Joi, 15 ianuarie 2026, de la ora 16.00, în Sala „Perpessicius” a Muzeului Național al Literaturii Române din București, a avut loc a șaisprezecea ediție a programului Gala Tinerilor Scriitori / Cartea de Poezie a Anului 2025. Evenimentul multiart, transmis în direct de Radio România Cultural, i-a avut invitați speciali pe Maestrul George Mihăiță și trupa Mike Godoroja & Blue Spirit. Juriul Galei, format din Cristina Bogdan, Bianca Burța-Cernat și Cosmin Perța, a acordat următoarele 5 premii: Cartea de Poezie a anului 2025: Radu Nițescu, „în inima pustiului, la malul Cișmigiului”, Casa de Editură Max Blecher) – prezentată de Cristina Bogdan; Premiul special al Juriului: Paula Erizanu, “Aicea-i și raiul, și iadul. Republica Moldova: un veac de istorie trăită”, Editura Cartier – prezentat de Cosmin Perța; Premiul pentru Tânărul poet al anului 2025: Alexia (pseudonimul Alexiei Plăcintă), “formula lucrurilor simple”, Editura Tracus Arte) – prezentat de Cristina Bogdan; Premiul pentru Tânărul prozator al anului 2025: Andrei Gogu, “Tatăl meu care ești pe pământ”, Editura Litera – prezentat de Cosmin Perța; Premiul pentru Tânărul scriitor al anului 2025: Daniela Vizireanu, “nu va ajunge aici dispariția”, Casa de Editură Max Blecher, colecția Opera Prima – prezentat de Bianca Burța-Cernat.
Artistul vizual Mihai Zgondoiu a realizat afișul și diplomele Galei Tinerilor Scriitori. Producător: Anamaria Spătaru. Amfitrion: Dan Mircea Cipariu. Coproducător: Radio România Cultural.
Organizatorii Galei au fost Primăria Municipiului București, prin Muzeul Național al Literaturii Române din București, și Asociația Euro CulturArt. Parteneri: APLER (Asociația Publicațiilor Literare și Editurilor din România) și Opera Scrisă.ro – societate de gestiune a drepturilor de autor. Partener media: AgențiadeCarte.ro.
Evenimentul a fost deschis în mod tradițional de acordurile formației Mike Godoroja & Blue Spirit.
„O zi fastuoasă! – vă spune Dan Mircea Cipariu, din Sala Perpessicius a Muzeului Național al Literaturii Române din București. Pentru al șaisprezecelea an consecutiv sunt bucuros să vă prezint, în direct la Radio România Cultural, Gala Tinerilor Scriitori / Cartea de Poezie a Anului 2025. Am deschis evenimentul nostru în ritm de jazz & blues, cu echipajul Mike Godoroja & Blue Spirit, Emanuel Gh. Fișă – pian, Adi Vișteanu – ghitară acustică.
Gala Tinerilor Scriitori / Cartea de Poezie a Anului 2025 este un eveniment care celebrează, după cum se știe, Ziua Culturii Naționale. Organizatorii Galei sunt: Primăria Municipiului București, prin Muzeul Național al Literaturii Române din București, și Asociația Euro CulturArt. Coproducător: Radio România Cultural. Parteneri: Opera Scrisă.ro – societate de gestiune a drepturilor de autor și APLER (Asociația Publicațiilor Literare și Editurilor din România). Partener media: AgențiadeCarte.ro.
Prima ediție a Galei a avut loc în 2011, cu un juriu prezidat de regretatul critic literar și profesor Eugen Simion, iar primul laureat al Premiului Cartea de Poezie a fost Ion Mureșan. Juriul acestei ediții este format din Cristina Bogdan, Bianca Burța-Cernat și Cosmin Perța.
