spot_img

Rânduri pentru intelectualii neanesteziaţi

Traian Băsescu trebuie controlat psihiatric. Emil Boc trebuie controlat psihiatric. În locul lui Băsescu sau Boc puteam să zic X sau Y, nu vreau să personalizez problema; sunt doar vremelnici deţinători de funcţii.

Într-o ţară care merge precum căruţa pusă înaintea boilor, unde suferinţa s-a adâncit până la insuportabilitate, unde nu există categorie socială mulţumită cât de cât şi doar moartea a scăpat, până acum, de foamea unora de-a pune impozite, dar nu-i timpul pierdut, ideile creţe şi surprinzătoare apar când nu te aştepţi, n-ai cum să nu te întrebi care sunt cauzele situaţiei în care s-a ajuns. De multe ori guvernanţii seamănă cu pasagerii de la clasa I-a de pe Titanic, care dansau când vaporul începea să se scufunde, neştiind ce-i aşteaptă. Şi cu căpitanul Titanicului, care n-a conştientizat iniţial amploarea dezastrului. Oare este deplasat să compari România cu Titanicul la această oră, deşi alăturarea este mai exactă decât originală? Nu cred. Din păcate, pe Titanicul României suntem şi noi, nu numai ei. Însă ei decid, iar noi stăm închişi, tot ca pe Titanic, în compartimentele de clasa a II-a şi a III-a ca să nu le conturbăm distracţia indecentă. Şi apa va ajunge prima dată la noi. A pune toate neajunsurile pe seama crizei şi a guvernărilor anterioare este o imensă şi ticăloasă manipulare.

Discuţii despre necesitatea controlului psihiatric în cazul politicienilor am mai întâlnit pe net, dar argumentele erau de pe calapodul „ba pe-a mă-tii”, într-o bolboroseală isterizată, partizană politic, fără bătaie pe termen lung, redusă stric la persoanele care au acum vizibilitate publică. Fiind mai delicată la o abordare rapidă, puţini intelectuali s-au încumetat s-o analizeze. Acest text se vrea o mănuşă aruncată celor care n-au obosit încă să gândească, anesteziaţi de conformism şi îmbrăcaţi, din pricini pecuniare, în toboşari de partid.

Traian Băsescu trebuie controlat psihiatric. Emil Boc trebuie controlat psihiatric. Dacă suntem cum suntem, măcar trebuie să avem certitudinea că suntem conduşi de nişte oameni cu toţi neuronii în regulă. Nu afirm că aceştia au vreo problemă de domeniul patologiei cu capul, însă noi nu avem nici o certitudine. Şi merităm această certitudine, ca plătitori de impozite, măcar să fim siguri că marasmul economic şi social, precum şi lipsa perspectivelor de relansare, au doar ca şi rădăcini nepriceperea şi încăpăţânarea lor în stupizenii. Prin urmare, mă gândesc la necesitatea întocmirii unui proiect de lege care să  impună controlul psihiatric, dar şi al stării generale de sănătate, politicienilor din funcţiile majore ale statului, fiind ştiut că orice boală gravă distorsionează comportamentul uman. Iar rezultatele să fie făcute publice. Un asemenea proiect de lege ar însemna şi un semn de respect pentru români, nu doar o piedică pentru proliferarea aberaţiilor.

Alexandru Petria

Articole recomandate

22 COMENTARII

  1. Interesanta abordare si comparatia facuta: a Romaniei cu Titanicul! Eu inclin sa cred ca cei care ne conduc s-au „imbolnavit” de megalomanie, de putere si de mirosul banilor. Asa cum cei care au proiectat si construit vasul Titanic au declarat ca nici Dumnezeu nu poate sa-l scufunde (iata ca nu trebuie sa te crezi mai presus de Dumnezeu!) asa si cei de la conducere se cred dumnezei…
    Daca cei de la conducere ar fi aplicat sintagma „omul sfinteste locul” (chiar daca nu au credinta in Dumnezeu), altfel ar fi aratat Romania de astazi! Dar ei au confundat tara cu propriul lor buzunar, asta este durerea, si s-au imbolnavit de lacomie. Nu stiu, poate numai o minune dumnezeiasca sa ne scape de scufundarea cu totul, inca mai plutim in deriva…Este un semnal de alarma, care ne atentioneaza, drept care, te felicit pentru acest articol.

  2. Domnule Petria

    Vă citesc de multă vreme dar acum am simţit nevoia acută să intervin cu acest comentriu.
    De acord cu Dumneavoastră, dar să nu ne uităm nici pe noi, cei care dorim să vedem rezultatele examinării psihiatrice a celor ce ne conduc sau vor să ne mai conducă. La data la care am avut acces la propriul meu dosar de urmărire informativă, 7 octombrie 2008, am avut curiozitatea să întreb cam câţi informatori au fost găsiţi la nivelul ţării. Ei bine, erau atunci, când nu se verificase decât o treime a arhivei, 1,8 milioane de informatori !

