu) fără ca asta să se numească ranchiună (explicabilă?!), iar poeziile mele sunt la fel de bune sau la fel de proaste şi dacă mă bagă criticii în seamă, şi dacă nu.
    Oricum, cea mai amuzantă a fost partea asta: „ţi-am recunoscut stilul” 🙂
    Şi vezi că mi-ai greşit numele de 3 ori, adică de cîte ori l-ai folosit. De obicei nu trebuie să citeşti cartea, nici măcar s-o deschizi ca să cunoşti numele autorului. E trecut pe copertă.

  35. Dan Matei spune:

    Domnilor eu cu cine votez ?
    întrebă un cetăţean turmentat, obsedat de literatura română şi cum e şi sărac cu duhul, amărâtul nu pricepe care este miza. Pe de o parte avem câţiva poeţi din prima linie Claudiu Komartin ( – Păpuşarul şi alte insomnii 2003 Circul domestic 2005 două volume mult peste medie şi un Anotimp în Berceni din care am lecturat doar poemele de pe blog care pare interesant), Radu Vâncu (în special cu Sebastian în Vis 2010 ), Razvan Ţupa ( cu Fetiş- 2003 şi corpuri romaneşti -2005 şi cu un blog minunat poetic.ro) (îmi cer scuze faţa de ceilalţi poeţi implicaţi pe care nu-i menţionez , dar nu i-am citit şi logic nu mă pot pronunţa ) plus un critic literar talentat Adrian Terian ( nedrept transformat de un coleg în Conu Leonida ) (pe domnul Iovănel nu ştiu în ce categorie să-l plasez aşa că mă abţin) iar dincolo pe criticul literar Daniel Cristea-Enache (din punctul meu de vedere în primi trei critici contemporani) şi editura Casa de Pariuri Literare excepţională în primul an de viaţă, deci cu cine votez?
    Domnilor literatura română e prea mică că să nu aveţi fiecare un loc rezervat , genul acesta de conflict dăunează imagini ambelor tabere. dar halatul ? cât e halatul ?

  36. un cristian spune:

    @Dan Matei. Nu exista tabere, asa ca nu exista voturi. CDPL-ul a descoperit ca unii autori cu carti publicate au o atitudine ciudata fata de editura (asta e, sursa recentului scandal ne-a dezvaluit). Tocmai de aceea nu vorbim la CDPL despre autori ai editurii, ci despre carti. Pe de alta parte, oricat de pamflet ar fi, nu cred (parere personala, taxabila) ca rezervarea unui domeniu pe numele altcuiva si asumarea pe ultima suta a acestuia e ok. Poate sunt defazat sau nu inteleg literatura, asta e parerea mea. Daca pamfletul era asumat din start si nu exista un domeniu la mijloc, puteam intelege, altfel… Cred ca pozitia CDPL e clara. Nu exista tabere si nici dusmani de clasa. Nu vad de unde preocuparea de nu scadea in sondaje si de a fi afectata imaginea editurii. Ne-am exprimat o pozitie. Miza (din punctul nostru de vedere) e respectul editorial pe care o editura il impune intre autorii carora le scoate niste carti si asumarea unor fapte, fie si pamflete. Reductionismul cu tabere mi se pare greu de acceptat. Tupa va avea o carte la CDPL in 2012, despre ce tabere vorbim aici? Va propun sa depasim faza de alba-neagra. Discutia are adepti pro si contra pamfletului si poate deveni seriosa daca se vine cu argumente, nu cu echipe si pozitii teoretice.

  37. Dragă Dmitri Mitcov,

    În primul rînd, scuze că ţi-am greşit numele. N-a fost ceva intenţionat. (Cum probabil nici la tine n-a fost ceva intenţionat, cînd, pe blogul tău, mi-ai greşit numele, nepunînd liniuţa.) It happens.
    Cînd însă Răzvan Ţupa scrie „enăchismul securist”, asta e o mizerie făcută voit; şi n-are nici o scuză.

    Cîtă vreme vă semnaţi comentariile şi vi le asumaţi cu identitatea reală, e totul perfect.
    Dacă nu, sînteţi taxaţi. Pentru că a lua ca nickname numele lui Claudiu Komartin şi a ameninţa, cu el, copiii lui Daniel Cristea-Enache – asta este o chestie deja penală.
    Pentru a nu se mai ajunge la aşa ceva, pe Agenţia de Carte nu vor mai apărea decît comentarii semnate şi „omologate” de numele respective.