Vom începe decernarea premiilor cu cele cinci nominalizări pentru Tânărul Poet al Anului 2025:
Anca Ioana Câdă, Însemnări pe tivul fustei, Editura Art (colecția Pocket);
Alin Dimache, Visul post-punk, Editura pentru Artă și Literatură, colecția Arcane;
Irina Francisca Ion, orașele mici sunt mai aproape de centrul pământului, Casa de Editură Max Blecher, colecția Opera Prima;
Alexia (pseudonimul Alexiei Plăcintă), formula lucrurilor simple, Editura Tracus Arte;
Daniela Vizireanu, nu va ajunge aici dispariția, Casa de Editură Max Blecher, colecția Opera Prima.”
Cristina Bogdan:
„Bună seara tuturor! Mă bucur tare mult să pot să anunț acest premiu. A fost o jurizare destul de complicată, pentru că toate volumele care ne-au fost propuse pentru secțiunea de poezie au fost extrem de interesante și de diferite între ele. Am să vorbesc despre volumul pe care l-am premiat, pentru că timpul este destul de scurt. Volumul premiat îi aparține unei tinere care, după moda anglo-saxonă, încă nici nu a atins majoratul. Ea s-a format în Casa de Poezie Light of Ink, din Suceava, al cărei secretar a fost, sub îndrumarea profesorului Gheorghe Cîrstian. Se întâmplă multe lucruri frumoase acolo și mulți tineri poeți au ieșit din această Casă de poezie. În “formula lucrurilor simple”, Alexia ne arată că a înțeles că partea de comunicare nonverbală din existența noastră poate fi mult mai amplă și mai diversă, mai nuanțată decât cea a comunicării verbale, și o folosește ca pe un caleidoscop care arată, la fiecare rotire, mai lentă sau mai rapidă, o altă fațetă a corpului sau a vieții ce se scurge înspre moarte. Atentă la gesturi, la felul în care corpurile se așază în spații și în relații, atentă la mecanica gesturilor reale și interioare, Alexia transformă tot ceea ce vede în materie potrivită pentru poezie (de altfel, ne avertizează chiar ea – “vei scrie un poem despre asta”). Reușește să convertească stările interioare în imagini puternice. Am să vă dau doar un exemplu – “singurătatea ca o pătură mâncată de molii”.
Banalitatea cotidianului e pusă pe pânză si metamorfozată, uneori, într-un grotesc obiect de artă – “ziua e o tavă scursă de ulei” // “ ziua e o găleată cu var vechi /din care se scurgea aritmic / o inimă stricată”.
Nesiguranța, sensibilitatea, anxietatea, vulnerabilitatea, frica sunt toate realități asociate unei ființe care se recompune arcimboldian sub privirile cititorului, din “tălpi care sapă la poalele unui munte elvețian”, “mâini fragile care desfundă țevile caselor unde copiii nu se șterg la gură”, “degete întinse în ciocolată” și, mai ales, voci care nu se aud, ochi care nu reușesc să vadă dincolo de vizibil.
“formula lucrurilor simple” e o carte curajoasă, lipsită complet de zorzoane nepotrivite, scrisă simplu, frust, direct, ca o respirație între două corpuri ce se cheamă, se așteaptă, se caută, sau ca o ultimă respirație între viață și moarte. Felicitări, Alexia!”
Dan Mircea Cipariu: „Așadar, Premiul Tânărul Poet al Anului 2025 îi este acordat Alexiei (pseudonimul Alexiei Plăcintă), pentru volumul formula lucrurilor simple, apărut la Editura Tracus Arte.”
Alexia:„Bună seara! În primul rând țin să mulțumesc pentru acest premiu, pe care îl primesc ca pe o promisiune de a fi în continuare sinceră și vulnerabilă. Mulțumesc juriului, editorului, profesorului Gheorghe Cîrstian, care m-a ajutat și m-a îndrumat pe acest drum, și, bineînțeles, concursului Rețeaua literară, grație căruia volumul a apărut la Editura Tracus Arte.”
Alexia a citit poemul „Nu știu nimic despre inimă”.
A urmat un intermezzo muzical susținut de Mike Godoroja & Blue Spirit, cu piesa „Eu vin o zi albă”.
