Cronica de cArte

Detalii arhitecturale, plastice, politice și virtuale

oct. 20th, 2019 | By
Detalii arhitecturale, plastice, politice și virtuale

Denumirea de ArtHalle sună destul de asemănător cu termenul de Kunsthalle (care este definit deseori ca un spațiu expozițional între muzeu și galerie), apropiere de foneme care m-a dus cu gândul la Kunsthalle Wien, însă cel din Karlsplatz, nu cel din MuseumsQuartier, care aduce împreună, pe lângă spațiul expozițional, un bar cu terasă și un restaurant. Deschisă la sfârșitul anului trecut de către cuplul artistic format din Diana Andrei și Dan Andrei, ArtHalle este un astfel de loc în București, care reunește o galerie de artă contemporană și o terasă, având în plan și deschiderea unui bistro. Locația din Budișteanu nr. 10 era oricum consacrată ca galerie, găzduind până acum câțiva ani UNAgaleria, spațiul expozițional al Universității Naționale de Arte din București, însă, ArtHalle, aflată acum la început de drum pe scena artei contemporane din București, va avea cu siguranță nevoie de timp să își formeze propriul public și propria identitate.
În mod încurajator, activitatea expozițională a galeriei ArtHalle a început în forță cu proiecte ale unor cunoscuți artiști contemporani locali, precum expoziția „HUMAN BEHAVIOUR”, cu lucrări semnate de Matei Șerban Sandu și Radu Panait, personala lui Dragoș Bojin cu titlul „Sleep Stages” sau cea a lui Cătălin Geană, „Categoric”. Până pe 22 octombrie 2019 mai poate fi vizitată expoziția personală a lui Augustin Răzvan Radu, „The imminence of life in the sensitive shell”, pentru că în continuare, în perioada 25 octombrie – 24 noiembrie 2019, urmează „Undeniable Illusion of Pink”, expoziție personală Adrian Dică.



Sfârşit de septembrie cu Art Safari și Vienna Contemporary

oct. 13th, 2019 | By
Sfârşit de septembrie cu Art Safari și Vienna Contemporary

Anul acesta s-a întâmplat ca două evenimente importante în arta contemporană, pe care le urmăresc pe axa București – Viena încă de la prima ediție a fiecăruia, să se suprapună ca perioadă de desfășurare la sfârșit de septembrie 2019: Art Safari și Vienna Contemporary. În Viena, această perioadă este foarte dinamică din perspectiva artei contemporane, având loc totodată și Parallel Vienna, un eveniment organizat ca și Art Safari, în fiecare an într-o locație diferită, dar și Curated_by, festivalul galeriilor vieneze. Atât Art Safari cât și Vienna Contemporary au pornit de la ideea de târg de artă, însă au reușit să transforme formatul tradițional într-o adevărată platformă educațională și curatorială, colaborând cu instituții publice, galerii, curatori și sponsori deopotrivă.



Expoziții în „roșu est-propagandistic”

oct. 6th, 2019 | By
Expoziții în „roșu est-propagandistic”

Printre nuanțele acestei culori primare, care a fascinat din cele mai vechi timpuri, se numără și „roșu est-propagandistic”, o culoare pe care am regăsit-o recent în două expoziții prezentate la Veneția și la București. Seria roșie de picturi recente a lui Andrei Tudoran expusă la Ann Art în București m-a dus cu gândul la puternica instalație a lui Ricardo García, realizată în acrilic și asfalt și luminată în roșu, pe care am văzut-o luna trecută la Pavilionul Venezuelei de la Bienala de Artă de la Veneția în expoziția cu titlul „Metáfora de las tres ventanas. Venezuela: identidad en tiempo y espacio”, curatoriată de Oscar Sottillo Meneses. Lucrările semnate de Natalie Rocha Capiello, Ricardo García, Gabriel López și Nelson Rangelosky au fost expuse la câteva zile după momentul deschiderii bienalei (ceea ce a constituit oarecum un statement în sine), dar cromatica aleasă a contribuit negreșit la construirea uneia dintre cele mai puternice manifestări artistice de la bienală.



