La sfârşitul lunii august 2011, a avut loc o nouă ediţie a Festivalului Internaţional Sofia: Poetics, festival care a reunit performeri, muzicieni, scriitori, traducători ş.a. Desfăşurat în capitala Bulgariei, la Sofia, lecturile scriitorilor s-au desfăşurat în aer liber, în Parcul Central şi într-un club. Comparativ cu evenimentele literare la care publicul român poate să asiste la noi, acesta a lăsat loc de multe semne ???? şi !!!!, precum şi de onomatopee. Scriitorul Ivan Hristov a organizat selecţia internaţională a scriitorilor invitaţi, relaţionarea acestora cu traducătorii din Bulgaria, a ghidat, moderat şi recitat poeme ale scriitorilor invitaţi. Rezumând: show-ul în aer liber desfăşurat în Parcul Central a adunat într-o jumătate de zi peste 1000 de oameni, acesta încheindu-se mult după miezul nopţii. Este posibil aşa ceva în România? Câţi cunoscători, amatori sau fani ai literaturii şi artelor, în general, se strâng la evenimente interart? Se organizează lecturi sau concursuri în urma cărora publicul decide cine a fost cel mai bun? Este înţeles performance-ul în România?
De puţine ori am avut ocazia să asist la performance-uri în ţară, iar atunci fie mi-am pus mâinile la urechi, fie am strâmbat din nas, fie am ridicat din umeri şi am decis că nu pricep genul acesta de manifestare “scandaloasă”. Pentru mine cei mai mulţi performeri pot fi de neînţeles, asta pentru că, până la Sofia Poetics, eram total afonă…aveam o carenţă de IQ majoră, ceva se întâmpla. În Bulgaria, şocul a fost atât de mare (am asistat şi la improvizaţii), încât am rămas la propriu cu gura căscată. şi, chiar dacă erau doar sunete uneori, spectacolele au lăsat loc de dezlănţuiri imaginativ-cognitive, am fost pusă în situaţia de a “înţelege” ce este cu acest performance pe care-l dezagream atât de mult.
Oricum ar fi, surpriza a fost multiplă şi datorită entuziasmului şi mulţimii de tineri care s-a adunat în parc pentru a asista la o desfăşurare de forţe. Lejeri, întinşi pe iarbă, veniţi cu bicicleta sau pe jos, punkeri, rockeri …etc. păreau că sunt acolo şi se înmulţesc de la o oră la alta, că Sofia e un loc binecuvântat într-ale plăcerilor cultural-literare. Mi-a stat inima un pic pentru că, eu cel puţin, nu am găsit nici o carenţă nici din partea organizatorilor dar nici din partea unui public care nu avea cum să fie controlat de nici o uniune scriitoricească, de nici o instituţie sau patrimoniu, ci păreau modificaţi cu o genă în plus faţă de ce ştiam eu despre public în general.
Se găseşte cineva la noi să organizeze lecturi-concurs internaţionale sau naţionale într-unul din multele parcuri pe care le avem?
Andra ROTARU
