O poveste africană la MNLR

apr. 15th, 2010 | By | Category: Eveniment

Astăzi, 15 aprilie 2010, ora 14:00, în Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române (Bd. Dacia, nr. 12, Bucuresti) are loc lansarea romanului-evenimentJerome de Alcaz, Editura Ideea Europeană. Invitaţi: Ion Lazu, Alexandre Casimir Lungart (Alcaz). Amfitrion: Aura Christi.

Scriitorul îşi descrie romanul drept “un roman splendid de aventuri africane. Suspence. Intrigă erotică. Specialişti de înaltă clasă angrenaţi într-o textură epică de o densitate surprinzatoare. „Jérôme a fost şoferul agenţiei noastre ONU din Abidjan, Coasta de Fildeş. Şofer, am zis? Cred că am exagerat. El nu ştia să conducă. Volanul, ambreiajul, frânele, acceleratorul, dar mai ales schimbătorul de viteze erau instrumente care-l îngrozeau. Nu ştiu cum a obţinut permisul de conducere. Nu ştiu cum s-a strecurat pe lista personalului auxiliar al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare – PNUD, local. În mod normal, după câteva zile, ar fi trebuit să-l schimb cu un adevărat şofer. Dar era prea târziu. Mă ataşasem de el, de râsul lui nechezat, de optimismul lui absurd, de povestirile lui tipic africane, în care realitatea se confunda cu imaginaţia şi în care el juca rolul fiecărui erou, cel mai înzestrat fiind el însuşi, bineînţeles. El ne-a ajutat, cu riscul libertăţii şi, uneori, chiar al vieţii lui, să aflăm cine şi pentru ce experţii Naţiunilor Unite din Coasta de Fildeş erau luaţi ca ostateci, dacă nu pur şi simplu asasinaţi. Pentru toate acestea şi pentru încă altele, am considerat că Jérôme merita să fie cunoscut de un cerc mai larg decât cel al nostru, al experţilor, şi am scris acest roman, povestit aşa cum m-a învăţat el, cu o realitate ce se confundă adesea cu imaginaţia.”

Alcaz este numele literar pe care şi l-a ales autorul, Alexandre Casimir Lungart, preluând de la Alexandre primele două litere şi de la Cazimir (cum era scris înainte de obţinerea cetăţeniei franceze) primele trei. Născut la Bucureşti pe 4 martie 1927, a urmat cursurile fostei Academii Comerciale, pe care le-a absolvit în 1949. După un an de activitate profesională la Uzina chimică Dudeşti, devenită ulterior Uzina de medicamente Bucureşti, şi apoi încă doi ani la institutul de proiectari IPROCHIM, în 1952 este recrutat în Ministerul Industriei Chimice, înfiinţat în acel an. Ocupând succesiv posturile de şef de serviciu, director adjunct şi director general, a participat timp de 22 de ani la crearea unei moderne industrii chimice naţionale, din păcate astăzi aproape distruse. În 1974, la capătul unei misiuni de trei luni în câteva ţări africane, ca expert al Naţiunilor Unite, decide să rămână la Paris, unde obţine azilul politic, iar mai târziu cetăţenia franceză. După doi ani, în care a reuşit să-şi recupereze familia, soţia şi băiatul, lucrând la un institut de studii economice, pleacă în Africa, de care fusese atras dintotdeauna, ca expert al Băncii Mondiale şi apoi al Naţiunilor Unite. Timp de 22 de ani, Coasta de Fildeş, Senegal, Mali, Burkina Faso, Gabon şi Ghinea au constituit pentru el noi patrii, pentru care a căutat să contribuie, în limita capacităţilor sale, la dezvoltarea lor economică. În 1999, debutează editorial la Paris, cu volumul de nuvele “De un à sept.”

Număr de vizualizări :1120


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro