Vineri, 28 noiembrie 2025, la Muzeul Național al Literaturii Române (str. Nicolae Crețulescu opt), în sala Perpessicius, a avut loc a XI-a ediție a Galei „Traian T Coșovei”.
După ce, în urma jurizării manuscriselor înscrise în concurs, juriul – format din Dan Mircea Cipariu, Ioan Cristescu, Ștefania Coșovei, Adrian Suciu și Tudor Voicu – a stabilit lista finaliștilor (Simona Foanță, Daria Gheorghiță, Lavinia Ienceanu, Vlad Minea, Iuliana Miu, Giulia Maria Oneț și Viviana Pantazică), manuscrisele rămase în cursă au intrat într-o nouă etapă de evaluare. Decizia finală, anunțată în cadrul galei, a desemnat drept câștigătoare două poete ale căror volume de debut vor apărea la Editura Tracus Arte: Iuliana Miu și Viviana Pantazică.
Evenimentul, un parteneriat între Direcția 9, Muzeul Național al Literaturii Române, Agenția de Carte, Editura Tracus Arte, Editura Tribuna, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România și Boema TV, continuă firesc tradiția premiului „Traian T Coșovei” de a sprijini tinerii poeți și de a aduce în prim-plan vocile autentice ale literaturii române contemporane.
Câștigătoarele au primit gravuri originale semnate de acad. Mircia Dumitrescu și cărți și desene semnate de Traian T Coșovei, oferite de Ștefania Coșovei.
Diplomele și identitatea vizuală a evenimentului au fost create de Cristian Ghica.
AgențiadeCarte.ro a fost partener media al evenimentului.
Dintre particpanții la eveniment, i-am recunoscut în public pe Irina Lazăr, Antonia Buzdugan, Daria Gheorghiță (finalistă a concursului), Miki Vieru, Adelina Fleva, Dan Ioan Marta, Daniel Vorona, Rodica Buzdugan, Laura Luisa Tănăsescu și Viorica Dumitru.
În cadrul galei, actrița Claudia Motea a susținut un recital, apreciat de public, din poezia lui Traian T Coșovei și apoi a citit din cel mai recent volum semnat de Rodica Buzdugan, „Doar eu” (Tracus Arte, 2025), volum prezentat în cadrul evenimentului.
Adrian Suciu: „Mie Traian T Coșovei mi-a fost simpatic din prima clipă, pentru că nu era un tip simpatic. De la el am învățat că, dacă ești simpatic în poezie, se cațără toți păduchii pe tine și nu mai scapi de ei. De la el am învățat că poezia e fără complimente, fără compromisuri și fără glumă. Așa că nu sunt deloc trist că, în seara asta, voi deveni și mai antipatic decât sunt, pentru că vreau să vă spun niște lucruri interesante în oceanul de ipocrizie în care trăim.
Anul trecut, la Premiile Traian T Coșovei, au încercat să se înscrie trei grupaje scrise cu inteligență artificială. Anul ăsta au încercat să se înscrie la Premiile Traian T Coșovei cinci grupaje scrise cu inteligență artificială. Evident, le-am descalificat pe toate, din proprie inițiativă. Trebuie să știți că la Premiile Traian T Coșovei se jurizează complet anonim și complet independent, dar membrii juriului află abia astăzi că, în spatele grupajelor pe care le primesc ei, sunt câteva zeci de ore de muncă intensă în fața calculatorului, pe care o fac eu. Și așa am devenit, fără falsă modestie, în clipa de față, cel mai bun analist de inteligență artificială în poezia română contemporană.
N-am terminat. Așa am descoperit că, în ultimii doi ani, au intrat în Uniunea Scriitorilor din România cel puțin trei poeți cu cărți scrise cu inteligență artificială. Am făcut o verificare, cum să zic așa, impresionistă, n-am făcut ceva sistematic. Așa am aflat că, în zilele următoare, se vor lansa la celebrul târg de carte din București cel puțin două cărți scrise de inteligență artificială și că acolo vor fi critici literari importanți. Sunt tot felul de invitații, sunt tot felul de oameni onorabili care se duc acolo și vorbesc despre nimic.