    Şi acum să vedem şi povestea cu virgula „pusă între subiect şi predicat” în poemul „Speranţa” al lui Ion Mureşan 🙂

  38. Să vedem, mai întîi, comentariul făcut pe Facebook de marele specialist Răzvan Ţupa:

    „Ion Muresan, Daniel. cartea premiata cu virgula intre subiect si predicat e Alcool. cheia este poemul speranta. dar evident ca nu are nicio vina Muresan si acelasi poet mare ramane. nu ma prind de ce te faci ca nu intelegi. A fost frumos din partea ta sa treci cu vederea asa o nebunie.”

    În primul rînd, dragă Dmitri (dacă accepţi să ne tutuim), să observăm că Răzvan Ţupa, ca şi în discuţiile de pe blogul lui, nu reuşeşte nicicum să scrie corect titlul cărţii care a luat toate premiile anul trecut. E vorba de „cartea Alcool” a lui Ion Mureşan. Dragă Răzvan, cînd eşti atît de atent la o virgulă :), nu pierde din vedere titlul cărţii.

    Să vedem acum un fragment din poemul „Speranţa”: „E rău./ Şi doar speranţa că mâine va fi şi mai rău/ ne ţine-n viaţă./ Însă noi,/ sperăm cu o aşa putere/ încât deodată mâine este azi/ şi este foarte rău./ Însă noi,/ cu-o ultimă putere mai sperăm o dată.”

    Se vede şi de la un kilometru, dragă Dmitri, că Mureşan a vrut, aici, să „taie” de două ori după „însă noi”, şi a făcut-o izolînd versul scurtissim inclusiv prin virgulă. E o forţare creativă a gramaticii operată de două ori, ca să-şi dea seama şi Răzvan.

    Dacă aveam un vers ce ar fi continuat, gen „Însă noi, sperăm cu o aşa putere”, atunci, da, ar fi fost o greşeală.
    Însă, după cum se vede, un agramat are neinspiraţia să-i dea lecţii de gramatică lui Ion Mureşan…
    Cînd i-am dat eu lecţii de gramatică agramatului, se apăra cu „creativitatea poetică”. Problema e că el este agramat în sfera comunicării non-poetice, în spaţiul comunicării uzuale, între-un schimb oarecare de mesaje pe Facebook sau pe Agenţia de Carte…

  39. „într-un schimb”…
    Vezi, dragă Răzvan, cînd îţi scapă ceva din tastatură, după aceea vii cu o îndreptare. E extrem de simplu.

  40. Reiau un comentariu făcut tot pe Agenţia de Carte, asupra agramatismelor lui Răzvan Ţupa:

    Dragă Răzvan Ţupa,

    Îţi propusesem să trecem peste episodul nostru de anul trecut, fiindcă ai făcut atunci nişte lucruri despre care nu-mi face plăcere să-mi amintesc. Am venit aici, pe blogul tău, să discutăm despre subiectul juriilor literare; şi te interesa mai ales sfera poeziei ce intră în atenţia juriilor noastre. Te interesa motivarea premiilor de către un juriu sau altul; şi, mergînd pe fir, modul în care criticii din juriu scriu despre cărţile premiate. Din faptul că eu ţi-am semnalat că, atunci cînd scrii „Medeea nu înţeleg deloc”, faci o greşeală gramaticală – tu te-ai iritat la maximum. N-a fost postare a ta, după aceea, în care să nu revii la virgula cu pricina, vorbind ba de istoria transcrierii poeziei, ba de alte lucruri la fel de interesante.
    Dar nu o virgulă sau un „typo nesimţit” stau în calea înţelegerii – sau a discuţiei noastre. Ai făcut şi alte erori gramaticale, în ultimele tale comentarii.

    1. Aici, fraza ta nu capătă un sens decît dacă, după „alăturate”, apare ceea ce în mod convenţional numim punct şi virgulă:

    „O ironie credeam că ar trebui să se bazeze pe altceva decât nume alăturate altfel, cel care o face riscă să fie perceput drept un ranchiunos banal.”

