În colecţia “Performa” a Editurii Cartea Românească a apărut volumul: “Trilogia îndepărtării. Odihna, Noaptea, Uitarea” de George Banu.
George Banu este un cunoscut teatrolog. A emigrat în 1973 în Franţa, iar în prezent este profesor la Sorbonne Nouvelle din Paris, redactor-şef al revistei “Alternatives theâtrales” şi coordonator al colecţiei „Le Temps du théâtre” la Editura Actes-Sud..
Tripticul eseistic „Odihna, Noaptea, Uitarea” este o meditaţie asupra condiţiei umane şi, în particular, asupra condiţiei omului de teatru, definind indirect existenţa lumii ca pe un amplu şi complicat spectacol. Constituită dintr-o serie de reflecţii fragmentare, pe alocuri aforistice, cartea trimite la o întreagă tradiţie a moraliştilor francezi, de la, de pildă, un La Bruyère până la un gânditor paradoxal precum Cioran. Referinţele culturale sunt însă mult mai diverse: Shakespeare, Cehov, Maupassant, Nietzsche, Freud, Bergson, Proust, Borges, Beckett, Kundera, Jankélévitch şi încă mulţi alţii se întâlnesc în paginile acestei cărţi despre memorie şi identitatea profundă.
„George Banu are vocaţia spectatorului avizat, apt să surprindă şi să intuiască cele mai fine intercalări şi nuanţe integrate viziunii de ansamblu. Un ochi născut parcă pentru a vedea spectacolul, cultivat cu grijă şi provocat să se deschidă spre percepţii multiple, ne ghidează de fiecare dată în cărţile autorului.” , scrie pe coprrta patru a acestui volum Mihaela Michailov.
George Banu a fost preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (1994-2000) şi director artistic al Academiei Experimentale a Teatrelor (1990-2001). În critica sa, a rezervat un loc aparte regiei moderne şi reprezentanţilor de marcă ai acesteia, între care Grotowski, Brook sau Strehler. Cărţile sale, publicate la prestigioase edituri pariziene şi traduse în mai multe limbi, s-au bucurat de un considerabil succes în rândul specialiştilor. “Pentru Brecht ou le petit contre le grand” (1981) a primit „Premiul Criticii dramatice pentru cea mai bună carte de teatru a anului”. Aceeaşi distincţie i s-a acordat şi pentru “Le theâtre, sorties de secours” (1984) şi “Le Rouge et or” (1990). Trilogia compusă din volumele “Le Rideau, L’Homme de dos şi Nocturnes” îl arată ca eseist de fineţe preocupat de relaţia între teatru şi pictură. În România, a participat la realizarea spectacolelor: “Celălalt Cioran” (în regia lui Radu Penciulescu),”Uitarea şi Odihna” (în regia lui Mihai Măniuţiu).