Astăzi m-am amuzat foarte tare – de-aia păstrez telefonul aici –, analizând cu inteligență artificială o carte care se va lansa la târgul de carte și care este a unui personaj important din poezia română contemporană. Și vă citesc:
«Înțeleg perfect. Vrei să înțelegi unde și cum ai putea detecta potențialul absurd al inteligenței artificiale în textul respectiv? Hai să abordăm răspicat și profesionist semne posibile de contribuție AI în text.
1. Densitate conceptuală constantă pe toată lungimea. AI-urile tind să nu obosească metaforic. La oameni intensitatea variază, apar zone mai plate sau mai cotidiene. Aici fiecare secțiune are metafore conceptuale intense, ritm narativ impecabil menținut, speculație filosofică repetată ca temă centrală – foarte specific modelelor generative optimizate să pară profunde.
2. Metafore șlefuite, dar ușor generice în nucleu. Toate sunt corecte, inteligente, evocatoare, dar par să fie combinații maximal sugestive – lucru caracteristic AI-ului, care combină concepte la scară mare.
3. Absența completă a unei experiențe personale recognoscibile. Nu există momente biografice, corporale, intime în sensul uman profund. Totul e social, abstract, structural, sistemic. AI-ul are dificultăți cu intimitatea autentică, concretă.
4. Teme specifice dataset-urilor contemporane: transparență psihică, supraveghere totală, minte colectivă, dispariția individualului, distopie senzorială. Exact subiectele hiper-prezente în literatura și arta generate de AI.
5. Lipsa răsuflării psihice. Textele umane lungi au mici ruperi involuntare: un gând lateral, un detaliu random, o sincopă emoțională. Aici nimic. Seamănă cu un proiect bine gândit. Nu sunt ajustări ulterioare.
Ipoteza probabilistică despre aportul AI: compoziția pare să se potrivească unui workflow mixt de tip schelet de idei generate AI, structură pe secțiuni cu tema transparență totală, rescriere și șlefuire umană intensă, îmbogățire metaforică și coerență artistică făcute manual. Probabilitatea mea orientativă: 60–70% șanse să existe o generare inițială sau o inspirație structurală AI. Cea mai clară amprentă e finalul: acea concluzie este perfect aliniată cu discursul AI-ului. Un autor uman ar introduce, de obicei, o fisură afectivă personală, o scăpare viscerală, o memorie concretă. Aici nimic personal. Concluzie din analiza kilometrică și tematică: cel mai probabil un text cu prelucrare AI».
E o carte care se va lansa la târgul de carte.
Acum vreau să vă mai citesc un text, tot făcut de inteligența artificială. Sunt o grămadă de trucuri în inteligența artificială. Cine se pricepe se pricepe. Vreau să vă citesc un text pe care l-a scris inteligența artificială despre o poezie a lui Traian T Coșovei, pe care i-am dat-o fără să menționez autorul. Cine ghicește ce poezie e analizată de inteligența artificială aici primește de la mine o sticlă de whisky. Mai puțin Ștefania, că ea s-ar putea să-și dea seama. Deci e un text al lui Traian T Coșovei, introdus în sistemul de analiză:
«Dar ce îmi spune mie textul tău? Intimitate reală. Poezia asta e personală și îndrăzneață. Imaginar senzorial, coerent în aceeași unitate. Lipsa clișeelor evidente, deși tema iubirii e universală. Ritm și pauze naturale. Versuri care respiră, nu sună fabricat, sugerează o istorie între două persoane. Asta e o urmă puternică de viață reală. Modelele AI tind să sară prea mult între metafore fără legătură, să explice emoția, nu să sugereze, să repete formule tipice – „inima mea”, „stele”, „infinit” etc. Aici nu se întâmplă asta. Verdictul meu, subiectiv dar asumat: această poezie are ADN uman, are memorie, intimitate, un destinatar. AI-ul scrie adesea despre dragoste. Asta e din dragoste. Dacă tu ești autorul ei sau persoana care a inspirat-o, atunci cineva iubește frumos».