    Voi face acum un succint portret moral, in corpore, celor 27 de informatori care m-au avut pe mine în atenţie şi a căror identitate îmi este bine cunoscută. Cu excepţia a şase inşi, restul de 21 au următoarele trăsături:

    1. Au mari lipsuri în zona „celor şapte ani de acasă”;
    2. Cei racolaţi din zona preocupărilor culturale nu au bagajul obligatoriu minim de cultură, nu au capacitate de sinteză, de comunicare.
    3. Mai toţi au avut şi mai au câte un loc de muncă. Spre stupoarea mea, niciunul nu a fost vreodată profesionalizat în adevăratul sens al cuvântului decât pe hârtie. Cu toate astea nu puţine sunt cazurile în care au ocupat sau ocupă posturi din care se decide economic, social;
    4. Toţi au mari probleme psiho-afective, pricină din care relaţionarea lor este deficitară pe toate planurile;
    5. „Cooperarea” unora cu Securitatea a fost posibilă datorită acestor defecte iar a altora a fost benevolă.
    6. Cu patru excepţii, niciunul nu-şi recunoaşte legătura cu Securitatea. Asta spune multe…

    Nu-i judec, D-le Petria, la rându-le sunt victime ale educaţiei materialiste, sunt expresia plămadei personale ori a unor părinţi dezmoşteniţi de capriciile istoriei. Problema cea mare este că s-a pornit la întocmirea unei lumi noi şi cu aceştia. Să zicem că, în cel mai optimist caz, numărul total de foşti informatori ar fi cam de 4 milioane. Ce se poate face cu aceşti nefericiţi ştiţi la fel de bine ca mine, cum au fost şi cum sunt încă folosiţi, ştim prea bine…

    La numărul acesta mai adăugaţi şi un număr de foşti membri PCR, acum nostalgici. Oare poate duce ţara asta atâta masă de manevră pentru cei cu interesul de a face ţara captivă economic şi moral? Mă tem că nu…

    Să vă dau un exemplu: unul dintre aceia care m-au turnat este lider de sindicat renumit, are în subordine mii de oameni, este milionar în euro. Toate acţiunile lui protestatare, pe care i le-am urmărit cu atenţie, şi care au implicat „turma” păstorită de el, au fost doar în folosul lui şi al acoliţilor lui, doar în beneficiul unui segment politic succesor de drept al defunctului regim comunist. Ştiu bine ce spun, omul în chestiune îmi este chiar rudă prin alianţă…

    Cu astfel de inşi au fost împănate partidele istorice, de la cele mai de jos structuri, până la vârfurile cu care Emil Constantinescu trebuia să facă Marea Schimbare şi Reconciliere. E o realitate pe care mulţi o cunosc în amănunt. Despre această realitate, şi despre multe altele, chiar despre mecanismul prin care a fost ţara transferată în buzunarele aparatului comunisto-securistic, mi-au vorbit deschis, fără menajamente, doi foşti ofiţeri de Securitate, care, cu abilitate, m-au ferit de ceea ce era mai rău şi venit din partea colegilor lor, ce mă aveau în „lucru”. Cu ajutorul informatorilor, pe post de răspândaci, am luat în derâdere papionul, miile de ani de exil şi milioanelor de ani de condamnare la muncă silnică, i-am beatificat pe mâncătorii de salam cu soia – vorbă să fie, că la Gospodăria de Partid nu găsea aşa ceva. Urmarea? O Românie ca o şandrama dărâmată, ca un mort buzunărit, în fruntea căreia trimitem câte golem după golem… Să mai facem un exerciţiu silogistic? Hm, mă tem că noi suntem golemul…

    Să trec puţin şi pe la intelectualii neanesteziaţi ! Domnule Petria, aţi avut curiozitatea să vedeţi câţi dintre ei au fost laureaţi ai premiilor C.C.al UTC, ai C.C al P.C.R.? Mă rog, trebuiesc făcute nuanţări, etc, etc. Pe dracu! Trebuiau să le refuze cu demnitate şi azi nu ar mai fi nevoiţi să poarte o haină întoarsă pe dos – stofă englezească pe afară, tergal comunist pe dedesubt…

    Nici Herta Müller nu a refuzat, în 1982, premiul UTC ! Ce grozav prilej de dizidenţă adevărată ar fi fost ! Nu i-a fost ruşine să-l primească, în schimb îi este ruşine să-l menţioneze în CV ! Să ne certe Goma, şi ulţi alţii, ştiuţi şi neştiuţi…

    Nu acuz, doar constat. Cred că soluţia, singura care mi se pare mie viabilă, la ora asta, cu orice risc o spun, ar fi un consiliu monetar străin şi, de ce nu, chiar un consiliu psihiatric. Câtă vreme vezi mii de poliţişti dând cu chipiurile de-azvârlita, când vezi trei instanţe de judecată dând trei sentinţe diferite în aceeaşi speţă, când vezi torţionari şi securişti încasând zeci, ba chiar sute, de milioane de lei pensie mi se pare că totul este pierdut, că suntem o ţară iresponsabilă, care trebuie asistată şi psihiatric.

    „Ajungă-i zilei răul ei!”

    Al Dumneavoastră,
    Aurel Sibiceanu

  3. personal, cred ca rezultatul unui control psihiatric nu le-ar fi defavorabil personajelor la care va referiti. a avea cat mai mult este ceva scris in genele speciei. ei isi asculta instinctele, (deci acum ne conduc oameni fara ideal, dominati de nevoi primare)
    la fel este o mare parte a locuitorilor acestei tari. da, toti se plang… insa, atunci cand au ocazia, fac ceea ce au facut intotdeauna: „se descurca”. diferenta consta in faptul ca unii sunt mai ‘descurcareti’ decat altii.

    problema noastra nu este lipsa de discernamant, ci lipsa de onestitate.
    unul dintre prietenii mei a plecat, in urma cu cativa ani, in Canada. dupa cateva luni l-am intrebat, printre altele, cum i se par canadienii. raspunsul lui m-a socat: „fraieri, poti sa-i invarti pe degete. noi, romanii, suntem mult mai isteti decat ei.”
    ei, de isteti ce suntem merg lucrurile atat de rau acasa!
    abia astept sa revenim cu picioarele pe pamant si sa alegem niste fraieri pe post de conducatori, fiindca istetii de azi stiu ca daca vaporul pe care-l conduc se scufunda, ei au iahtul de lux asigurat.
    urarea mea pentru ei: sa dea Dumnezeu ca nici ei, nici urmasii urmasilor lor sa nu poate pleca vreodata din tara pe care o nenorocesc!

  4. Revin, un fragment din comentariul domnului Aurel Sibiceanu imi aminteste de zilele in care, orbi, romanii nu vedeau ca sunt furati cu legea in mana: „…despre mecanismul prin care a fost ţara transferată în buzunarele aparatului comunisto-securistic, mi-au vorbit deschis, fără menajamente, doi foşti ofiţeri de Securitate”
    Privatizarea MEBO presupune trecerea patrimoniului unei societăţi, aflate în administrarea statului, către angajaţii aceleiaşi unităţi economice. Salariaţii au prioritate în achiziţionarea acţiunilor, însă preţul acestora este stabilit de stat.
    Vorba aceea, cine imparte, parte-si face!

  5. Tu te gandesti la Titanic, Alexandru, Vali ( Vasilica Ilie ) vine si subliniaza: „constructorii vasului au spus ca nici Dumnezeu nu li-l va scufunda”. Eu am in minte acum un poem de Heinrich Heine despre Baltazar, regele babilonian din Vechiul Testament.
    Titanic-ul, episodul biblic al ospatului lui Baltazar la care s-a baut din sfintele potire, viata si activitatea guvernantilor de la Bucuresti astazi. Trei momente de ( iertare pentru majuscule ) HYBRIS din istoria omenirii.
    Istoricul culturii, teologul si terapeutul spiritual fara o orientare confesionala anume in practica sa, acestia vor spune „hybris”. Psihiatrul va spune „boala”, „dizarmonie”, „tulburare”, „psihoza”. E-acelasi lucru. Cand esti in plin hybris, ma tem ca e mult prea tarziu pentru diagnosticare. ( Cum o sa se miste Romania de la hybris la catharsis? Asta ma intreb acum. )

  6. de acord cu tine, amice, dar musai sa te corectez: exista o categorie chiar foarte multumita de situatia Romaniei, si anume interlopii&Co; la Co pune tu pe cine vrei

