Pe 10 aprilie 2010, scriitorul şi jurnalistul George Vasilievici a fost găsit mort în apartamentul său din Constanţa, de pe strada Traian. Autorităţile constănţene au stabilit că este vorba de suicid. Ultimul său roman- încă nepublicat- “Viseptol. Roman tânăr caut editură”- rămâne acum în mâinile celor care l-au cunoscut, familiei sale şi editorilor dispuşi să-l publice.
Romanul începe cu paragraful următor: „Sunt dependent de creier. Am realizat această stare când a devenit imposibil de găsit. Şi nu sunt dependent de creier în general ci de creier uman. Această dependenţă este criminală, sevrajul va ţine cât voi trăi. Am ajuns într-un aşa hal de disperare încât sunt gata să investesc tot în construirea unei fabrici de creiere. Să iasă creierele pe bandă rulantă. Creiere goale, fără om, altfel nu sunt bune de nimic. Vreau creiere chimice şi mai ales nefolosite. Creierul folosit este ca pâinea veche de o lună. Numai bun de dat la porci. Dar nici lor nu le foloseşte la nimic. El nu foloseşte nimănui. Neprodus în laborator, pe căi artificiale el, creierul, învaţă ce înseamă să fie creier de la alte creiere. Nu, merci. Mă pot tăvăli pe jos de disperare dar nu m-aş atinge de un creier educat nici în ruptul capului. O altă diferenţă între creierul educat şi cel proaspăt obţinut în laboratoarele noastre este însă cea mai mportantă. Creierul educat educă următoarele creiere urmând tradiţia istorică. Creierul proaspăt, fie el şi chimic nu are nici o tradiţie de continuat. El este fix punctul zero înainte de care ne situăm noi cu valorile dictate de iminenta moarte şi după care ne situăm numai noi, sută la sută noi fără completări inutile cum ar fi mâinile sau picioarele negândite din moment ce se văd cu ochiul liber. Pentru o ştraşnică evoluţie trebuie să ne hrănim cu astfel de creiere curate, creiere fără ochi, nas şi urechi. Creiere fără limbă. În ele, toate acestea sunt gânduri şi sentimente. Organele sunt simple gânduri şi nu mai au funcţii restrictive. A gândi cu inima va fi la fel de concret.”
George Vasilievici s-a născut la 3 iunie 1978, la Constanţa. A absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice, din cadrul Universităţii „Ovidius“, Constanţa.
A publicat volumele de poezie „Gabi78“ (editura Vinea, 2001), „Featuring“ (editura Vinea, 2004), „Cerneală“ (editura Pontica, 2004), „O cameră cu două camere“ (editura Tomis, 2006), „W.C-rul“ (editura Vinea, 2007), „YoYo“ (editura Tomis, 2008).
A fost prezent în numeroase antologii lirice, fiind remarcat anual la colocviile tinerilor scriitori. Poezia sa a fost tradusă în mai multe limbi străine – engleză, franceză, arabă, slovenă, germană şi sârbă. George Vasilievici administra şi un blog personal – www.vasilievici.blogspot.com, unde publica periodic poezii şi proză.
[…] aici puteti găsi primele rînduri din ultimul său roman, nepublicat, […]