Editura Tracus Arte propune cititorilor o nouă serie de volume care acoperă registre literare diverse – de la roman și poezie, până la proză contemporană și autori consacrați ai literaturii române.
”Înapoi la Eleusis”, de Anița Grigoriu
Scriitura Aniței Vulcan Grigoriu se situează la intersecția dintre biografic și arhetipal. Înapoi la Eleusis urmărește povestea protagonistei – Brândușa –, dar și a comunității în mijlocul căreia a crescut și în care revine, ca atrasă de o forță magnetică – cea a Țării Pădurilor Albe. Liniile existenței eroinei se întrețes cu cele ale tărâmului natal, iar experiențele-limită prin care trece tânăra sunt simultan trepte ale cunoașterii de sine, dar și imagini generice ale traumei, pierderii sau maternității. Lumile reale și interioare sunt supuse procesului lent și dureros al destrămării. Mesajul ultim al romanului (gândit ca o a doua secvență dintr-un triptic început prin Fata cu aluniță) rămâne cel al transfigurării suferinței și al reconstruirii sinelui, dincolo de umbrele trecutului și de dificultățile prezentului. Respirația cărții este una profund feminină. Statutul femeii în lume, responsabilitățile ei, formele de abuz a căror victimă este adesea, maternitatea și relația mamă-fiică – toate sunt reflectate în textul cu accente confesive, în care au loc deschideri și închideri simbolice, ca pentru a pecetlui, prin iertare și asumarea rădăcinilor, soarta personajului central.
Cristina Bogdan
Înapoi la Eleusis este romanul în care întâmplările obișnuite capătă încărcătură mitică, gesturile, altminteri banale, dezvăluie rosturi și rădăcini ancestrale, tot astfel cum sub aparența unor simple coincidențe se află misterioase și fascinante legături cu universul fără pereche al Țării Pădurilor Albe. Cu acest roman, povestea Fetei cu aluniță merge mai departe, captivantă, misterioasă, tulburătoare, scrisă cu emoție și har.
Zamfir Bălan
Cum răspunzi vieții când timpul potrivit poate părea cel mai nepotrivit? O mare așteptare se împlinește, dar vine cu încercări neașteptate, în această carte despre demnitatea femeii. Viața Brândușei reîncepe nu doar fiindcă devine mamă – într-un timp de neînlocuit și pentru legătura acesteia cu propria mamă –, ci și pe fondul unor despărțiri suportabile în măsura în care fiecare poate fi trăită și integrată ca un rămas-bun. Dar cum ajungi să simți că poate rămâne ce e bun din ceea ce ai fi preferat să nu trăiești? Și pierderile devin trepte pe calea regăsirii pentru protagonista Aniței Vulcan Grigoriu. „Învățăm să trăim din nou, fără grabă, ca niște copii care fac primii pași”, în rezonanță cu încredințarea – tulburată, dar și limpezită – în Dragostea care nu cade niciodată.
Vasile Gribincea
”O boală numită inimă”, de Gabriel Chiriac
Gabriel Chiriac – Absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din cadrul Universității „Al. I. Cuza”, secția Artă Sacră cu specializarea carte-document și master în același domeniu. Expert restaurator lemn în cadrul Centrului de Cercetare și Conservare – Restaurare a Patrimoniului Cultural din cadrul Complexului Muzeal Național „Moldova” Iași. Expert acreditat de Ministerul Culturii în conservarea bunurilor din patrimoniul cultural național și conservare-restaurare lemn din monumente de arhitectură populară. Debut în proză, 2009, Ed. Junimea din Iași, roman cu subiect istoric Iarnă cu fulgi însângerați (reeditat în 2020 de editura SedCom Libris, Iași), urmat de alte două romane tot cu subiect istoric, Leul înaripat (Junimea, 2011) și Ceață roșie în Crimeea (Junimea, 2014). Debut poezie, 2024, Ed. Junimea, volumul de poezie Kerouac blues. Poezii publicate în O mie de semne, Planeta Babel, Zugzwang (prezent și în Antologia Revistei Zugzwang, Anul IV), Rexpublica, Meridianul Timișoara, Lettres Capitales, Noise Poetry, Helis. Proză scurtă în revista Ficțiunea și proză scurtă S.F. în revistele Helion și Galaxia 42.
uneori prefer antibioticele iubirii
acelea care-mi promit că vor face ordine
în flora bacteriană a inimii mele
și mă vor scuti
de momentele în care mă uit în ochii tăi
și nu simt nimic
decât același gol steril
și miros antiseptic
pe care îl simt în cabinetele stomatologice
când medicul întreabă
„vă doare?”
iar eu mint frumos și spun
că nu
cred că ne merităm
”Cocioaba”, de Paul Sârbu
Cocioaba este un roman memorabil, prezentând o lume izolată, rudimentară, o realitate îngrozitoare, ascunsă, din păcate, în noi, ca o manifestare atavică, ținând, însă, de complementaritatea ființei umane. Purtăm, cu toții, această infernală cocioabă. Ne relevă un astfel de tărâm tenebros, cu o știință scriitoricească aparte, cu o acuitate analitică specială, cu un rar simț al stilisticii limbii, al resurselor expresive ale acesteia, un autor care a avut curajul să coboare în iad sau, poate, să urce.
PAUL ARETZU
„Ruptura” dintre poet și prozator, inevitabilă pare-se în percepția comună, în cazul lui nu se produce. Paul Sârbu nu e nici „un poet care scrie și proză”, nici „un prozator dedat la poezie”. Lucru destul de rar. Dintre „optzeciști” situația aceasta o ocupă puțini alții, precum M. Cărtărescu (acesta renunță totuși alintându-se puțin, la pagina „zdrențuită”) și Gabriel Chifu (romancier ce umbrește poetul remarcabil). Paul Sârbu, poet, romancier și preț de ceva peste mia de pagini fecund autor de proze scurte, pare a ocupa în ultimii ani o poziție sigură în așa de volatilul „canon” al literaturii noastre post-decembriste. Outsider de mai alaltăieri e pregătit să intre în topuri, indiferent cine le alcătuiește.
MARIAN DOPCEA
”Sub acoperire”, de Romulus Bucur
Romulus Bucur – n. 1956, Arad; Universitatea București, Facultatea de Litere, 1980; Debut: România literară (1978); volumul colectiv Cinci (1982), împreună cu Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter, Mariana Marin, Alexandru Mușina; Greutatea cernelii pe hîrtie (1984) – premiul de debut al Uniunii Scriitorilor; Conferențiar la Facultatea de Litere a Universității Transilvania din Brașov; O serie de volume de versuri, eseuri literare, traduceri, articole academice.