  7. – Mircea Eliade, Oceanografie – “Trăim vremuri tulburi, în care nu mai există nici o scară a valorilor, totul este haos iar legea junglei pare a fi singura lege care funcţionează. Care ar fi soluţia să depăşim într-un fel această criză spirituală?”
    – Lucian Blaga, Luntrea lui Caron – “Acum când materia a înnebunit, dorind să pună stăpânire pe tot ce există, Leonte ar vrea să dea dovadă că materia nu l-a învins. Brodnicii continuă să facă un fel de frondă instinctivă faţă de situaţie. Le repugnă, desigur, orice adaptare la lumea, zisă nouă, ce se înjghebează, siluind în tipare anapoda, toate sectoarele vieţii. Dar brodnicii se comportă necerebral. Fronda lor se istoveşte, rapsodic, în reacţii organice, negândite.”
    – Stephanie Meyer, Luna Nouă – “…nu puteam să-mi scot din cap imaginea violentă a celor doi vârcolaci care se luptau. Stomacul mi se revolta gălăgios, dureros şi gol, iar capul mă durea pentru că eram foarte îngrijorată.”
    – Traian Băsescu, Dialog la Naşul – “Mă îngrijorează puterea…. Dacă aş fi fost comandant pe Titanic, nu se scufunda!… Nu sunteţi dumneavoastră sigur, eu sunt!… Asta e ţara în care oligarhia a ajuns să dicteze dezinformarea românilor.”
    – Barack Obama, Îndrăzneala de a spera – “Educaţia le permite copiilor să spere la o viaţǎ mai bunǎ… Mi-am exprimat o părere de neclintit, bazată pe credinţa mea în Dumnezeu.”
    …………………………………………..
    Unde-i educaţia? La cine-i viaţa bună?
    „Care Dumnezeu, că nu e prezent pe net?” (psihologul Florin Tudose)
    Eu sunt prezent pe piaţa capitalului privat din 1992 şi, pentru faptul că am experienţa lucrului cu „oligarhia” română dar şi cu cea occidentală, voi exprima o opinie diferită de cea prezentată în acest mesaj. Pentru ideile mele neconforme trend-ului pieţei, prezenţa mea pe net a fost apreciată cu calificativele „schizofrenic, paranoic, neîmpărtăşit şi nespovedit”, astfel încât sunt vaccinat contra virusului informatic, numit în limbajul specialiştilor „virusul downloader” (un fel de „urmează-ţi setea” sau lasă-te ispitit).
    „D-ăi mă în p… măsii, că sunt cu foamea în gât şi trăiesc bine din munca noastră!”, este expresia clasică a celor care au manevrat şi mai manevrează încă sforile marionetelor economiei şi politicii româneşti.
    Care muncă, dragi tovarăşi, veşnic trântori, şi prieteni, doar în campaniile electorale?
    Toţi cei care s-au perindat la puterea politică şi economică în aceşti 21 de ani de libertate aparentă sunt păpuşile „eşalonului doi”, care, prin grija lui Ion Iliescu şi-au adjudecat prin inginerii financiare cele 8 miliarde de dolari şi nu numai, pe care le aveam de recuperat de la debitorii noştri, ţările lumii a treia.
    Paradisurile fiscale europene, create special de europenii versaţi în a eluda fiscurile locale, au devenit o tentaţie pentru românii care erau deja conectaţi cu oligarhia europeană încă din epoca de tristă amintire, dar nu-şi puteau face de cap din cauza „împuşcatului”.
    Criza materială şi spirituală mondială care ne apasă şi pe noi (probabil cea prevăzută de Daniel şi caracterizată de Papa Benedict al XVI-lea ca fiind cauzată de „lăcomia bancherilor”) nu se va încheia prea curând (va dura şapte ani, asemeni crizei din ’29), urmând a avea o nouă groapă de potenţial, probabil în 2013 (istoria se repetă după ciclul uranian, modelat saturnian prin reacţia inversă a faptelor trecute), astfel încât opinia mea modestă este că noi s-ar putea să o traversăm mai uşor printre „gheţarii mall-urilor”, deoarece românii nu prea mai au cu ce să intre pe plantaţiile de „bunuri şi servicii”, acum îngheţate.
    Noi nu mai avem ogoare lucrate, importăm 70% din hrană şi aproape 90% din restul produselor de uz larg, motiv pentru care avem o frumoasă datorie de aproape 80 de miliarde de euro, din care 60 de miliarde o au la bănci companiile importatoare de bunuri.
    Băncile occidentale, la începutul crizei, şi-au retras imediat banii din conturile existente în România, plângând pe scările Palatului Cotroceni că „hulpavul popor român” le-a adus la sapă de lemn.
    Cumpără azi, plăteşti la anu! a fost „ispita darnicilor fii ai lui Dumnezeu” (bancherii evrei – Geneza), făcută popoarelor de a se îndopa cu credite doar pe bază de buletin.
    Faptul că unuia dintre ei, „cu un picior pe mare şi unul pe uscat” (Apocalipsa), i s-a rupt ancora şi nu se mai lasă anesteziat de frumuseţea „Valurilor Dunării”, îi deranjează la culme pe cei care salivează după fondurile europene şi l-ar trimite la doctor, ca pe … Eminescu.
    Doină: „Numai umbra spinului / La uşa creştinului./ Îşi dezbracă ţara sânul, / Codrul – frate cu Românul- / De secure se tot pleacă / Şi izvoarele ei seacă – / Sărac în ţară săracă!”
    Un proverb american – “Noi nu am moştenit pǎmântul de la strǎmoşi, ci l-am împrumutat de la copiii noştri.”
    Copiii noştri trebuie să fie educaţi „să trăiască bine din munca lor cinstită” (Ecclesiastul 3) şi să nu saliveze după … „Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire; Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.” (Eminescu – Scrisoarea a III-a)

  8. Foarte trist! Totuși, nu vad doar pe cei doi, Bo&Bă, vinovați de situația dramatică din RO. Cei doi n-ar putea face nimic fără cei mulți, care le țin trena (vă amintiți de Alexandru Lăpușneanu, ce-a spus atunci când a venit la a II-a domnie a Moldovei).
    Mi-ar place ca fiecare dintre noi să facem câte ceva bun pentru Țară, fără alte interese obscure.
    Mulțumesc!

  9. Domnule Sibiceanu,
    Cineva şi-a bătut joc de dumneavoastra atunci când v-a vorbit despre 1 800 000 de informatori.
    Păi dacă lucrurile ar sta asa, iar informatorii ar fi fost, până la urmă, vreo patru milioane, înseamnă că şi în familia mea, compusă din cinci persoane, era un informator! Trebuie să avem, însă, în vedere faptul că jumătate din populaţie locuia la sate, iar acolo informatorii erau (cel puţin aşa cred) mai puţini – eventual, la jumătate sau la sfert). Asta înseamnă că în cancelaria liceului la care am lucrat, din cei 40 de colegi, cel puţin 10 (dacă nu cumva 15-20) erau informatori!
    Având în vedere faptul că Securitatea mi-a făcut o perchiziţie domiciliară în iulie 1989, umblându-mi prin birou şi răsfoindu-mi cărţile şi manuscrisele, este evident că am (avut) şi eu un dosar. Dar nu m-a interesat deloc să-l văd, lăsându-i pe eventualii mei prieteni-turnători să creadă ce vor.
    Dar a avansa numărul de 4 milioane e teribil de exagerat. Sau, mă rog, ar fi posibil, dar asta e ca în cazul recent descoperitei găuri negre: unii spun că ea are vârsta de 30 de ani, în realitate, dacă luăm în calcul complexul spaţiu-timp, ea are 5 000 030 de ani! Aşa şi cu informatorii: 4 milioane reprezintă suma lor în 40 de ani!
    Dacă tot aruncaţi numere din astea derutante pe piaţă, interesaţi-vă (pentru că văd că vă preocupă problema) CÂŢI INFORMATORI ACTIVI EXISTAU LA JUMĂTATEA LUNII DECEMBRIE 1989. CÂŢI? În orice caz, nu patru milioane!
    Vedeţi cum raţionăm greşit?
    Acum, despre textul dlui Petria. Dânsul nu are deloc dreptate, pentru că îi pune pe Boc şi Băsescu în aceeaşi oală. Păi nu! Boculeţ e un simplu nătărău (după cum o ştie şi taică-său, care i-a spart, de Paşte, un ou roşu în frunte), manipulabil cât cuprinde. Băsescu e un tip foarte zdravăn la cap, care acţionează după un plan, urmărind să scoată maximum de profit material din împrejurarea că inundaţia postedembristă l-a scos la suprafaţă până într-atât încât a ajuns în fruntea ţării.
    Cei care avem ceva la cap suntem (azi, ca şi ieri) noi, pentru că suportăm toate astea!

  10. Aş fi vrut să vă felicit pentru cele scrise, dar mă gândesc că aş felicita încă un om disperat de a schimba felul în care merg lucrurile, iar aprecierile la felul în care aţi scris ar fi inutile (adică eu am înţeles că aşteptaţi altfel de păreri decât de stil), deci voi trece direct la comentariu, de la care nu m-am putut abţine.

    Comparaţia cu TItanicul mi s-a părut foarte bună având în vedere instabilitatea în care ne aflăm, oceanul de corupţie şi mizerie politică, păturile sociale, incidentul critic, acţiunea de salvare, scufundătorii şi scufundaţii etc. Dar întrebarea mea este următoarea:
    Ce vă face să credeţi că acest control psihiatric va fi unul corect, adevărat? Adică de ce nu şi-ar plăti şi ei acolo un avans pentru a părea cu totul în regulă mental?
    Ideile sunt multe şi unele din ele bune şi putem noi să îi instigăm pe mulţi la multe (ca să fiu tot mai abstractă), dar ce facem cu corupţia? De acolo pleacă cele mai multe rele şi până nu dispare sistemul ăsta comunist de corupţie, nu cred că putem obţine nimic…nici libertate, nici sănătate, nici drag de ţară, nimic.

    Când ne vom fi vindecat cu totul de perioada comunistă, când vor fi în stare să instruiască o generaţie de oameni tineri care să vină cu idei cu totul noi (şi nu manipulate de mintea unor comunişti sub acoperire) şi când vor reuşi să înveţe din greşelile din trecut şi să le repare cu adevărat… abia atunci vom avea începutul unei lumi noi, unor legi noi şi utile care să vină în ajutorul populaţiei întregi şi nu doar a conducătorilor.

    E dureros de-a dreptul să îi văd pe cei din generaţia mea cum pleacă pe capete în alte ţări, acolo unde visele devin realitate, acolo unde e mai bine decât aici. E şi mai dureros că şi pe mine mă încearcă sentimentul acesta, deşi, fără oamenii politici, ţara îmi este dragă cu totul. Iar cei care rămân se chinuie să îşi găsească ceva de muncă (orice, chiar şi dacă nu ţine de domeniul pe care şi-l doresc) şi încearcă să trăiască decent pe un salariu mizer, după ce îşi pierd 4-6 ani pe băncile facultăţilor să înveţe ceva teoretic…şi mult mai puţin practic. Aşa că aş propune un examen psihologic -psihiatric dacă nu chiar- şi pentru „clasa a II a şi a III a” că ne-au înnebunit de tot.

    Cu tot respectul pentru părerile împărţite, Anca D.

  11. De ce este cel mai mare naufragiator al neamului (flota maricica pierduta „cu acte”) CAPITANUL TITANICULUI?
    Chiar daca ar avea necesarul de neuroni si de legaturi intre ei?

