Adolescența este o perioadă a transformărilor, a descoperirilor și a căutării propriei identități, dar poate fi și una a vulnerabilității, a nesiguranței și a unor suferințe greu de exprimat. Dincolo de conflictele cu părinții, de presiunea de a fi acceptați și de nevoia de independență, mulți adolescenți se confruntă cu întrebări pe care nu îndrăznesc să le rostească. „Ce se întâmplă cu mine?”, „De ce mă simt atât de singur?”, „De ce nu mă înțelege nimeni?”, și, mai ales, „Cui pot să-i spun ce trăiesc, fără teama de a fi judecat?”. Uneori, în spatele unui adolescent care pare dificil fără motiv sau, din contră, vesel, sociabil și lipsit de griji se poate ascunde o altă lume. O lume în care emoțiile caută să se așeze alături de fragilitate, într-un context plin de stimuli, cerințe, presiune socială sau școlară, în căutarea identității și a sentimentului de apartenență și adecvare. În această lume complexă se pot strecura deopotrivă, tăcute și neînțelese, lupta cu o depresie profundă, cu propria imagine conturată pe lângă șabloanele dictate de social media, comportamente autodistructive sau sentimentul că nimeni nu te vede cu adevărat. Iar pentru părinți, distanța dintre ceea ce observă și ceea ce trăiește copilul lor poate deveni dureros de mare, mai ales într-o realitate pe care ei nu au experimentat-o.
Despre această distanță și despre nevoia de a o depăși vorbește cartea Ce dracu e în neregulă cu mine?, semnată Anonima. Publicat de Pandora M, parte a Grupului Editorial Trei, volumul le va aduce cititorilor o mărturie dureroasă spusă prin povestea autoarei, o adolescentă marcată de suferință și de căutarea unui drum spre vindecare, într-o confesiune emoționantă, adresată deopotrivă tinerilor și părinților lor.
Autoarea are doar 16 ani și povestește, cu o sinceritate brutală, experiențe care i-au schimbat adolescența, printre care se numără depresia, anorexia, automutilarea, consumul de alcool, bullyingul, singurătatea, conflictele familiale și tentativele de suicid. Sunt experiențe grele, trăite, nu situații privite de la distanță, iar tocmai această perspectivă conferă cărții nu doar forță, ci și o autenticitate rar întâlnită. Iar deasupra tuturor se află, poate, una dintre cele mai dureroase experiențe: aceea a singurătății pe care o poți simți chiar și atunci când ești înconjurat de oameni, strâns legată de dificultatea de a explica ce se întâmplă în interiorul tău și de teama că, dacă vei spune adevărul, vei fi respins, judecat sau chiar pedepsit. Pentru că astfel de reacții din partea celor din jur, exprimate fie și printr-un gest, îl pot arunca pe cel aflat în suferință într-o profundă stare de deznădejde, în care lipsa de sens ucide și ultima fărâmă de speranță.
Spre deosebire de numeroasele cărți despre această perioadă plină de încercări pentru tineri, scrise de psihologi, educatori sau părinți, „Ce dracu e în neregulă cu mine?” îi oferă cititorului acces direct la vocea unei adolescente care a trecut prin experiențele despre care vorbește. Nu este un manual de psihologie, cu soluții universale, ci mai degrabă o relatare în timp real despre durere, relații de familie, prietenie, nevoia de afecțiune și dificultatea de a cere ajutor. Pentru autoare, scrisul a fost mai întâi o încercare de a-și înțelege propriile trăiri. Însă, treptat, această nevoie personală s-a transformat în dorința de a-i ajuta pe ceilalți.
Prin urmare, autoarea își povestește adolescența așa cum a fost, fără să se prezinte drept un exemplu de urmat. Scrie despre momentele în care a simțit că nu mai putea continua, despre oamenii care au rănit-o, dar și despre cei care au rămas lângă ea. „Mama, m-ai ajutat să trec peste depresie, peste tot greul. Nu ai renunțat la mine și nu m-ai certat. Ai stat cu mine în spital și făceai orice ca să îmi fie mai bine. Pentru asta mereu o să-ți fiu recunoscătoare”, îi mulțumește ea mamei, care i-a fost alături în fiecare moment.
Tocmai de aceea, un loc important în carte îl ocupă relația cu părinții, care este vitală din perspectiva sa. Ea vorbește și despre discrepanța dintre prezența fizică a unui adult și disponibilitatea lui emoțională, descriind cât de dureroasă poate fi absența sprijinului tocmai în momentele în care un copil are cea mai mare nevoie de el. Și, în contrast, cât de vindecătoare e prezența celor care rămân și despre rolul esențial al oamenilor care aleg să fie alături de cineva aflat în suferință, indiferent dacă înțeleg sau nu pe deplin tot ce i se întâmplă. Pe lângă prezența mamei sale, ea evocă și susținerea prietenelor care au ascultat-o, au îngrijit-o și au ajutat-o să regăsească motive pentru a merge mai departe. Aceste mărturii conturează una dintre ideile centrale ale volumului, și anume aceea că pentru un adolescent aflat în dificultate, faptul că este văzut, ascultat și acceptat poate face diferența între viață și moarte.
Confesiunea Ce dracu e în neregulă cu mine? este cu atât mai valoroasă pentru părinți, cu cât ei au ocazia să afle și să înțeleagă nemijlocit ce se poate ascunde în spatele tăcerii, izolării, furiei sau comportamentelor autodistructive ale unui copil. Autoarea îi îndeamnă să privească dincolo de comportamentele copiilor și să încerce să înțeleagă suferința pe care le poate provoca. În locul reproșurilor și al vinovăției, ea propune apropierea, răbdarea, disponibilitatea de a asculta și, atunci când este nevoie, sprijinul psihologic. „Nu vă judecați copiii. Nu îi învinovățiți. Nu-i spuneți copilului că «n-are de ce să facă asta». Stați cu el. Încercați să-l înțelegeți. Arătați-i iubire, chiar dacă o respinge”, le spune tânăra cititorilor adulți.
Iar pentru adolescenți, această experiență relatată și modul în care autoarea a depășit cele mai mari provocări emoționale pot fi nu doar un ghid, ci și îndrumarea și susținerea că nu sunt singuri și că pot cere ajutor chiar și atunci când le este greu să găsească cuvintele potrivite. Pentru tinerii care se regăsesc în povestea ei, Anonima încearcă să ofere ceea ce și ea a avut nevoie în momentele dificile: sentimentul că cineva îi înțelege. Autoarea îi încurajează pe adolescenți să vorbească despre ceea ce trăiesc, chiar dacă primul pas poate părea imposibil. Un mesaj trimis cuiva de încredere, o conversație cu un adult sau simpla recunoaștere a faptului că nu se simt bine pot reprezenta începutul căutării unui sprijin.
Volumul poate oferi atât adolescenților, cât și părinților, profesorilor, consilierilor școlari, psihologilor și altor adulți care lucrează cu tineri și constituie un punct de plecare pentru discuții despre sănătatea mintală, bullying, tulburări de alimentație, autovătămare, relații familiale și importanța sprijinului emoțional. Însă, Ce dracu e în neregulă cu mine? este, înainte de toate, o invitație la dialog. O carte care le cere adulților să asculte cu mai multă atenție și le amintește adolescenților că pot vorbi despre ceea ce îi doare. Pentru că, uneori, o conversație începută la timp poate schimba cursul unei vieți.