Dan Mircea Cipariu: „Cu Mike Godoroja și echipajul său Blue Spirit lansăm, de Ziua Internațională a Poeziei, pe 21 martie 2026, proiectul Marfă cu diamante, în parteneriat cu Radio România Cultural. Marfă cu diamante propune un album de poezie și blues pe cele mai importante rețele de streaming, o carte la Vellant și mai multe ateliere de scriere creativă pe care le voi realiza cu Florin Iaru. Grupul Marfă (Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Gherguț, Dan Pleșa și Bogdan O. Popescu) are onoarea să fie însoțit de poemele scrise de Mircea Cărtărescu și Florin Iaru.”
Vom afla acum care sunt cele trei nominalizări pentru Tânărul Prozator al Anului 2025:
Ramona Boldizsar, Fete bune. Fete cuminți, Editura Humanitas;
Mihai Bălăceanu, Și florile de cireș mor, Editura pentru Artă și Literatură;
Andrei Gogu, Tatăl meu care ești pe pământ, Editura Litera.
Cosmin Perța prezintă laureatul Premiului Tânărul Prozator al Anului 2025.”
Cosmin Perța: „Pentru maturitatea elaborării atât de complexe a unui roman de debut; pentru subtilitatea abordării, fără tezism, a unor teme atât de sensibile precum rasismul sistemic, opresiunea socială a femeilor, construcția identitară sub presiunea atât a factorilor ideologici tradiționaliști, cât și a celor progresiști; pentru reușita unei fresce sociale contemporane convingătoare, cu multe nuanțe și deschideri spre analiză; pentru coerență, verosimilitate, angajare emoțională și pentru omogenitatea stilistică ce dă unitate, ritm și poeticitate cărții, Premiul Tânărul Prozator al Anului merge către Andrei Gogu și volumul Tatăl meu care ești pe pământ (Editura Litera).”
Dan Mircea Cipariu: „Andrei Gogu (n. 1995) a absolvit Facultatea de Litere și masteratul de Studii Literare ale Universității din București. Este profesor de literatură română și limbă engleză. În 2025 publică la Editura Litera romanul său de debut, Tatăl meu care ești pe pământ. În același an, romanul obține nominalizarea la Festival du premier roman de Chambéry și Premiul De la carte la film (Book to Screen), iar în prezent se află în proces de adaptare pentru un serial de televiziune.”
Andrei Gogu:„În primul rând, aș vrea să mulțumesc juriului pentru încredere, dar și organizatorilor, pentru că, într-o perioadă în care cultura este din ce în ce mai subfinanțată, se încăpățânează să organizeze astfel de evenimente, extrem de importante pentru tinerii scriitori. Vă invit să citiți Tatăl meu care ești pe pământ, o poveste despre doi tineri care încearcă și învață să nu se mai sacrifice pentru părinții lor. Și, nu în ultimul rând, aș vrea să îi mulțumesc și să îi dedic acest premiu bunicii mele, care, în mai toate nopțile în care mergeam la culcare, îmi citea câte o poveste și plângeam la majoritatea, pentru că erau povești de Tolstoi. Bunica se uita la mine înduioșată și mă întreba: Ce te faci tu, măi Andrei, în viață, dacă ești atât de sensibil? Ei bine, presupun că e evident ce m-am făcut.”
Dan Mircea Cipariu: „Am ajuns la momentul Premiului Tânărul Scriitor al Anului 2025, care ne este anunțat de Bianca Burța-Cernat.”
Bianca Burța-Cernat: „Bună ziua! Bine v-am regăsit! Câștigătorul acestui premiu este de fapt o câștigătoare. Se numește Daniela Vizireanu și a debutat anul trecut la Casa de Editură Max Blecher cu un volum de poezie minunat, Nu va ajunge aici dispariția, și nu va ajunge aici dispariția, cu siguranță, câtă vreme se mai scrie poezie, câtă vreme mai suntem conștienți de cât de importantă este memoria și cultivarea ei. Pentru că, în fond, aceasta este tema centrală a volumului Danielei Vizireanu și preocuparea ei mai largă nu doar în poezie. Și în felul acesta fac trecerea spre motivația juriului pentru acordarea acestui premiu către un junior care abia se află la debut. Premiul Tânărul Scriitor al anului se acordă de obicei unei cărți, unui autor de o anumită anvergură, să spunem, de perspectivă, pentru că Daniela Vizireanu nu este numai poetă, o poetă pe cât de fragilă, pe atât de puternică. De fapt, poezia ei e o poezie a fragilității și despre fragilitate, dar e o poezie de forță, zic eu. Dar Daniela mai este și o eseistă pe care mulți dintre noi sunt convinși să o citim cu mare plăcere în Matca Literară și și în alte reviste, ea scrie despre poezie cu înțelegerea unui cunoscător în mai multe domenii. Și aici ajung la cuvântul anvergură. Vă rog să mă credeți că nu m-am jucat cu termeni vorbind despre anvergură. Vorbim despre poezia cuiva care scrie cu simplitate, dar cu o simplitate care e efectul unui efort de scriitură excepțional, de care numai scriitorii maturi sunt capabili. Simplitatea ei lucrată, simplitatea ei cultivată e simplitatea unui poet cu cultură și nu doar cultură literară. Ea e preocupată și de istoria artelor, de arte vizuale, e preocupată de memorie și de post-memorie, temele în jurul cărora scrie o teză de doctorat. O felicit din toată inima. O să o urmăresc cu toată atenția și de acum înainte. Sunt foarte multe lucruri de spus despre această carte, o carte aparent simplă, o carte infuzată de cultură, dar care nu face nici un moment paradă de cultură. O carte a cuiva care înțelege ce înseamnă scriitura, poezia, teoria, fără ca teoria să scoată capul în mod supărător dintre poemele ei. O poezie atașantă, aș spune, o poezie care vorbește omului din fiecare cititor. Felicitări, Daniela!”
Dan Mircea Cipariu: „Așadar, Premiul Tânărul Scriitor al Anului 2025: Daniela Vizireanu, nu va ajunge aici dispariția, Casa de Editură Max Blecher, colecția Opera Prima. Daniela Vizireanu (n. 1999, Brăila) a absolvit Facultatea de Litere din București, apoi a studiat filosofia și istoria artei la aceeași universitate. Din 2018, a publicat poezie și cronică de carte în cele mai importante publicații românești, a citit de trei ori la Institutul Blecher, iar în 2024 a fost premiată la Concursul Național de Poezie Constantin Virgil Bănescu. În prezent este doctorandă la Facultatea de Litere (UB) și lucrează în domeniul cercetării literare la Institutul de Istorie și Teorie Literară G. Călinescu. ”
Daniela Vizireanu: „Bună seara tuturor! Mulțumesc foarte mult organizatorilor și juriului. Îi mulțumesc Biancăi pentru cuvintele sale extrem de generoase, sper să le merit întru totul. Îi mulțumesc prietenului și editorului meu, Claudiu Komartin, pentru că datorită lui cartea aceasta apare în condiții editoriale optime și poate ajunge la cititori. Mulțumesc foarte mult!”
Daniela Vizireanu a citit poemul „Gabriela”.
A urmat un nou moment muzical susținut de Mike Godoroja & Blue Spirit, cu piesa „D’yer Mak’er”.
Dan Mircea Cipariu: „Diplomele, ca de altfel toate elementele vizuale ale acestei Gale, sunt realizate de artistul vizual Mihai Zgondoiu. Juriul a decis să acorde un Premiu Special unei cărți: Aicea-i și raiul, și iadul. Republica Moldova: un veac de istorie trăită, scrisă de Paula Erizanu și publicată la Editura Cartier. Cosmin Perța prezintă Premiul Special al Juriului.”
Cosmin Perța: „Societățile fără memorie sunt societăți fără identitate și fără posibilitate de evoluție, condamnate să repete aceleași greșeli sau să rămână captive ale unui prezent istoric continuu, impus de factori politici sau ideologici controlatori. Am văzut asta cu precădere în spatele Cortinei de Fier. Sunt multe tipuri de atacuri la memorie, de la propagandă la falsificarea narațiunii istorice, de la interzicerea accesului la surse și documente la uitare condiționată de teamă sau indiferență. Cartea pe care o premiem este una dintre acele cărți care vin să restaureze o parte importantă a memoriei noastre sociale și culturale, recuperând momente esențiale ale trecutului nostru recent, atât oribile – pe care de multe ori preferăm să le băgăm sub preș, crezând, în mod eronat, că ne protejăm –, cât și încurajatoare, dătătoare de speranță, care ne pot inspira o formă de demnitate de care avem atâta nevoie. Toate aceste episoade sunt parte din ADN-ul nostru și, neasumate, pot deveni un cancer, așa cum, asumate, pot deveni un vaccin. Pentru relevanța acestui demers, Premiul Special al Juriului merge către Paula Erizanu și volumul Aicea-i și raiul, și iadul. Republica Moldova: un veac de istorie trăită (Editura Cartier).”
Dan Mircea Cipariu: „Paula Erizanu s-a născut în 1992, la Chișinău. A studiat istoria și literatura la New College of the Humanities din Londra, apoi jurnalismul la City University London. În 2019 a fost nominalizată la premiul Jurnalista de cultură a anului, în cadrul competiției britanice Words by Women. În 2021 a publicat, la Editura Cartier, romanul Ard pădurile, pentru care a primit Premiul Tânărul Scriitor al Anului 2021, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori.”
Paula Erizanu: „Vă mulțumesc tare mult! Îi mulțumesc juriului și le mulțumesc organizatorilor pentru încrederea pe care mi-au acordat-o. Felicit toți laureații de astăzi. Atunci când am câștigat Premiul Tânărul Scriitor al Anului, în 2021, nu eram prezentă aici, la Muzeul Literaturii, pentru că încă existau restricții pandemice. Dar, imediat, câteva săptămâni mai târziu, ne-am dat seama că pandemia a fost, într-un fel, floare la ureche, pentru că a început marea invazie a Rusiei în Ucraina. Nu spun acest lucru întâmplător. Volumul meu se datorează, în parte, și acestei realități, dar cred că este și un volum în spiritul acestui premiu, pentru că Gala Tinerilor Scriitori are această deschidere față de celălalt, față de literatura nouă, față de oameni care încă nu sunt pe piedestale. Tocmai de aceea, deși am pornit de la istorii de familie, de la istoriile bunicii și străbunicii mele, am încercat să ies în afară, către alte grupuri, către vecini, către prieteni, către necunoscuți, pentru a afla care au fost experiențele lor. Cred că acest lucru contează cu atât mai mult cu cât, în Republica Moldova, dar și în orice alt loc din lume, istoria este astăzi atât de ideologizată și se duc atât de multe bătălii pentru controlul narațiunilor. Faptul că străbunica mea, bunica Claudia, a trăit în același sat, dar în patru țări diferite, ilustrează cât de tumultuoși au fost ultimii o sută de ani și mai mult, din experiența oamenilor care au trăit în ceea ce numim azi Republica Moldova. Și da, o să mă opresc aici cu mulțumiri din nou și cu un îndemn către curiozitate, deschidere, către povestea celuilalt. Pentru că atunci când politicienii de-o parte sau de alta ne dictează cum să înțelegem istoria sau ce ni se întâmplă, ei ne blochează de fapt și ne divizează, ori ascultându-ne unii pe alții și încercând să ne deschidem către experiența celuilalt, cred că avem mult mai multe șanse să înflorim ca societăți și ca oameni.”
A urmat un moment muzical cu Mike Godoroja & Blue Spirit, care au interpretat „Blues bizar de București”.
Dan Mircea Cipariu: „L-am invitat la Gala Tinerilor Scriitori / Cartea de Poezie a Anului 2025 pe maestrul George Mihăiță, care ne aduce aminte că anul 2026 este Anul Marin Sorescu. Cunoscut pentru sensibilitatea cu care recită din opera unor poeți precum Mihai Eminescu, Nichita Stănescu sau Marin Sorescu, George Mihăiță transformă recitalurile sale într-o experiență teatrală vie. În direct la Radio România Cultural, maestrul George Mihăiță.”
Actorul George Mihăiță a susțiut un recital poetic, aducând în fața publicului poezii de Marin Sorescu, precum „Am zărit lumină”, și un potpuriu de strofe din cele mai cunoscute poezii scrise de Mihai Eminescu.
Dan Mircea Cipariu: „Premiile Galei Tinerilor Scriitori sunt tot mai râvnite și mai respectate. După Ion Mureșan, Ioan Es. Pop, Liviu Ioan Stoiciu, Dan Sociu, Octavian Soviany, Teodor Dună, Nora Iuga, Dan Coman, Romulus Bucur, Angela Marinescu, Ruxandra Novac, Simona Popescu, Alina Purcaru, Radu Vancu și Rita Chirian, câștigătorii primelor cincisprezece ediții pentru Cartea de Poezie a Anului, Radu Nițescu câștigă Premiul Cartea de Poezie a Anului 2025 pentru volumul În inima pustiului, la malul Cișmigiului, apărut la Casa de Editură Max Blecher. Radu Nițescu (n. 1992) a publicat patru volume de poezie: Gringo (2012, Casa de Pariuri Literare), Dialectica urșilor (2016, Casa de Editură Max Blecher), Satao (2020, Casa de Editură Max Blecher) și În inima pustiului, la malul Cișmigiului (2025, Casa de Editură Max Blecher). A publicat poezii și traduceri în reviste și antologii și a susținut lecturi în România și în Berlin, Sofia, Stockholm și Istanbul. În 2016 a primit Premiul Nepotu’ lui Thoreau pentru volumul Dialectica urșilor, iar în 2020 a primit Premiul Tânărul Scriitor al Anului pentru Satao. A colaborat cu muzicieni și artiști în proiecte precum Swords, Cenaclub sau Strada fără nume, îmbinând poezia cu alte arte.
O invit pe Cristina Bogdan să ne vorbească despre Cartea de Poezie a Anului 2025”.
Cristina Bogdan: „Radu Nițescu nu este la prima distincție primită în cadrul Galei Tinerilor Scriitori, ajunsă la cea de-a XVI-a ediție. În 2020 i s-a decernat premiul Tânărul Scriitor al anului; publicase atunci cel de-al treilea volum de versuri, Satao, după gringo (2012) și Dialectica urșilor (2016).
Acum însă i se acordă Premiul Cartea de Poezie a anului 2025, ceea ce îl situează în compania extrem de onorantă a unor scriitori consacrați, care s-au bucurat de-a lungul timpului de această formă de recunoaștere.
Volumul – în inima pustiului, la malul Cișmigiului(apărut la Casa de Editură Max Blecher) – are respirația unui lung poem, cu o suită de popasuri cărora Radu Nițescu le-a împrumutat numele lunilor anului, decupate din calendarul popular românesc – brumărel, brumar, undrea, gerar, făurar, mărțișor, prier, florar, cireșar, răpciune –, și se încheie cu un fel de poem-manifest, intitulat outro (opusul firesc al lui intro), adică secvența finală a unui videoclip sau film, care poate fi o secvență tematică sau un soi de rezumat al lucrurilor ce o preced. Outro este un poem al lucrurilor în care, într-un mod ludic-melancolic, poetul crede, chiar dacă nu va fi, la rândul lui, crezut:
uite, eu cred. uneori în prieteni, alteori în prostii,
câteodată în mine,
măcar două zile pe săptămână cred că m-am înșelat,
mai cred în lucruri pe care nu le pot explica, mai cred
că poeții slabi zgârie norii, poeții buni zgâlțâie asfalții,
în farmece,
descântece,
în a nu ști mereu ce se petrece,
în a lăsa din când în când un gând să plece – știu
că n-o să mă crezi, dar să știi că trece.
Scriitura lui Radu Nițescu construiește un joc subtil între cele două coordonate esențiale ale existenței noastre – timpul și spațiul – armături ale felului nostru de a percepe și de a numi realitatea, așa cum le considerau, pe bună dreptate, istoricii mentalităților. În alveolele timpului așezat în titlul fiecărei structuri poematice (alcătuite din mai multe secvențe) se ascund spații ale memoriei decupate din copilărie (blocul copilăriei, parcarea-cuib, mersul la țară, malul râului pe care primește vestea morții mamei) sau din prezent (Piața Unirii, Londo – Londohome, spațiul de lucru, chipurile blurate ale unui acasă sau ale unor locuri prin care trece). În sens invers, spațiile rememorate învie secvențe din existență, într-un balans continuu între rememorare, trăire cotidiană și proiecție. Suntem într-un soi de heterotopie personală, unde totul e simultan foarte intim și al celorlalți care tranzitează aceleași teritorii.
Lumea pe care o înfățișează Radu Nițescu în acest lung poem cu 10 stații și-un popas final pendulează între singurătate și încercarea lui împreună – uneori reușită, adesea eșuată (când mă iei de mână, în inima pustiului, la malul / Cișmigiului, / mă simt în siguranță, deși nu întru totul; lucrurile se strică între oameni / cum se strică în ei dinții sau articulațiile / și oamenii tac și așteaptă să-i doară.), între copilărie și maturitate (care include și revizitarea copilăriei), între ceea ce crede și ceea ce cred ceilalți despre credințele lui și, mai ales, între dorința de a sta cu tine însuți și aceea de a fugi de tine, de a scăpa, de a evada (de ce fugem? păi uite, de cele mai multe ori / de noi. apoi mai vin desigur și altele. / dormi dormi somnul te ia și te duce și / te împarte cui? c-am uitat.)
În fapt, volumul este unul al sinelui care se construiește din mers, chiar și atunci când pare că nu vrea acest lucru, când refuză maturizarea, creșterea, osificarea adultă, căci adulți ne-am plictisit să fim adulți.
E un text autentic, puternic în toate scânteierile lui de fragilitate, foarte atent scris la chestiunile de ritm și de cadență internă. Suntem în fața unei cărți îndelung lucrate, de un poet care știe să observe lumea, să-i decanteze în retorte ale timpului poveștile și să le spună doar pe cele care au puterea de a transforma realități individuale, adânc personale, în ceva în care oricine se poate recunoaște. Nu e acesta semnul scriitorilor adevărați?
Aș adăuga o idee despre titlu, care pare a avea o rezonanță de psalm. Ne vine imediat în minte „la apa Vavilonului”, înlocuită aici cu „malul Cișmigiului”, iar sintagma „în inima pustiului” amintește de singurătatea din mijlocul marilor orașe, în care, deși înconjurat de mulțimi de oameni (sau poate tocmai de aceea) te simți mai singur ca oriunde. Încă de la titlu înțelegem că vom pătrunde într-un volum al vulnerabilității, pe care, descoperim pe parcurs, poetul o înveșmântează într-un soi de tandrețe, conștient fiind că: nu e nimic pe lumea asta la fel ca viața, mi-a zis / mai demult. / reperele mele sunt niște mere într-un păr vara, tinere. / ferice de cine face pe altul fericit.
Ferice de Radu Nițescu, nu doar pentru acest premiu, ci, mai ales, pentru că îi va ferici pe cititorii care îi vor deschide cartea”.
Radu Nițescu: „Salutare! Mulțumesc mult juriului pentru acest premiu. Mulțumesc organizatorilor și echipei care duc mai departe acest proiect, an de an. Mi se pare admirabil și important. Aș vrea să mulțumesc tuturor celor care duc poezia mai departe către alții. Am să citesc un poem, pe primul din carte, care se numește Brumărel.”
A urmat un momentul muzical de final, susținut de Mike Godoroja & Blue Spirit, care au interpretat „Blues Poem” (versuri de Dan Mircea Cipariu) și, la cererea publicului, după încheierea transmisiunii radio, „Caii din Pădurea Letea”.
Gala Tinerilor Scriitori / Cartea de Poezie a Anului 2025 s-a încheiat într-o atmosferă de dialog cultural, poezie și muzică live, reafirmând importanța literaturii contemporane în spațiul public românesc.
Tudor VOICU
Fotografii: Dan MARINESCU/MNLR și Mihaela PETRE