  12. Nu putem da vina numai pe ce face un Guvern sau de ceea ce face Parlamentul Romaniei, in conditiile in care, pana la urma, politica monetara depinde foarte mult de Banca Nationala, pentru ca politica monetara este facuta de banca centrala, nu de Guvernul Romaniei si controlul asupra masei monetare este exercizat tot de Banca Nationala, nu de Guvern.
    Din nevoia disperata de a aduce venituri la buget, mediul de afaceri va fi in continuare strivit de numarul mare de impozite si taxe, incertitudinea legislativa si controalele inutile. Firmelor private le este aproape imposibil sa-si construiasca un plan de afaceri pe termen mediu. IMM-urile au mari dificultati in a patrunde pe piata si a se dezvolta.
    Romania va iesi din criza la sase luni dupa ce piata germana, piata Statelor Unite isi reiau cresterea economica reala”, a spus Basescu. El a afirmat ca solutia pentru iesirea din criza o reprezinta continuarea investitiilor, aratand ca tarile care au avut ca si principal criteriu dezvoltarea pe baza de investitii si modernizare sunt mai putin afectate decat tarile care au mers pe crestere economica pe stimularea consumului.
    Dar cine este vinovat de situatia in care se afla in acest moment Romania? In alte tari au inceput sa se gaseasca vinovatii pentru criza financiara. Mai mult acestia sunt trasi la raspundere.
    Astfel, fostul premier islandez Geir Haarde este dat in judecata de Parlament, pentru rolul pe care l-a avut in prabusirea financiara a tarii din urma cu doi ani.
    Parlamentul Islandei a decis sa il dea in judecata pe fostul premier, acuzandu-l de neglijenta in cazul crizei financiare.
    Nu ar trebui sa procedeze si Romania la fel? Poate ca ar fi bine ca ceea ce se intampla in Islanda sa fie luat drept exemplu de urmat si in alte tari.

  13. Buna seara,
    Lasand la o parte faptul ca romanul se pricepe la orice imi permit sa va reamintesc cateva lucruri:
    – Persoanele enuntate de dumneavoatra reprezinta rezultatul unor alegeri directe iar pentru ocupantii functiilor de Presedinte si Prim Ministru sunt organisme indriduite sa se ocupe…
    – Libertatea de exprimare se regaseste in expunerea dumneavoastra dar aceasta libertate de opinie si de exprimare se reduce numai la ocupantii celor doua functii? oare Palatul Parlamentului este ocupat de fecioare neprihanite? de ingeri cu aripi imaculate? de copilasi cu ochisori dulci si nevinovati? am oarece temeri ca nu…
    – Politica de austeritate si „neghiobia” de care acuzati actualii conducatori sunt rezultatul ultimilor doi – trei ani sau reflecta gangaveala, reaua intentie, prostia si reaua vointa a celor care s-au aflat la carma in cei douazeci de ani de postcomunism?
    – Oare notele proaste pe care le tot obtine poporul se datoreaza afiselor” Titanicului sau pleaca din strafundurile minelor, a mineriadelor si revolutiilor inutile?
    – Spaga este inventia ultimilor ani? Este ea o caracteristica a Guvernului si a Presedintiei? Clientela politica a fost inventata numai in ultimii ani? Toate marile companii vandute sau privatizate, date sau furate sunt o nota a ultimilor ani? autostrazile se construiesc numai de trei ani? Lipitorile si capusele economice sunt inventia ultimilor ani?
    – Intelectualii au avut curajul sa iasa asemeni lui „Don Quijote” la lupta dreapta cu morile de vant sau au preferat sa „sparga seminte” povestind pe la suete care este temperatura optima de fierbere a unei mamaligi inerte…
    – Cat la suta din populatie s-a implicat in actiuni importante la scara nationala si cat la suta se implica in „politica de cartier” la scara blocului?
    – Cine si unde promoveaza scara valorica, moralitatea si etica relationarii?
    Mi se pare usor sa arati cu degetul mormanul de gunoi de la coltul strazii dar din pacate putina lume iese pe strazile orasului sa spuna „Let’s do it Romania” sau cu alte cuvinte „hai s-o facem!” e lucru stiut ca istoria se duce in patul celui puternic iar vorba veche cu „omul sfinteste locul” se pare ca este adevarata…si cred ca daca noi cei 22 de milioanele de romani am fi toti in stare sa aplicam vorba aceasta atunci (chiar si fara presedinte si tot guvernul si parlamentul care adunati nu fac 1000) cu siguranta ca Romania ar arata altfel…
    Romania nu a fost si nu este a lui Iliescu Constantinescu, Basescu
    Romania nu este a lui Roman, Nastase, Ciorbea, Tariceanu, Boc si celorlalti ce s-au perindat pe scaunul PM
    Romania nu este a parlamentarilor
    Romania este si va fi a noastra, dar asta se va intampla numai atunci cand o vom merita si ne va durea sufletul de ea – pentru ca numai atunci vom fi atenti pe mainile cui o vom lasa. sunt doar pareri de simplu cetatean

