Al doilea atelier de scriere creativă din cadrul proiectului „Marfă cu diamante”, desfășurat pe 9 aprilie 2026, a aprofundat mecanismele poeziei dincolo de nivelul intuitiv. Coordonat de Dan Mircea Cipariu și Florin Iaru, atelierul a pus accent pe relația dintre imagine, limbaj și exercițiul de scriere creativă, oferind participanților un cadru riguros, dar deschis, de explorare a propriei voci.
Din aceste ateliere se conturează un proces real de formare artistică, bazat pe rigoare, dialog și sinceritate critică. O parte dintre participanți: Rebecca Maria Cîrcea, Denisa Pleșca, Ioana Maria Vasilescu și Ștefan Matei Marinescu vor citi în secțiunea „Diamante din Cartier” în cadrul celui de-al doilea show multimedia de poezie și blues “Marfă cu diamante”, organizat la Sala Teatrelli – CREART, miercuri, 15 aprilie 2026, ora 19.00, de Ziua Mondială a Artei.
„Marfă cu diamante” este un proiect inovator de promovare a literaturii contemporane prin lansarea, în premieră, a primului album de poezie românească pe Spotify, Apple Music și YouTube Music, alături de platforma interactivă www.marfacudiamante.ro care integrează texte, audio și video poetry.
„Marfă cu diamante” este organizat de Asociația Euro CulturArt, în parteneriat cu CREART – Centrul de Creație, Artă și Tradiție al Municipiului București, și este co-finanțat de AFCN – Administrația Fondului Cultural Național. Co-producător: Radio România Cultural.
Miercuri, 15 aprilie 2026, ora 19.00, la Sala Teatrelli – CREART din București, Piața Lahovari nr. 7, de Ziua Mondială a Artei, cel mai vechi și activ grup poetic din România – MARFĂ – prezintă proiectul „Marfă cu diamante”, în cadrul unui show multimedia de poezie și blues. Grupul poetic MARFĂ, format din Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Gherguț, Dan Pleșa și Bogdan O. Popescu, este însoțit pe scenă de invitatul special Florin Iaru. Mike Godoroja & Blue Spirit vor susține muzical acest show cu piese noi scrise pe versurile celor 5 poeți ai grupului. Live VJ-ing și video poetry: Mihai Zgondoiu. Curator: Ana Daniela Sultana. Producător: Anamaria Spătaru. Spectatorii vor putea primi autografele autorilor pe volumul „Marfă cu diamante”, publicat la Editura Vellant.

În deschiderea întâlnirii, Dan Mircea Cipariu a formulat un reper teoretic al atelierului, pornind de la propria cercetare doctorală:
„Imaginea poetică este o reprezentare imaginară a posibilului. Posibilul poate fi real, ficțional sau aparent. Imaginea este o reprezentare purtătoare de semn, semnificație și simbol, prin intermediul căreia sunt formate sau deformate imagini interioare, imagini mentale conștiente sau inconștiente, imagini mitologice, imagini culturale.
Mai întâi avem un proces interior. Acest proces interior este cel mai spectaculos atunci când scriem literatură, mai ales poezie. Noi traducem zi de zi tot ceea ce ne înconjoară. Traducem, transferăm sau proiectăm o imagine a lumii și o imagine a eului profund. Imaginea poetică se constituie la intersecția dintre memorie, intuiție, gândire și limbaj.
Orice creator urmează un traseu: formează la început o imagine poetică fondatoare, iar dacă nu e una fondatoare, atunci deformează ore reformează o imagine poetică. Trebuie să vedem ce imagini poetice declanșatoare avem, pentru că ele vor fi multiplicate, deformate și reformate prin lentilele intuiției, ale memoriei și ale limbajului.
Un poem vrea alt poem, cum spunea Eliot. Nu ca obiect în sine, ci ca parte a unui circuit continuu al imaginii poetice, care evoluează și se transformă. Vocea noastră interioară nu este fixă. Este un proces. Este vocea mea de astăzi, dar mâine poate fi alta. Trebuie să scriem constant pentru a o descoperi. Ajungem să înțelegem ce este bun în poezie și prin ceea ce înțelegem ori conștientizăm că nu este bun pentru poezie.”

Continuând ideile teoretice, Florin Iaru a mutat accentul pe dimensiunea practică a scrisului:
„Între viziune și scris apare blocajul. Nu știi care este primul cuvânt. Scrieți zilnic. Măcar un rând. Se creează mecanisme în creier care leagă direct gândul de mână. Nu mai privești spre hârtie, ci spre imagine. Mâna știe deja ce are de făcut. Se trece de la limbajul denotativ la cel conotativ. Emoția începe să modifice sensurile.
Uneori găsiți o formulă care funcționează și o repetați. Devine automatism, iar automatismul suprimă capacitatea de a inova. Deși seducătoare, aceste formule pot deveni limitative dacă nu sunt depășite.
Unul dintre scopurile voastre este să-i învingeți pe cei dinainte, nu doar părinții, ci și arta anterioară.
Toate generațiile noi se revoltă împotriva formelor stabilite și caută alte moduri de expresie.”

Partea aplicată a atelierului a confirmat principiile discutate teoretic.
Alexia:
Textele au fost apreciate pentru construcția imaginilor și finețea ironiei:
„E așa de mare și deplin golul din tine, că devii o elipsă a glasului.”
De asemenea, au fost remarcate versuri cu potențial de publicare:
„Celor sănătoși boala le-a mângâiat doar pavilionul urechii.”
Observațiile au vizat însă și ajustări tehnice: evitarea gerunziului și eliminarea redundanțelor.
Rebecca:
Textul a fost citit în cheia unui potențial ritmic și ludic:
„Ai putea merge pe un tip de ritm sacadat, aproape de hip-hop.”
O imagine remarcată:
„Un bomfaier roz dantelat” – percepută ca intensă și corporală.
Ștefan:
Poemul a fost analizat ca exemplu de proces creativ pornit de la o imagine declanșatoare:
„Când apar prea multe imagini, pierzi ritmul și sensul.”
A fost subliniată necesitatea folosirii elementelor concrete în locul abstracțiunilor:
„Poezia devine mai puternică atunci când lucrează cu lucruri palpabile.”
Denisa:
Textul a fost apreciat pentru construcția unei stări prin limbaj direct:
„Un limbaj simplu, dar spațiul creat este cel care devine interesant.”
Un fragment remarcat:
„Lasă scaunul pe spate și imaginează-ți cerul prin plafonul închis al mașinii.”
Ioana:
În cazul Ioanei, accentul a căzut pe organizarea discursului:
„Ai imagini interesante, dar ele nu sunt organizate într-o structură clară.”
Recomandarea principală: utilizarea prezentului și reducerea aglomerării.

Al doilea atelier „Marfă cu diamante” a consolidat ideea că poezia nu este doar inspirație, ci un proces complex de construcție, selecție și exercițiu. Direcțiile devin din ce în ce mai clare: identificarea unei imagini declanșatoare, dezvoltarea unei voci în mișcare, disciplinarea limbajului prin exercițiu, eliminarea excesului.
În acest context, îndemnul final rămâne unul simplu și esențial: scrisul nu este un moment, ci o practică, iar poezia începe acolo unde imaginea devine experiență și unde fiecare text deschide posibilitatea altuia.
Tudor VOICU


