Ce poţi face în weekend când eşti prins între redacţii şi scris? Când nu eşti doar jurnalist pe timp de criză, dar şi scriitor pe timp de criză, iar întâlnirile cu prietenii au şi ele de suferit. Amâni până în ultimul moment prietenii de “raft 2”, dai întâietate prietenilor de “raft 1” şi alegi locurile de vizitat în doi, pe placul meseriei oarecum comune şi pentru o bună dispoziţie generală. Îţi pui la pachet toate plăcerile, uiţi de listele de prieteni în aşteptare şi furi un pic din aerul monden bucureştean (de data asta).
Ai de ales între expoziţii, proiecţii de filme, târguri cu de toate în aer liber, librării… sau doar discuţii despre toate acestea, la vreuna dintre terasele din centrul oraşului. În timp ce mergi către locurile unde se desfăşoară evenimentele culturale, ca să economiseşti timpul, piperezi discuţia cu “cărţi citite”, “cărţi bune/ slabe”, “cărţi în curs de apariţie”, filme văzute, filme pe care doreşti să le vezi, prieteni comuni întâlniţi, proiecţii de viitor pe plan personal şi profesional. Cum toate discuţiile sunt la fel de vii şi nu te poţi opri la jumătate, între cafeaua băută de dimineaţă acasă, eventual singur, mai apare şi cafeaua băută în oraş, spre amiază, în doi. Şi, bineînţeles, discuţiile la cafea seamănă bine cu un oracol, iar poveştile spuse în jurul ei nu pot fi decât despre viitor: unde vei publica, ce vei publica, când vei publica, despre ce burse/ rezidenţe ai mai aflat, ce invitaţii ai mai primit, ce proiecte mai pui la cale. Un fel de face-book sau messenger faţă în faţă, care te face să crezi că absolut totul e posibil. O relaţie într-o totală debandadă afectivă, scăpat de tot din lesă pentru câteva ore în care visezi cu ochii aproape holbaţi, la toate minunăţiile din jur.
Nu e nevoie decât de un prieten de “raft 1” ca să pui cap la cap informaţiile culturale, să le up-datezi şi să simţi că eşti încă normal din toate punctele de vedere. Iar dacă între timp ai uitat că mai există şi acele lucruri care nu plutesc doar la suprafaţă, tot un prieten de acest fel ţi le poate reaminti. Iar fidelizarea asta în doi nu mai ţine nici de “adevăruri coercitive”, nici de discontinuităţi apărute pe parcursul relaţiei, nici de răspunsuri integrale sau alterate de perioadele în care v-aţi văzut sau nu. Pur şi simplu, există astfel de oameni în viaţa ta, alături de care orice lucru în doi poate fi aproape magic, iar o ieşire în oraş, numai bună “de adulmecat” pentru senzaţiile pe care le vei exploata într-un viitor poem. (PS: La o nouă revedere, Liv!).
Andra ROTARU
