Mihók Tamás (n. 1991, Oradea) a publicat cinci volume de poezie (dintre care două autotraduse în maghiară) și un studiu de istorie literară (teza sa de doctorat). Este coordonatorul colecției de poezie /pocket a Editurii ART, redactor al Revistei de cultură „Familia” și cofondator al clubului de lectură mensual Pragul Vaida. A susținut lecturi și spectacole de performance poetic la majoritatea cluburilor de lectură & festivalurilor de literatură autohtone, precum și în țări precum Anglia, Germania, Belgia, Suedia, Polonia, Ungaria sau Republica Moldova. Laureat al mai multor premii, printre care cel mai recent e Premiul „Tânărul scriitor al anului 2024” (pentru volumul „æs alienum”).
Tudor Voicu a dialogat, în exclusivitate pentru AgențiadeCarte.ro, cu scriitorul Mihók Tamás.
Ai fost desemnat „Tânărul scriitor al anului 2024” în cadrul „Galei Tinerilor Scriitori” – cum ai primit această recunoaștere? Ce cântărește mai mult în urma unei validări, bucuria sau presiunea?
Împlinesc 34 anul ăsta, pot spune, deci, că, raportat la regulamentul concursului, dar și – poate mai ales – la mentalitatea colectivă (vorbesc de momentul ăla când copiii încep să te salute cu săru’mâna ☹), am prins premiul chiar pe ultima sută de metri. Nu mă așteptam să-mi revină mie; odată ajuns pe lista scurtă de nominalizări cu autoare și autori pe care îi citesc cu admirație, orice posibil outcome era de bun augur (în logica asta, mă bucur că s-au oferit trei premii poeților tineri, două ex aequo cucerite de Ioana Iuna Șerban și Vlad Alui Gheorghe, plus cel în discuție). Și, ca să-ți răspund la întrebare: e o mare bucurie care, înainte de toate, mă responsabilizează.
În æs alienum există o căutare constantă a alterității și a identității. Ce înseamnă pentru tine acest „alienum” din titlu? Este o invitație la introspecție sau mai degrabă o explorare a alterității în raport cu lumea exterioară?
În afară de două poeme, toată cartea am scris-o în timpul provizoratului meu bucureștean, care s-a suprapus, din nefericire, aproape perfect cu perioada pandemiei. Ba poemul amplu Delta Văcărești l-am conceput cocoțat într-o salcie din parcul natural cu același nume (îmi asum orice caterincă); nu dintr-un foc, dar date fiind condițiile sociale restrictive, a fost cumva terapeutic pentru mine să mă întorc acolo, în liniștea stufoasă a mlaștinilor din inima metropolei.
Sintagma din titlu e inspirată din Walden-ul lui Thoreau. Lăsând-o așa, frust, rămâne echivocul cine e și pe ce datorie?, ceea ce, m-am gândit eu, în ecuația ciocnirii unor mentalități sporește misterul. Față de biocharia. ritual ecolatru, volumul meu anterior unde am căutat să pulverizez umanul din peisaj, miza a fost aici să conturez o voce permeabilă, care ajunge să se atomizeze prin interacțiunile (citește: contondențele) cu celelalte voci, mult mai clar definite, până la ceea ce s-ar putea numi instanță non-identitară. În unele staze, nu-ți dai seama dacă această entitate e încă inocentă sau deja desfigurată. Am încercat să pun în scenă un astfel de alien, necunoscător al regulilor nescrise ale unor heterotopii, unul, deci, predispus la explorare și continuă mirare. Și, implicit, la autoreflecție.
Ce loc ocupă volumul æs alienum în traseul tău poetic? Îl vezi ca pe o continuare firească a scrisului tău de până acum, ca pe un apogeu stilistic, ori ca pe un alt început al viziunii poetice?
Sunt de acord cu observația doctă a poetului-antropolog Florin Dumitrescu reprodusă pe coperta 4, potrivit căreia æs alienum nu e radical diferită de biocharia, ci se așază mai degrabă în continuarea acesteia, înfățișându-se ca o lucrare de ecologie socială, o auto-etnografie poetică. Deci, nici nou început, nici întru totul continuare – undeva între. Îmi place mult și teza lui Emanuel Lupașcu din cel mai nou Poesis internațional, și anume că eul locutor din aceste poeme ar fi un flaneur negativ. Sounds so cool, vorba lui Andrei Dósa, iar argumentația în sine a lui Emanuel e o mină de aur!
În orice caz, cred că a fost nevoie de infuzarea acestei cartografii metropolitane cu efecte auditive dintre cele mai diverse pentru a reda polifonia străzilor & oamenilor capitalei. De aici ritmul și rimele din zona rapului, interjecțiile & verbele zgomotoase, replicile tăioase. Un sistem poate suporta o evaluare neviciată mai ales din partea unui „venetic”/„intrus”, el observând mecanisme cu care alții sunt mult prea obișnuiți ca să le mai acorde vreo atenție. Nu întâmplător am împrumutat pe pagina de motto un citat din jurnalista poloneză Małgorzata Rejmer, cea care – într-un deceniu mai dur, ce-i drept – a experimentat lucruri cvasi-similare.
Lumea noastră e tot mai preocupată de teme precum alienarea, dezrădăcinarea sau anxietatea. Cum rezonează temele sociale contemporane cu universul poetic pe care l-ai creat în acest volum?
Nu doar că rezonează, dar sunt motorul acestui univers, iar aici e un paradox. Taxând acest flux mai mult sau mai puțin toxic (zexe, mi se termină cuvintele cu „x”!), de fapt hrănești fluxul. Extrapolând, poezia poate fi văzută ca o democrație funcțională – multitudinea de voci care o contestă o fac mai viguroasă, ca un Mario împiedicându-se de ciuperci.
Universul meu poetic e militant doar în măsura în care e mărturie.
Ai inaugurat o nouă colecție de poezie, /pocket, la Editura ART, cu patru poeți nemaipomeniți: Aleksandar Stoicovici, Olga Ștefan, Marius Aldea și Anca Zaharia. Ce propui cu această colecție (deja primită entuziast) și cum vezi rolul ei în peisajul literar actual?
Lucrând în edituri deja de aproape un deceniu, aveam în minte de ceva timp o serie de volume de poezie care din punct de vedere calitativ să fie exclusivistă, iar din perspectiva discursului, incluzivă. Să aibă ca prime valori autenticitatea și reprezentativitatea diverselor sectoare sociale, profesionale etc. Să fie cărți aspectuoase, dar fără să facă risipă de resurse. Am remarcat prin Suedia, Anglia și Ungaria câteva astfel de exemple și, împreună cu colegii mei, m-am pus pe treabă.
Fiind vorba de Grupul Editorial ART, lucrez cu o echipă de profesioniști, cărora le sunt foarte recunoscător pentru interesul cu care tratează acest proiect. Înainte să pornim la drum, am optimizat cu migală toți parametrii, de la format, calitate hârtie, grafică și layout până la tiraj, distribuție și drepturi. E o colecție de buzunar, traveler-friendly, în care vor apărea anual în jur de 10 titluri (plus-minus 2), autori și autoare de referință. Vom avea și cel puțin un debut în fiecare an.
Vreau ca /pocket să fie (încă) un exemplu de normalitate în peisajul editorial autohton și, prin portofoliul său solid, să ofere o perspectivă viabilă asupra poeziei românești contemporane.