Expoziție feministă cu accente de misticism la Kunsthalle Bega

sept. 22nd, 2019 | By
Expoziție feministă cu accente de misticism la Kunsthalle Bega

Într-un interviu acordat pentru MoMA în 2010, Marina Abramović povestește despre cum a trecut de la pictură la performance în practica sa artistică și că, dacă ar exista o ierarhie a artei, ar pune muzica pe primul loc, pentru imaterialitatea sa și performance-ul imediat după. Vernisajul unei expoziții este important, desigur, pentru ocazia întâlnirii cu artiștii, curatorul și echipa organizatorică, dar mai ales pentru performance-urile care pot avea loc în deschidere și care rămân pe durata desfășurării expoziției doar sub formă documentară, în cel mai bun caz. De curând, am avut ocazia de a lua parte la vernisajul celei de-a doua expoziții de la Kunsthalle Bega din Timișoara, colectiva cu titlul „lay me down across the lines”, curatoriată de Valentina Iancu, care a inclus în selecția sa artistică două performance-uri spectaculoase. Este vorba despre „Sisu”, un performance realizat de Sasha Ichim, care folosește corpul ca mediu de exprimare artistică și performance-ul Virginiei Lupu, care constă în practicarea unui vechi ritual vrăjitoresc, folosit pentru îndepărtarea fricilor.



Grund la galeria Five Plus din Viena

aug. 6th, 2019 | By
Grund la galeria Five Plus din Viena

Luna trecută a avut loc la galeria Five Plus din Viena vernisajul expoziției de grup „Distant Closeness, Intimate Expanse” curatoriată de Miel Delahaij, care a adus împreună lucrări de pictură semnate de Adrian Dică, Răzvan Năstase, Laura Niculescu, Augustin Răzvan Radu și Daniel Roșca. Cei cinci artiști alcătuiesc GRUND – o comunitate artistică deschisă, mai de grabă decât un grup artistic cu misiune și statement – iar aceasta este prima lor expoziție în formulă completă. Fiecare are desigur și un parcurs artistic individual, iar o parte din ei a mai expus în acest spațiu expozițional concentrat pe arta românească, situat pe Argentinierstrasse, nr. 39, chiar lângă Institutul Cultural Român de la Viena. Însoțită de un catalog bilingv, expoziția explorează noțiunea de spațiu, reunind abordări diferite ale tematicii, în ceea ce privește stilul și cromatica.



Galeria Dada din București, o neașteptată resursă pentru studiul avangardei

aug. 1st, 2019 | By
Galeria Dada din București, o neașteptată resursă pentru studiul avangardei

În 2016 a fost celebrat, prin numeroase manifestări artistice retrospective, atât în țară, cât și în afara țării, Centenarul Dada – o sută de ani de la fondarea, la Zürich, a celei mai importante și mai îndrăgite mișcări ale avangardei moderne. Locuiam atunci la Viena și îmi aduc aminte de expoziția „DADA BRANCUSI. O (re)citire de Dan Mircea Cipariu și Mihai Zgondoiu“ de la ICR Viena, unul dintre evenimentele menite a marca Centenarul Dada și totodată, 140 de ani de la nașterea lui Brâncuși. La București, cea de-a treia ediție Art Safari se desfășura tot în spiritul sărbătorii Dada, cu expoziția centrală aducând împreună 350 de opere de patrimoniu reprezentative avangardei românești, din mai toate muzeele importante din țară. Centenarul Dada a intensificat, cu siguranță, apariția unor publicații și expoziții temporare dedicate avangardei istorice, dar pentru unii specialiști și instituții de artă, subiectul rămâne o preocupare constantă. Astfel, putem regăsi spiritul Dada și lucrări iconice ale artiștilor reprezentativi mișcării expuse nu doar în muzeele naționale, făcând parte din colecția permanentă, ci și în alte instituții muzeale sau chiar în galerii de artă.