  14. Problema este de natura kafka-iană.
    Eroul lui Kaka apare ca o victima dar, în final, ne dăm seama, printr-o răzvrătire proprie interioară (adică te pui în pielea victimei şi crezi, te gândeşti, că ai face altceva la fiecare pas …greşit al acesteia), că principalii vinovaţi sunt VICTIMELE. Este un adevăr trist dar, nu-l putem învinovîţi pe KAFKA de tragedia eroului său.
    Nu-l putem învinovăţi pe Dumnezeu de TRAGEDIA noastră. Trebuie să ne RUGĂM.
    Dar ce este RUGA. (RUGĂCIUNEA) ?
    Rugăciunea este ACŢIUNEA.
    Dumnezeu ne-a dat, dar NU ne bagă în traistă (spune o vorba veche).
    Fiecare popor are CONDUCĂTORII pe care şi-i merită! (tot o vorbă ..a unui filozof)
    Noi aşteptăm şi tot aşteptăm ca CINEVA să schimbe lucrurile ….ÎN BINE !
    Este eroarea VICTIMEI, sau lipsa de înţelegere a modului de funcţionare a UNIVERSULUI.
    BINELE, necesită o ACŢIUNE, un consum de ENERGIE (indiferent de natura acestei energii), făcut pentru ÎNDREPTAREA (îndepărtarea etc. ) RĂULUI.
    VICTIMELE aşteaptă ca RĂUL să facă ,,un pustiu de bine,, împotriva lui ÎNSĂŞI !
    Este exact CEALALTĂ FAŢĂ a MONEDEI din KAFKA. Este ca şi cum CĂLĂUL s-ar lua singur de gât şi s-ar exacuta. ESTE ABSURD , NU ?
    Deci , dacă NU NE ALIEM , nu ştiu în ce mod şi în ce fel , pentru a IMPUNE un mod de desfăşurare CORECTĂ a VIEŢII într-un STAT al secolului 21, NIMENI nu va face acest lucru DEOARECE ar însemna ,,SĂ-ŞI DEA SINGUR LA ŢURLOAIE” (tot o vorbî populară).
    ORICE DICTATOR ESTE ADUS LA PUTERE DE MASE ( sau de masa ARMATEI – dar cu timp de conducere foarte redus – 10-30 ani) după care, cu cât a fost dictatura mai mare şi mai tare, cu atât DESTRĂMAREA a fost mai TERIBILĂ (se vede din ISTORIE).
    Modul incorect de GUVERNARE a ROMÂNIEI NU ESTE INVENŢIA noastră şi NICI invenţia celor ilustraţi de… rândurile pentru intelectualii neanesteziaţi.
    Din păcate, deşi dispun de un uriaş instrumentar de comunicare, VICTIMELE actuale (gândiţi-vă la modul de comunicare de acum 50……100…….150 ani), nu reuşesc să se pună de acord , SĂ COMUNICE pentru a PUNE STATUL ÎN LIMITELE DE FUNCŢIONARE NORMALE, NECESARE PENTRU AUTOMENŢINEREA ŞI DEZVOLTAREA LUI ÎNSĂŞI ŞI A POPORULUI PE CARE ÎL REPREZINTĂ.
    Aceasta ESTE TRAGEDIA ACTUALĂ – noi ne plângem nouă înşine în timp ce aleşii noştri îşi pun sacii în căruţă, îşi fac legi pentru a fi protejaţi şi după ce pleacă de la TREBURILE STATULUI, …………TOT NOI, CARE NE CONSIDERĂM VICTIME (CULMEA ESTE CĂ ÎNTR-ADEVĂR, CHIAR SUNTEM) , ALEGEM alţi CONDUCĂTORI (GUVERNANŢI, SENATORI, DEPUTAŢI, PRIMARI ETC. ETC.) care preiau mecanismul şi ne aplică ÎNCĂ O LECŢIE! !!!!
    Problema care SE PUNE ACUM este că s-au cam terminat RESURSELE.
    CHIAR ÎMPRUMUTURILE, PENTRU DEFICITE ANUALE CONSTANTE DE 3-5%, conduc spre INSOLVABILITATEA STATULUI. (Analogic cu DESTRĂMAREA IMPERIILOR din ISTORIE – acolo nu mai erau resurse de a face un nou război sau războiul era impus de cei din afară şi nu aveau cu ce – i face faţă).
    În traducerea GRAIULUI pe înţelesul oricărui MURITOR , asta înseamnă că: NIMENI NU ÎŢII DĂ BANI PENTRU CA SĂ-I DAI ÎNAPOI PESTE 50-100 DE ANI. Orizontul de aşteptare al împrumuturilor se opreşte la a 3-a generaţie (30-40 ani – dacă socotim o generaţie că ar fi de 20 de ani , adică atât cam cât poate munci un om şi să fie în câştig maxim ; din 40 de ani de muncă – primii 10 ani omul este într-o formare profesională continuă care îl aduce la randament maxim, urmează MUNCA de 20 de ani, apoi ultimii 10 ani lucrează …din inerţie, din rutină, face greu faţă NOULUI HIPERPRODUCTIV care vine din URMĂ şi …….ÎL SCOATE LA PENSIE – dacă mai apucă) .
    De cunoscut …cunoaştem dar ….ALEGEREA , !!!!!! ?????? ,,,,,, … ALEGEREA ….. ESTE GREŞITĂ. !!!
    Mă refeream desigur la ….URMĂTOAREA ALEGERE.

    Până la alte rânduri şi constatări
    Toate cele bune !

    SG

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2023

De 14 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2023, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, Ziarul de Iași, Ficțiunea OPTm și Gala Tinerilor Scriitori / Cartea de poezie a anului 2023, dar și propriile preferințe ale editorilor, colaboratorilor și cititorilor noștri. Astfel, propunem 76 de titluri pe care le considerăm semnificative pentru anul editorial 2023: 25 de cărți de poezie, 31 de cărți de proză, 10 cărți de critică, istorie și teorie literară, precum și 15 cărți de eseu, publicistică și memorialistică. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2024, ora 23.00. Juriul Premiilor AgenţiadeCarte.ro este compus din scriitorii Florin Iaru, Cristian Teodorescu și Dan Mircea Cipariu (președintele asociației Euro CulturArt). Juriul va anunța, după închiderea votului pe agentiadecarte.ro, printr-un comunicat de presă, câștigătorii. Premiile sunt în valoare de 5000 lei. 

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2022

De 13 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2022, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, Ziarul de Iași, Ficțiunea OPTm și Gala Tinerilor Scriitori / Cartea de poezie a anului 2022, dar și propriile preferințe ale editorilor și colaboratorilor noștri. Astfel, propunem 85 de titluri pe care le considerăm semnificative pentru anul editorial 2022: 30 de cărți de poezie, 30 de cărți de proză, 10 cărți de critică, istorie și teorie literară, precum și 15 cărți de eseu, publicistică și memorialistică. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2023, ora 23.00. Juriul Premiilor AgenţiadeCarte.ro este compus din scriitorii Florin Iaru, Cristian Teodorescu și Dan Mircea Cipariu (președintele asociației Euro CulturArt). Juriul va anunța, după închiderea votului pe agentiadecarte.ro, printr-un comunicat de presă, câștigătorii. Premiile, în valoare de 5000 lei, sunt finanțate de Ministerul Culturii.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2021

De 12 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2021, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, Ziarul de Iași și Gala Tinerilor Scriitori, dar și propriile preferințe ale editorilor și colaboratorilor noștri. Astfel, propunem 71 de titluri pe care le considerăm semnificative pentru anul editorial 2021:  30 de cărți de poezie, 20 de cărți de proză, 10 cărți de critică literară, istorie literară și teorie literară, precum și 11 cărți de eseu, publicistică și memorialistică. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2022, ora 23.00.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2020

De 11 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2020, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Observator Cultural, Ziarul de Iași și Gala Tinerilor Scriitori, dar și propriile preferințe ale editorilor și colaboratorilor noștri. Astfel, propunem 74 de titluri pe care le considerăm semnificative pentru anul editorial 2020: 31 de cărți de poezie, 20 de cărți de proză, 10 cărți de critică literară, istorie literară și teorie literară, precum și 13 cărți de eseu, publicistică și memorialistică. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2021, ora 23.00. După închiderea votului, într-un eveniment public, AgențiadeCarte.ro va premia cărțile ce vor întruni cele mai multe voturi ale publicului și ale unui juriu desemnat de Asociația Euro CulturArt. Vom acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune a topului. (Dan Mircea Cipariu)

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2019

De 10 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2019, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. Astfel, propunem câteva titluri pe care le considerăm semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2020, ora 23.00. După închiderea votului, într-un eveniment public, AgențiadeCarte.ro va premia cărțile ce vor întruni cele mai multe voturi ale publicului și ale unui juriu desemnat de Asociația Euro CulturArt. Vom acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune a topului.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2018

În anul editorial 2018, au fost publicate câteva titluri semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, Iocan și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. A rezultat o listă de propuneri pe care cititorii AgenţiadeCarte.ro o pot vota, comenta şi critica. Votul este deschis până la 31 august 2019, ora 23.00. După închiderea votului, într-un eveniment public, AgențiadeCarte.ro va premia cărțile ce vor întruni cele mai multe voturi ale publicului și ale unui juriu desemnat de Asociația Euro CulturArt. Vom acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune a topului.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2017

În anul editorial 2017, au fost publicate câteva titluri semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. A rezultat o listă de propuneri pe care cititorii AgenţiadeCarte.ro o pot vota, comenta şi critica. Votul este deschis până la 27 august 2018, ora 23.00. Pe 31 august 2018, de Ziua Limbii Române, într-un eveniment public, AgențiadeCarte.ro va premia cărțile ce vor întruni cele mai multe voturi. Vom acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune a topului.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2016

Anul 2016 a propus câteva titluri semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. A rezultat o listă de propuneri pe care cititorii AgenţiadeCarte.ro o pot vota, comenta şi critica. Votul este deschis până la 27 august 2017, ora 23.00.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRŢI ALE ANULUI 2015

Anul 2015 a propus câteva titluri semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, România literară, Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. A rezultat o listă de propuneri pe care cititorii AgenţiadeCarte.ro o pot vota, comenta şi critica. Votul este deschis până la 15 mai 2016, ora 23.00.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRŢI ALE ANULUI 2010

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRŢI ALE ANULUI 2010

Cotidianul cultural AgenţiadeCarte.ro este membru al Asociației Publicațiilor Literare și Editurilor din România (APLER)

 

Publicaţie culturală finanţată cu sprijinul Ministerului Culturii.

ISSN: 2248 – 1508