    2. Aici, îţi lipseşte un predicat, întrucît „faptul că” se cere urmat de o atributivă (altă atributivă decît cea urmînd lui „Picasso”):

    „Dă-mi voie, mai întâi, să mă îndoiesc de faptul că, pentru tine, «arta schimbărilor din tablourile lui Picasso, care e de fapt Sabin Bălaşa» pentru că, aşa cum spui, «îi tragea cu albastru».”

    3. Aici, corect era să foloseşti „problemă” la plural:

    „nu îţi face niciun fel de problemă”

    4. Aici, fraza trebuia încheiată printr-un semn de întrebare (sau prin puncte-puncte). Iar formularea „destul de clare indiferent de specialist ori de simplu cititor” nu e, pe româneşte, corectă. Trebuia să scrii: „indiferent dacă eşti specialist ori simplu cititor”:

    „Ce să facem dacă unele concepte precum «suprarealism»sau «parodic» au sensuri destul de clare indiferent de specialist ori simplu cititor.”

    5. Aici, fraza trebuia încheiată printr-un semn de întrebare:

    „Cum ramane cu scriitorul tanar al anului pe care 2/3 din juriul care l-a premiat nici macar nu il recenzeaza.”

    6. Aici, formularea ta este pleonastică. Poţi merge fie pe varianta „sînt deschis în continuare”, fie pe „rămîn deschis”.

    „raman deschis in continuare”

    7. Aici, iarăşi nu scrii româneşte. Ai vrut să spui, probabil, „nici nu e obligatoriu să fie…” Deci nu mai e vorba de o eroare gramaticală, ci de stăpînirea cuvintelor din vocabular.

    „nici nu e neaparat sa fie un cenzor om”

    8. Aici, după „oficiale”, trebuia să pui două puncte sau „ca” („precum”):

    „girate în acest an de instituţii oficiale AFCN sau Ministerul Culturii.”

    Dragă Răzvan, dacă tu, pe propriul tău blog, unde poţi reveni şi corecta erorile făcute, n-ai revenit pînă acum asupra lor – înseamnă că nu le-ai sesizat. (Observă că n-am mai spus nimic de vreo virgulă.) De aceea mi-am permis să le listez aici. Fiindcă gramatica poate fi forţată în spaţiul discursului poetic; dar în spaţiul comunicării uzuale e mai prudent s-o respecţi. Ca să respecţi însă ceva, trebuie mai întîi să cunoşti acel „ceva”.
    Gata, să închidem acest subiect al erorilor gramaticale.

  41. Nu ştiu însă ce-i cu Andrei Terian…
    Marţialul Andrei Terian, cel care mă insulta cu atîta dezinvoltură pe blogul „Cultura”, înconjurat de nickname-urile administrate de dom’ administrator unic Mihai Iovănel.

    Dragă Andrei, nu cred că este chiar atît de greu să răspunzi la două întrebări simple şi la obiect.
    Le reiau:
    1. Dragă Andrei Terian, ai avut vreo contribuţie la comentariile de pe forumul „Adevărului literar şi artistic” de sub articolul menţionat al lui Bogdan Creţu, acolo unde au fost luate ca nickname-uri numele Constanţei Buzea, al lui Alex. Ştefănescu şi al lui Antonio Patraş?
    2. Dragă Andrei Terian (lect. univ. dr. al Facultăţii de Litere şi Arte, Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu), ai luat ca nickname numele lui Antonio Patraş (conf. univ. dr. la Facultatea de Litere, universitatea „Al.I. Cuza”, Iaşi) pentru a-l insulta, pe forumul revistei „Adevărul literar şi artistic”, pe Bogdan Creţu (lect. univ. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea „Al.I. Cuza”, Iaşi)?

    Te rog să-mi dai un răspuns la cele două întrebări, da sau nu, şi să semnezi cu numele tău: Andrei Terian.
    Îţi mulţumesc anticipat, dragă Andrei.

  42. sorin despoT spune:

    fiindcă vreau să comentez scrisoarea și nu să dialoghez cu comentatorii anteriori, nu voi citi intervențiile acestora înainte de încheierea acestor rînduri. totuși, observ numărul mare de comentarii și presupun, fără teama de a greși prea mult, că s-a produs o „porceală” de proporții în subsolul acestui articol.

    fiindcă întotdeauna mi se cere să iau o poziție clară, reproșîndu-mi-se intervențiile vagi sau comentariile menite numai să arunce paie pe foc, vreau să îmi afirm din start relativa indiferență (nu i-aș spune independență, deoarece, dacă aș urmări-o, nu aș publica în veci pe hîrtie) față de critica literară. din cîte mi-a fost dat să văd, critica literară românească abordează, mai ales în cazul poeziei, numai fundele ce împodobesc, împachetează produsul literar. e mult mai „safe” să judeci ambalajele decît să îmbraci costumul de jandarm teoretic (ideologic?) și să aplici pulane corpurilor ideatice din spatele polealelor. am derapat; iertare.