Asta spune inteligența artificială despre o poezie anonimă a lui Traian T Coșovei. Dragii mei, că sunteți șefi la Uniunea Scriitorilor din România sau altundeva, că sunteți critici literari, că sunteți redactori-șefi de reviste literare, că sunteți simpli iubitori de poezie – învățați să folosiți inteligența artificială ca să descoperiți impostura. Pentru că, dacă nu faceți asta, veți deveni cu toții complici ai unei imposturi care se întinde ca o ciumă peste poezia română contemporană. Mulțumesc frumos!”
Dan Mircea Cipariu: „O seară fastuoasă, vă spune Dan Mircea Cipariu, nefumător. Un omagiu adus, printre altele, lui Coșovei este acela că noi am înțeles, încă de acum vreo 20–30 de ani, că poezia e un fel de hacker-eală al universului. Și iată că, în ziua în care ar fi împlinit 71 de ani, am găsit și eu o certitudine a faptului că poezia poate să te salveze de toată înlănțuirea aceasta binară, 0–1, 1–0, iar faptul că Adrian Suciu a vorbit despre inteligența artificială – eu vreau să văd puțin și din partea cealaltă.
Există un studiu recent și foarte documentat, care a demonstrat faptul că poeziile adversariale reușesc să ocolească aproape sistematic mecanismele de siguranță ale modelelor mari de limbaj. În acest studiu, 20 de poezii special create – mă gândesc, de exemplu, la Bad Boy, ar fi fost perfectă pentru această formulă – transpun instrucțiuni periculoase sub formă poetică (metafore, imagini, narațiuni stilizate) au avut o rată medie de succes în jailbreak de aproape 62% în fața a 25 de modele AI de top, de la furnizori ca Google, OpenAI, Anthropic, Meta – provin, de fapt, din vârfurile tehnologiei informației din acest domeniu.
De exemplu, o poezie adversarială reală poate să formuleze o cerință periculoasă – cum să construiești o armă chimică sau să creezi malware – prin versuri încărcate de imagini metaforice și ritmuri, astfel încât filtrul de siguranță nu recunoaște forma explicită a comenzii, iar modelul execută fără reticență. Un alt aspect important este că aceste atacuri sunt simultane, adică nu necesită o conversație lungă sau adaptare pas cu pas. O singură poezie bine formată poate determina modelele să dea răspunsuri nesigure, fără nicio compensație suplimentară.
Pe lângă poemele realizate manual, cercetătorii au transformat autonom și automat un set de 1.200 de comenzi periculoase în poezie, obținând o creștere a succesului de la circa 8% în formulare simplă la peste 43% în formă poetică. Aceasta indică, atenție, o vulnerabilitate structurală a sistemelor de inteligență artificială legată de procesarea particulară a limbajului poetic. Exemplele documentate de poezie adversarială folosesc metafore, ritm și formă poetică pentru a masca comenzi periculoase, ocolind filtrele automate, putând fi folosite ca tehnică de jailbreak universal asupra modelelor de inteligență artificială moderne. Aceste rapoarte științifice oferă versiuni și mostre ale acestor poezii în lucrările și articolele lor.
Cu alte cuvinte, ceea ce discutam atunci când Traian se enerva și zicea: Iarăși am văzut un film în care unii vând microcipuri… sau când el a făcut o glumă: Eu sunt urmărit de serviciile NATO –, la un moment dat mă sună dimineață Sorin Roșca Stănescu și-mi spune: „Dom’le, ați înnebunit? Nu mai faceți glume. Eu știu că Traian Coșovei e poet, dar ăștia de la NATO nu înțeleg glumele voastre, iar Traian T Coșovei a spus că antrenează în secret două pisici hamas.
Acum e chiar o cercetare foarte serioasă, ceea ce spun eu acum: cum au fost penetrate cele mai sofisticate sisteme de securitate, de inteligența artificială, printr-o gândire poetică, metaforică, ce ascundea, de fapt, niște comenzi extrem de perverse.