Context curatorial: Giacometti revisited

iul. 28th, 2019 | By
Context curatorial: Giacometti revisited

Bienala de Artă de la Veneția, cea mai longevivă și mai veche bienală internațională de artă rămâne, în ciuda criticilor apărute tot mai des în ultima vreme, un reper pentru artiști, curatori, jurnaliști culturali și colecționari de artă de pretutindeni. Pregătindu-mi vizita de anul acesta la importantul eveniment, recapitulam în minte lucrările expuse ediția anterioară la Giardini și primul pavilion național care mi-a venit în minte a fost cel elvețian, a cărui piesă de rezistență a fost filmul semi-ficțional de 30 de minute „Flora” (2017), realizat într-o manieră documentară de duo-ul artistic alcătuit din Teresa Hubbard și Alexander Birchler. Într-un mod foarte subtil, „Flora” și-a propus să investigheze refuzul constant al lui Alberto Giacometti de a reprezenta Elveția la Bienala de la Veneția, reușind, însă, altceva, și anume să coaguleze un discurs narativ biografic nou, dezvăluind o poveste uitată sau trecută cu vederea de către biografi sau istorici de artă, cea a artistei Flora Mayo.



Festin vizual la MAC

iul. 20th, 2019 | By
Festin vizual la MAC

Spațialitatea Muzeului de Artă din Constanța (MAC) – cu pian la parter, plante decorative și sculpturi semnate de Frederic Storck, Dimitrie Paciurea, Ion Jalea sau Cornel Medrea – constituie cadrul unui discurs muzeal coerent, cu un specific bine definit. Instituție old school cu un impresionant patrimoniu de artă națională, muzeul dispune de o expoziție permanentă de artă modernă concentrată pe arta de inspirație dobrogeană, i.e. pe „locul şi rolul Dobrogei, al peisajului de inspirație marină în contextul creației naționale”, precum și de un program de expoziții temporare. Săptămâna trecută, cu ocazia unei vilegiaturi pe litoralul românesc, am vizitat la Muzeul de Artă din Constanța  expoziția temporară „Pierre Auguste Renoir. Expoziție de litografii”, curatoriată de Thomas Emerling.



Popularizarea colecțiilor de artă din spațiul francofon

iul. 12th, 2019 | By
Popularizarea colecțiilor de artă din spațiul francofon

Citeam la începutul lunii o știre pe artnet conform căreia faimosul curator și co-fondator al spațiului Palais de Tokyo din Paris, Nicolas Bourriaud, a inițiat în Franța, la Montpellier – cu intenția declarată de a demara o acțiune de decentralizare a scenei de artă franceze concentrată în prezent în mare parte la Paris – MoCo Hôtel des Collections, un meta-muzeu, care își propune să aducă în atenția publicului mai multe colecții. Tot în spațiul francofon, dar în Belgia, curatorul și directorul Muzeului de Artă Modernă din Paris, Bernard Blistène, a înregistrat un adevărat succes la Bruxelles cu satelitul Centrului Pompidou, KANAL Brut, unde a expus atât lucrări din colecția Muzeului Național de Artă Modernă de la Centre Pompidou din Paris, cât și lucrări noi comisionate de KANAL – Centre Pompidou în vederea formării unei colecții proprii. O nouă tendință pare a se contura în ceea ce privește popularizarea colecțiilor, cu efecte remarcabile în gentrificare (sau în promovarea brandului de țară?), iar două expoziții din colecții de artă de sorginte franceză sunt de vizitat și în București, în cadrul Sezonului România-Franța 2019, până pe 20 iulie.  



KANAL, noul Centre Pompidou de la Bruxelles

iul. 3rd, 2019 | By
KANAL, noul Centre Pompidou de la Bruxelles

Săptămâna trecută am vizitat (mulțumesc Mihai Zgondoiu pentru recomandare!) cea mai mare instituție culturală din Bruxelles dedicată manifestărilor artistice moderne și contemporane, KANAL – Centre Pompidou. Numit inițial Kanal Brut, proiectul a fost inaugurat anul trecut în fostele garaje Citröen și timp de 14 luni a oferit publicului larg – pe lângă un amplu program de performance-uri, workshop-uri, concerte și DJ set-uri – acces la lucrări recente de artă vizuală, design și arhitectură, datând de câțiva ani sau de câteva decenii. Momentul vizitei nici nu putea fi mai inspirat; acesta a coincis cu un jalon important în evoluția muzeului, și anume cu Festivalul Kanal. Evenimentul a avut loc în perioada 21-30 iunie 2019, înainte ca stabilimentul să intre într-o perioadă de renovări masive timp de câțiva ani, reprezentând astfel o ocazie unică de a arunca o privire asupra felului în care spațiul original arăta și era compartimentat.