Cea mai recentă carte scrisă de Mihai Găinuşă, “Scândura de frizerie” (Editura Polirom), se găseşte deja pe rafturile librăriilor din România. Un volum de publicistică, de opinie, dar şi de schiţe şi povestiri inedite despre mulţumirile sau nemulţumirile românilor, despre OTV-izare, primăvara de la ora 5 şi sentimentul de moloz . Mihai Găinuşă în dialog cu Andra Rotaru, în exclusivitate pentru AgenţiadeCarte.ro
Ce este pentru tine literatură, ce nu consideri că e literatură?
Orice carte care “te prinde”, prin care evadezi din realitate, în care-ţi construieşti o lume sau în care priveşti gândurile cuiva, e literatura. Mai interesantă sau mai infantilă. Până şi un afiş pus la avizierul blocului poate conţine un strop de literatură.
Tabloidele, Monitorul Oficial, Alcibiade din România Mare sau ‘’Mein Kampf’’ nu sunt literatură, ci se încadrează în sfera patologicului.
Meseria de om de televiziune/radio a interferat în vreun fel cu aceea de scriitor? În ce fel?
Pentru mine interferează zilnic. Deoarece sunt şi realizator, pe lângă prezentator. Am scris ştiri, scriu ‘’Tocăniţa de gazete”’, scenete, dialoguri şi emisiuni. Doar că scriu în limbajul audio-vizual. Ceea ce restrânge puţin posibilităţile artistice şi pune accent pe înţelegerea rapidă şi clară a mesajului. Aici nu poţi să revii ulterior, ca să înţelegi ce-a vrut autorul să spună de fapt.
Cărţile celor pe care-i vedem pe sticlă se vând mai bine decât multe cărţi ale unor scriitori consacraţi. E o povară pentru tine acest fapt? E o deformaţie a cititorului, a publicului?
Cei care mi-au cumpărat carţile, de la a doua în sus, au făcut-o în cunoştinţă de cauză. Cred că am trecut de întrebarea “ia să vedem ce ştie Găinuşă să scrie’’, şi am ajuns în etapa “ce i-a mai venit ăstuia în stilou?’’. Normal că numele cunoscute vând. Mai rău e când numele astea vor să vândă orice: lenjerie intimă, parfumuri, haine de copil şi, eventual, propriile cărţi. Acestea din urmă devin o simplă marfă. Eu nu scriu marfă, eu scriu răbufniri. Mai reuşite sau nu.
Crezi că din punct de vedere genetic profilul cititorului s-a modificat în timp?
Genetic? Oricum cititorii au creierul modificat genetic, adică acesta conţine şi neuroni, nu numai butoane de telecomandă sau scoruri din ziarele de sport.
După loviluţie e clar că media de vârstă a cititorului a crescut. Tinerii citesc în net-limbaj. Nu e rău, trebuie să se încadreze în valul lor, dar a citi o carte nu e o chestie arhaică. E degustarea unei plăceri mai lungi, fără comment-urile inutile de la sfârşitului blogului.
Care au fost cele mai dificile momente ale scrierii „Scândurii de frizerie?”
Nu au fost. A fost cel mai uşor de scris volum. Deoarece e unul de opinie despre ce ne înconjoară în ceea ce a mai rămas din România actuală. Singura dificultate a fost să-mi ordonez nemulţumirile.
Cum crezi că arată sau cum ai vrea să arate profilul cititorului „Scândurii de frizerie?”
Profilul cititorului e acelaşi: românul nemulţumit de prostia, agresivitatea, hoţia şi mizeria din jur. Diferă doar naţionalitatea. Unii se pregătesc să devină sau sunt deja cetăţeni canadieni.
Când ai început să scrii, scriai pentru tine, pentru cititori?Ai citi într-un cenaclu, dacă ai fi invitat?
Acum scriu pentru cititori din perspectiva percepţiei mele. Poate nu e neapărat cea mai corectă, dar cititorul are revelaţia că unii aşa gândesc. Poate greşit, dar gândesc. Aceasta nu e o carte de citit la cenaclu, ci/ori în avionul spre Australia, ori pe baricade cu Molotovul în mână.
Crezi că „Scândura de frizerie” ar prinde şi în afară, chiar dacă realităţile înfăţişate în carte sunt oarecum tipic româneşti?
Nu cred că ar prinde în afară decât la milioanele de români alungaţi de sărăcia provocată de actualele guvernări. ‘’Povestirile mortale’’ ar prinde, poate, dacă reuşesc să le traduc.
Care a fost cel mai frumos gest venit din partea unei cititoare/or?
Mi-a spus deja cineva că se aştepta la ficţiune în genul penultimei mele cărţi şi că aceasta nu e decât o colecţie de editoriale bine scrise. Apreciez sinceritatea.
Ce te inspiră, ce te blochează din a mai scrie?
Mă inspiră realitatea gri, dar îmi voi bloca inspiraţia în favoarea unei viitoare ficţiuni roz. Sau, mă rog, negre, în caz de horror.
Planuri de viitor?
Da. Vreau să scriu, totuşi, o carte.
[…] Cititi interviuri cu Mihai Gainusa pe unica.ro, ele.ro, psychologies.ro si agentiadecarte.ro. […]