    în ceea ce privește volumul pe care l-am publicat, spre exemplu, critica s-a mulțumit, în cele mai multe dintre cazuri, cu etichetarea superficială a mesajelor, abordînd serios numai componenta estetică a textelor. o perspectivă artificial-precaută, mai ales în cazul unui volum care conține, printre altele, judecăți și mesaje sociale. însă asta nu mă supără absolut deloc. îmi demonstrează că, din perspectiva sa, sînt liber să transmit exact ce poftesc, cu condiția să „sune frumos” în urechile criticului. dat fiind că, cu puține excepții, nu citesc decît critica adresată mie, nu îmi rămîne decît să sper că de acest tratament se bucură toți scriitorii.

    țin să vă spun că folosirea „polemicii de dragul polemicii” ca pretext de pompare a traficului pe un site este deja o jucărie stricată, în web 2.0. din experiența ultimilor ani, vă pot împărtăși (colegial) că numerele tind să scadă sub valorile anterioare expunerii „scandaloase”, de îndată ce nervii se răcoresc. tind să cred că autorii care postează pe agenția de carte cunosc acest lucru. prin urmare, NU pun scrisoarea de mai sus pe seama încercării lui daniel cristea-enache de a crește traficul pe acest site. totuși, cu atît mai mult îmi pare imprudent gestul lui daniel (sper că e ok să îți spun așa). nu am însă o problemă cu imprudența, atîta timp cît este mînată de scopuri puternice, importante, în adevăratul sens al cuvîntului, pentru cel ce comite imprudența. așadar, cheia se găsește în buna înțelegere a motivației lui daniel.

    care sînt mizele acestei scrisori? ce vrea daniel să demonstreze? cu riscul de a mă pripi (prin aceasta a se înțelege că nădăjduiesc că voi fi contrazis argumentat, civilizat), deduc că miza acestei scrisori nu are nici o legătură directă cu literatura. făcînd abstracție de răutățile presărate ici-colo, scrisoarea este clădită pe fondul unor nemulțumiri (le-aș numi frustrări, însă nu reușesc să dezlipesc termenul de conotația negativă), aparent fondate, pe care daniel le are în legătură cu dezinformarea la care ne supunem pe (alte?) site-uri culturale (de exemplu, blogul ”Cultura, administrat de Mihai Iovănel”). de asemenea, în mod evident, scrisoarea aduce critici adrisantului, punîndu-i la îndoială atît coerența – prin identificarea discrepanțelor de atitudine și mesaj de care dă dovadă andrei terian în tot felul de contexte -, cît și intențiile, credibilitatea – prin suspiciunile ce gravitează, din perspectiva lui daniel, în jurul intervențiilor lui terian pe site-uri și în publicații de profil.

    așadar, daniel caută dreptatea. corespondența cu adevărul. păcat că nici daniel, nici terian și nici vreunul dintre comentatorii din subsolul acestui text nu poate pretinde că înțelege miza finală a „zbaterii”, a „dezbaterii”, aceasta neputînd fi înrădăcinată complet în realitate, în corespondența cu „adevărul obiectiv” (there is no such thing), strict pentru că, argumentativ, nu putem pierde la nesfîrșit vremea cu iluzii (holy paradox!). așadar, în absența unei moțiuni clare, nu putem argumenta în gol, așa cum face daniel, în speranța că dreptatea se va lipi de el în absența mizei (istoria nu reprezintă una) și a referentului sau a unei instanțe (credibile) de arbitraj, a unei perspective comune de judecată.

    pentru mine, un motiv de întristare îl reprezintă faptul că, în condițiile în care ne considerăm civilizați, educați, informați și, nu în ultimul rînd, bine intenționați, nu avem nici pe departe o cultură a dezbaterii (o, da, academice). aștept ziua în care voi asista/participa la o confruntare de idei văduvită atît de indecență, jigniri, acuzații, atacuri, cît și de diagnostice tragice, definitive și de nevoia aceasta nebună de a avea dreptate… a alimenta o luptă personală împotriva colegilor tăi face deservicii „instituției”, paradigmei pe care o locuiești alături de aceștia, indiferent de logo-ul comercial în slujba căruia îți pui serviciile.

    contează prea puțin cine a aruncat prima piatră. întrebarea finală este: ce efect au astfel de scrisori, de polemici îndîrjite, contondente, asupra „instituției” criticii literare?

    semne bune.

