Marius Stoian sau despre marketingul neuronal al singurătăţii

dec. 7th, 2010 | By | Category: Postcard

Nimic din ce e al lumii trecătoare – de la consumarea de sine, într-un act frust şi hedonist, până la urmărirea şi filmarea vieţii trăite ca în cel mai atroce reality-show – nu e străin de imaginea şi gândirea poetică a lui Marius Stoian. Cartea lui de debut, „8215”, 22th  Century Publishing, 2010, ni se dezvăluie ca unul dintre cele mai consistente debuturi literare din noul mileniu. Cu sedimente lexicale şi egografii surprinzătoare, nu întâmplător cartea este ilustrată cu 30 de fotografii originale făcute de excepţionalul artist de street-art Alex MacNaughton, poezia lui Marius Stoian ne dezvăluie, când cu program, când cu intuiţii de subconştient liric, un eficient marketing neuronal al singurătăţii.

Matriţele vizuale şi de discurs poetic ale lui Marius Stoian consacră un zeu decăzut al „ritmului beta”. Semnele oraşului sunt, cum ar spune poetul, o musculatură a haosului, o juxtapunere de imagini luate, cele mai multe dintre ele, în priză directă. Viaţa trăită e pretextul pentru viaţa visată („În pragul oboselii scriind cu internsitatea trupului ce-şi trăieşte inconştient / visele din captivitate”). Dar viaţa trăită e şi bun prilej de evaluare a sinelui şi a unor raporturi nemediate cu spaimele provocate de rupturile de/din existenţă. Marius Stoian face şi terapie prin scris, şi metodă de impunere a unor fraze ori gânduri ale scindării într-o stilistică proprie. El îşi marchează teritoriile sale citadine şi ontologice asemenea artiştilor de street-art: pulverizează tensiuni acumulate, texte tip mantră, imagini care să atenţioneze un public din ce în ce mai secătuit de serialitate şi ştiri. Autoscopia rezultată produce deseori mai multe penumbre decât certitudini:  „Eu am fost şi zeu şi curvă şi mamă de copii orfani, într-un amurg cu clopote / de bronz”.

Feţele unei singurătăţi ce îşi caută, mereu şi mereu, chipul, într-un oraş sortit pierderii de sine, cu avertismente şi persuasiuni capitale, iată matriţele poetului Marius Stoian. Matriţe care aşteaptă, mereu şi mereu, un Sfârşit salvator: „Adevăratul tău chip este cel din secunda morţii”.

Dan Mircea CIPARIU

Număr de vizualizări :1831


One Comment to “Marius Stoian sau despre marketingul neuronal al singurătăţii”

Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro