Scriitorul și traducătorul Christian W. Schenk a cerut Institutului Cultural Român (ICR) factura Turnirului de Poezie de la Platamonas, Grecia, organizat de Uniunea Scriitorilor din România (USR) în perioada 5-12 iunie 2026. ICR a răspuns oficial, prin adresa nr. RG/230/8/18.08.2026, iar Schenk a făcut public răspunsul: 85.263 de lei pentru o săptămână în care două echipe de poeți din filialele USR au concurat între ele, în fața unui juriu numit de conducerea USR. Cei 11 poeți participanți au primit fiecare câte 4.737 de lei brut, iar membrii juriului au fost remunerați la fel ca poeții din turnir. Juriul a fost format din Varujan Vosganian (președinte), Gabriel Chifu (secretar general), Horia Gârbea (director de imagine și comunicare), Angelo Mitchievici (vicepreședinte), Adrian Alui Gheorghe (comisia de validare), Nicolae Prelipceanu (comisia de validare) și Vasile Spiridon (comisia de validare). Conducerea USR a propus proiectul pentru a primi tot ea onorarii de la finanțatorul ICR.
Pe marginea dezvăluirii lui Christian W. Schenk, poeta Elena Vlădăreanu a comentat: „De ani de zile, Uniunea Scriitorilor din România organizează acest «turnir», de fapt o vacanță (uneori în Turcia, alteori în Grecia), la care au acces câțiva membri mai cu moț ai Uniunii.”
Cât face o săptămână pe cont propriu la Platamonas (Grecia)?
Christian W. Schenk notează pe contul său de Facebook că, la Platamonas, în aceeași perioadă, cazarea pentru șapte nopți și trei persoane pornește de la câteva sute de euro – sub cei 930 de euro pe care i-a încasat, brut, un singur jurat pentru câteva zile de citit poezie. Cu alte cuvinte, onorariul de jurizare al unui membru al conducerii USR depășește costul cazării unei familii pe toată durata Turnirului.
Ce iese „internațional” din banii publici?
ICR anunțase „o seară de poezie la Salonic”, dar, întrebat despre acest eveniment, a comunicat că ediția s-a desfășurat, de fapt, la Platamonas, nu la Salonic. Întâlnirea cu literatura gazdă apare, în relatările de după eveniment, într-o singură zi și cu un grup restrâns de scriitori greci.
Christian W. Schenk rezumă tăios desfășurarea din teren:
„Turnirul fusese anunțat de ICR pentru perioada 5–12 iunie 2026, la Platamonas. O săptămână. Înaintea plecării, același ICR anunța, foarte frumos, și „o seară de poezie contemporană românească și dialog cultural la Salonic”.
Salonic! Oraș mare, universități, viață culturală, public, schimb româno-elen, Europa literară în acțiune. Numai că, după ce am întrebat unde și când a avut loc această seară, ICR mi-a răspuns oficial, la 18 august, că ediția din 2026 a Turnirului s-a desfășurat la Platamonas și nu la Salonic.
Aici trebuie admirată elasticitatea geografiei culturale românești. Pleci cu Salonicul în comunicat și te întorci cu Platamonas în răspunsul oficial. Marea Egee, probabil, a mutat orașele peste noapte. (Sau poate comunicatul era mai călător decât participanții.)
Mai avem însă o mică dificultate. Din relatările publice de după Turnir, întâlnirea efectiv documentată cu scriitorii greci apare într-o singură zi, 7 iunie, și cu un grup restrâns de șase scriitori greci. Șase. Nu șaizeci. Nu un festival elen, nu o universitate, nu o mare reuniune a poeziei grecești contemporane. Șase scriitori. O zi.
În rest? Românii cu românii. Concursul celor două filiale românești. Românii citesc, juriul român jurizează, românii deliberează, românii premiază români, românii aplaudă români, iar la final românii fac recital colectiv. Foarte frumos. Numai că pentru asta există și România. Are chiar și hoteluri. Unele, am auzit, au și vedere.
Documentul ICR mai precizează ceva foarte util: serviciile de jurizare au fost prestate în zilele de 6, 7 și 9 iunie, iar membrii juriului au participat la festivitatea de premiere din 11 iunie. Perfect. Avem date, avem bani, avem beneficiari, avem zile de jurizare, avem premierea, avem o singură zi documentată de întâlnire cu grupul de scriitori greci și avem o deplasare desfășurată de-a lungul unei săptămâni la Platamonas.
Nu afirm că a fost concediu. Doamne ferește. În România, cuvântul „concediu” este vulgar. „Proiect cultural internațional” sună mult mai bine. Spun numai că, atunci când componenta internațională documentată încape într-o singură zi, iar delegația românească stă o săptămână la Marea Egee, contribuabilul are dreptul să întrebe unde se termină misiunea culturală și unde începe minivacanța literară. (Ca și celelalte 13, an de an, toate pe litoraluri grecești sau zone turistice estivale)…
Nu este insultă. Este aritmetică.”
Cum s-au dat banii?
Nu printr-un concurs de proiecte. ICR are programe de finanțare cu apel public, juriu și criterii, dar Turnirul apare, an de an, ca „sprijin” direct pentru proiectul USR, fără o competiție la care să fi putut candida și alții. La fel, edițiile anterioare: 2022, la Ouranoupoli (Athos), „cu sprijinul Ministerului Culturii”; 2025, în Creta, „cu sprijinul ICR”. Un traseu constant al Turnirului este litoralul estival – Leptokaria, Kușadași, Nessebar, Athos, Alanya, Creta, Platamonas – ediție după ediție, finanțată din bani publici.
Cum se vor da banii în viitor?
Institutul Cultural Român – instituție publică aflată sub autoritatea Senatului – are, din iunie 2026, o conducere nouă, cu Corina-Raluca Încrosnatu, propusă de PSD, la președinție. O lună mai târziu, prin Ordinul nr. 135 din 10 iulie 2026, Daniel Cristea-Enache, director de programe externe al Uniunii Scriitorilor, a devenit consilier onorific al președintelui ICR. Doamna Încrosnatu va privi dilematic când la consilierul ICR-USR, când la președintele-politician al USR, și va tăia nodul gordian al Turnirului: Bani publici cu sau fără concurs? Bani publici pentru un proiect cu circuit închis?
Dan Mircea CIPARIU