  43. Dragă Sorin,

    Îţi răspund pe scurt, acum. Urmînd ca, dacă mai sînt lucruri pe care vrei să le dezvoltăm, să-ţi răspund mai pe larg mîine. As you prefer.

    Un adevăr obiectiv este întotdeauna greu de „localizat” şi de fixat.
    Dar există, dragă Sorin, adevăruri factuale.
    Există adevărul unei fapte pe care a făcut-o X. Cum o să interpreteze fiecare dintre noi adevărul factual al utilizării ca nickname-uri a numelor Constanţei Buzea, al lui Alex. Ştefănescu şi al lui Antonio Patraş pe forumul „Adevărul literar şi artistic”: o să vedem. E un cîmp de interpretări posibile…

    Dar adevărul factual, dragă Sorin, n-o să-l bag sub covor.
    Pentru că dacă îl băgăm sub covor, acest tip de comportament va fi reiterat. Pentru că oamenii aceştia vor fi în continuare într-un fel în lume, şi în alt fel pe forumurile unde iau ca nickname-uri numele colegilor lor, pentru a lovi în alţi colegi ai lor.

    Dacă era aşa OK adevărul factual, dacă era un „compot” (cum zice Mihai Iovănel), de ce l-au ascuns timp de patru ani?
    Dacă e aşa OK adevărul factual, de ce nu răspunde Andrei Terian la întrebările puse de o săptămînă?

    În fine, dragă Sorin, o cultură a dezbaterii înseamnă să dialogăm, la vedere.
    Aştept cu nerăbdare dialogul la vedere, cu Andrei Terian 🙂

    Toate bune, Sorin.

  44. sorin despoT spune:

    să dialogăm înseamnă să dialogăm, daniel. convenția din spatele dezbaterii academice diferă fundamental de cea din spatele dialogului prin cîteva imperative:

    – necesitatea existenței unei moțiuni (afirmație valorică, strategică…),
    – enunțarea stărilor de fapt (status quo),
    – necesitatea stabilirii și acceptării de către părți a unui criteriu, a unei perspective de abordare a moțiunii,
    – definirea temeinică a termenilor problematici utilizați în dezbatere,
    – existența a două aparate argumentative, care să concureze în interiorul limitelor dezbaterii,
    – un număr impar de arbitri imparțiali 🙂

    […]

    să nu plictisesc, totuși… noi nu dezbatem, daniel. noi aruncăm pisica moartă dintr-o curte în alta. fără un cadru care să încurajeze, dacă nu cumva să impună rigurozitatea, nu există dezbatere. e drept, în cazul de față, dezbaterea pare-se că nu e posibilă în principal fiindcă una dintre părți o refuză.

    miza tacită, în confruntarea pe care o ai sau ai avut-o cu andrei terian, este reputația. iar, dacă tragem linie, reputația ta și cea a lui andrei terian au de suferit, indiferent de răspunsurile pe care ți le va oferi. sigur, nu există publicitate negativă, iar tu poți oricînd să argumentezi că prezentarea unor asemenea nedreptăți primează pentru tine în fața păstrării reputației. dar am senzația că atenția voastră, a criticilor literari, este în mod trist deturnată de la activitățile cu adevărat formatoare de reputație. critica, spre exemplu :). mai mult, chiar dacă terian s-a apucat să se joace de-a identitățile, în mod cert va recunoaște asta numai presat de publicarea datelor tehnice din spatele comentariilor și nici atunci, de vreme ce, am văzut-o cu toții, poate fi „împrumutat” IP-ul altor terminale. apoi, merită atîta efort de investigare utilizarea unor pseudonime false pe internet? și de ce ar merita? pentru defăimarea sau demascarea lui andrei terian? pentru că îți simți reputația pătată de andrei terian?

    o întrebare mai puțin retorică: ce s-a postat, de fapt, în numele constanței buzea și al lui alex ștefănescu?