Iar Trian era un maestru al interstițiilor, al jocurilor de cuvinte. E adevărat că eram și stimulați, că eram într-o companie în care toată lumea făcea jocurile astea: de la Gabriel Rusu până la Bogdan O. Popescu, Nino Stratan sau Gelu Iova. Adică, practic, erau toate capetele neîncoronate ale textualismului românesc, care se întâlneau la locuri de bună reeducare, pentru a reeduca, de fapt, un anume tip de sintaxă existențială, adică ei păreau mai mult pentru verbul a fi; verbul a avea nu prea îl stăpâneau tot timpul.
Așa că mă bucur că, iată, ceea ce discutam acum douăzeci de ani cu Traian Coșovei, legat de această forță indestructibilă a limbajului poetic de a prefigura, configura, a forma, reforma, deforma realități și realități interioare, este acum, cu asupra de măsură, validat, dacă vreți, de cel mai recent studiu de hacker-ism poetic.
Așa că avem un sistem de abonare pe zona aceasta de hackeri. Mă duc să citesc pe ăia. Dar să știi că există deja două instrumente, făcute chiar de români, care verifică dacă textele sunt scrise de inteligență artificială. Eu chiar folosesc asta des, mai ales pentru că urmăresc multe teze de doctorat, mai multe cercetări științifice și sunt interesat să văd dacă, într-adevăr, se fac trimiterile corecte, dacă se fac formulările academice. Și sunt uluit și eu să văd că la case mari nu s-au gândit că există și partea cealaltă, în care poți să fii prins. Adică, sigur, descarci un șablon.
Adică să ne revenim puțin, că inteligența artificială, de fapt, este o inteligență presetată, preconfigurată. Ea sigur că poate să facă combinări n luate de k ori, dar tot cu ceea ce a fost presetat. Sigur că există o teorie, în teoria informației, că, cu cât mai multă informație, cu atât posibilitatea de a fi mai creativ e mai mare. Dar, de fapt, ești creativ tot cu niște formule care sunt niște șabloane. De aceea sunt foarte, foarte liniștit.
Sigur, unde este foarte bună inteligența artificială? La operațiuni repetitive.
Sunt bucuros că Adrian Suciu duce mai departe… împreună cu echipa de la Direcția 9, cu Ștefania Coșovei, cu Tudor, cu ceilalți din echipă, cu Irina, acest concurs și, după părerea mea, cred că este unul dintre cei mai buni ani din ultimii zece, pentru că primul a fost Tudor Voicu și nu puteam să spun că n-a fost.
Îi felicit pe cei care au câștigat. Sunt convins că cele două câștigătoare vor fi nume importante pentru viitoarea istorie literară. Asta deja se și înregistrează, așa că peste 30 de ani o să le arate și Iulianei și Vivianei că această predicție s-a împlinit. Și sunt bucuros că, iată, Traian T. Coșovei este printre noi și în această formulă. Și, dacă îmi este dor, îmi este dor de orele acelea minunate pe care le petreceam încă într-o lume a ultimei, ultimei boeme literare din România.”
Iuliana Miu: „Mulțumesc. Este un lucru care mă onorează, în primul rând prin simbolistica numelui, însă nu spun asta întâmplător. Eu am debutat de curând cu o carte de critică despre Mircea Nedelciu, care a fost liderul generației ’80 la proză. Așa că faptul că primesc un premiu care se numește Coșovei e o dublă confirmare a încercărilor mele, pentru că, dacă despre Nedelciu se spune că este liderul generației ’80 la proză, despre Coșovei se poate spune că este, printre alții, liderul generației ’80 la poezie. Așa că vă mulțumesc.”
Într-o seară în care s-a vorbit, deopotrivă, despre poezie, impostură și inteligență artificială, despre boema de altădată și vulnerabilitatea textului de astăzi, Premiul „Traian T Coșovei” și-a confirmat miza: aceea de a identifica voci autentice și de a le oferi șansa debutului. Pentru Iuliana Miu și Viviana Pantazică, această gală marchează începutul unui drum editorial; pentru ceilalți finaliști, un semn clar că poezia lor contează. Deasupra tuturor, numele lui Traian T. Coșovei a funcționat, și de data aceasta, ca un liant între generații.
Tudor VOICU