    într-un final, nu sînt oare anonimatul și „falsele revendicări” (false claims) parte a „teleprezenței” pe internet, parte din avantajele (perks) pe care ți le oferă www-ul?

    abia acum, „la revedere”.

    semne bune, daniel.

  45. Dragă Sorin,

    În ordine cronologică,
    înainte să te preocupe pe tine „defăimarea” celor care au folosit ca nickname-uri numele unor scriitori şi critici literari (Constanţa Buzea, Alex. Ştefănescu, Antonio Patraş)…

    …mă preocupă pe mine defăimarea acestor nume de scriitori, prin preluarea şi utilizarea lor ca nickname-uri pe forumul unei reviste culturale;
    …mă preocupă motivele pentru care Mihai Iovănel şi Andrei Terian s-au coordonat să facă asta;
    …mă preocupă faptul că timp de patru ani au ascuns acest lucru;
    …mă preocupă faptul că nici acum, în ceasul al treisprezecelea, nu fac gestul de a prezenta scuze celor cărora le-au folosit fraudulos numele;
    …mă preocupă faptul că, prin această mizerie, se pătează ideea de generaţie critică şi se alterează ideea de minimă colegialitate literară;
    … şi mă preocupă, aşa cum îţi spuneam, faptul că acest comportament deviant, în afara oricărei deontologii profesionale, poate fi oricînd reiterat.

    Toate bune,
    Daniel

  46. sorin despoT spune:

    în mod evident, nu mă interesează nici apărarea, nici defăimarea acelor oameni. încerc numai, pe bune, să înțeleg motivele tale, daniel. dacă asta înseamnă să fac pe „avocatul diavolului”, atunci fie! putem, așa cum scria terian despre dan c mihăilescu, „susţine sau combate orice opinie. Ba, la nevoie, chiar şi contrariul ei.” 🙂 orice (în limitele decenței) pentru a ajunge mai aproape de adevăr.

    intuiești care ar putea fi motivele pentru care iovănel şi terian s-ar coordona să facă asta? pentru că, dacă ne răspundem la această întrebare, putem descoperi de ce au așteptat patru ani, de au făcut-o, și de ce nu doresc să recunoască nici astăzi. de asemenea, sînt în continuare curios în legătură cu conținutul comentariilor postate în numele celor trei (buzea, ștefănescu, patraș)…

    apoi, chiar dacă suspiciunile tale se dovedesc a fi justificate, fie prin dovezi clare în acest sens, fie în urma unei confesiuni a cuplului iovănel-terian, defăimarea numelor de scriitori, prin preluarea şi utilizarea lor ca nickname-uri pe forumulire revistelor culturale, va fi în continuare posibilă. comportamentul deviant, în afara oricărei deontologii profesionale, va putea fi oricînd reiterat iar, prin această mizerie, va putea fi pătată în continuare ideea de generaţie critică, alterîndu-se ideea de minimă colegialitate literară.

    eu nu cred că deconspirarea activităților celor doi va rezolva cu adevărat nemulțumirile pe care le-ai enunțat în legătură cu „lumea literară”.

    o seară fumoasă.

  47. Dragă Sorin,

    Ţi-am spus: odată ce avem adevărul factual, fiecare putem construi cu el o interpretare.
    Ai puţintică răbdare, să avem întîi tot adevărul factual din situaţia respectivă. Eşti curios? E legitimă curiozitatea ta…

    Mihai Iovănel a recunoscut recent că a luat identităţile scriitoarei Constanţa Buzea şi criticului Alex. Ştefănescu pe forumul „Adevărul literar şi artistic”. Timp de patru ani, nu a recunoscut lucrul acesta public.

    De Antonio Patraş, Mihai Iovănel n-a suflat însă o vorbuliţă.

    Aştept, în continuare, ca Andrei Terian să răspundă la următoarele două întrebări:

    1. Dragă Andrei Terian, ai avut vreo contribuţie la comentariile de pe forumul „Adevărului literar şi artistic” de sub articolul menţionat al lui Bogdan Creţu, acolo unde au fost luate ca nickname-uri numele Constanţei Buzea, al lui Alex. Ştefănescu şi al lui Antonio Patraş?
    2. Dragă Andrei Terian (lect. univ. dr. al Facultăţii de Litere şi Arte, Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu), ai luat ca nickname numele lui Antonio Patraş (conf. univ. dr. la Facultatea de Litere, universitatea „Al.I. Cuza”, Iaşi) pentru a-l insulta, pe forumul revistei „Adevărul literar şi artistic”, pe Bogdan Creţu (lect. univ. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea „Al.I. Cuza”, Iaşi)?

    Te rog să-mi dai un răspuns la cele două întrebări, da sau nu, şi să semnezi cu numele tău: Andrei Terian.

    Îţi mulţumesc anticipat, dragă Andrei.

  48. Dan spune:

    As vrea doar sa va spun ca ma intristeaza acest razboi fratricid, aceasta risipa de energie

    si de cuvinte care au slabe sanse de a indrepta ceva; fiindca nu putem educa oamenii pe

    bloguri, mai ales cand e vorba de persoane mature, care sunt pe deasupra dascali

    universitari… e pacat si ca intre provincie si Bucale nu se mai incheie razboiul, ca

    intre criticii literari si o parte dintre autori e o lupta de gherila interminabila, ca

    aceste pasiuni si polemici se ivesc mai rar cand e vorba de a discuta efectiv despre carti,

    ca orgoliul orbeste oameni de la care te astepti la discernamant si echilibru, ca intre a

    avea dreptate si a ti se da dreptate va fi intotdeauna un vast spatiu liber… cred ca e

    cazul ca blogurile sa fie curatate de limbajul suburban, de mojicie si agramatism, de ura

    si fiere… grea sarcina pentru administratori, care au un job greu, de 24 de ore pe zi si

    probabil ca majoritatea lor sunt platiti pe sponci sau deloc…

  49. Stimate domnule Dan Dănilă,

    Iată cum ne întîlnim, din nou, pe forumul Agenţiei de Carte. Dialogul nostru este circular 🙂

    Fără nici un strop de ironie, vă respect foarte mult pentru decenţa şi pertinenţa comentariilor dvs.; ca şi pentru faptul – elementar – că vi le semnaţi.

    A discuta cu nişte nickname-uri e pierdere de vreme. Dar nu pot să nu observ cît de tristă este situaţia acelora care nu se mai pot apăra decît prin calomnii date cu nickname-uri.
    E trist, dragă Mihai, cînd tot ce mai poţi face este ce ai făcut tu în ultima vreme. Eu ştiu însă că altădată erai altfel: şi nu regret, deci, nici măcar un minut din fosta noastră prietenie.

    Revenind, domnule Dănilă: singurul lucru cu care nu sînt de acord în comentariul dvs. este aşa-zisul război „între provincie şi Bucale”. Fiţi liniştit, domnule Dănilă, nu este nici un război. Dacă sînteţi atent, Iaşiul lui Antonio Patraş şi-al lui Bogdan Creţu e mai departe de Bucuresci decît Sibiul lui Andrei Terian 🙂
    Unde mai pui că tot la Sibiu e Radu Vancu; şi tot acolo sînt o grămadă de oameni admirabili. N-are nimic a face oraşul cu chestia asta incalificabilă a folosirii numelui unui coleg ca nickname.

    Toate bune, domnule Dan Dănilă.

  50. Dragă Andrei Terian,

    Aştept de atîta vreme nişte răspunsuri de la tine, încît „dialogul” nostru în online se cere finalizat.

    Evident, tu ai preocupaţiuni înalte, academice, ISI: nu eşti genul de om care să piardă vremea pe net.
    Totuşi, pe blogul „Cultura”, înconjurat de nickname-urile administrate de Mihai Iovănel, erai atît de activ…

    Poate ne mutăm cu dialogul şi într-o revistă tipărită, dragă Andrei… Ştii cum e: net-ul bate foarte departe. Dar sînt şi cititori care nu citesc decît reviste tipărite 🙂 De ce să-i discriminăm?

    Pînă atunci, dă-mi voie să-ţi dedic două strofe dintr-un poet a cărui tăcere era puţin diferită de tăcerea ta:

    „Atîta linişte-i în jur de-mi pare că aud/ cum se izbesc de geamuri razele de lună.// O, cine ştie – suflete-n ce piept îţi vei cînta/ şi tu odată peste veacuri/ pe coarde dulci de linişte,/ pe harfă de-ntuneric – dorul sugrumat/ şi frînta bucurie de viaţă? Cine ştie? Cine ştie?”

    Toate bune, dragă Andrei Terian.

Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro