În perioada 30 mai – 21 iunie 2026, la Cărturești Verona, are loc proiectul expozițional „Brâncuși fără diacritice”, realizat de artista Flavia Lupu și curatoriat de Andrei Novac, în cadrul Bucharest Design Festival 2026.
Pornind de la o observație aparent minoră – absența diacriticelor din numele lui Constantin Brâncuși în numeroase contexte internaționale – proiectul propune o reflecție asupra modului în care patrimoniul cultural este transmis, reinterpretat și, uneori, golit de sens prin reproducere excesivă, simplificare sau instrumentalizare simbolică. Pierderea diacriticelor devine astfel o metaforă pentru distanța care se poate instala între opera originală și circulația sa contemporană.
Nucleul expoziției este instalația „tăcerea”, realizată de Flavia Lupu, o intervenție care pornește de la unul dintre cele mai cunoscute repere ale Ansamblului Monumental „Calea Eroilor” de la Târgu Jiu: Masa Tăcerii. Artista reconstruiește masa și cele douăsprezece scaune asociate acesteia, însă introduce în structura scaunelor cuie care fac imposibilă utilizarea lor. Gestul transformă obiectul dintr-un spațiu al întâlnirii și comuniunii într-un loc al distanței, reflecției și interogației critice.
Instalația se situează la granița dintre obiect de design și artă conceptuală, investigând relația dintre memoria culturală și formele contemporane de consum al imaginii lui Brâncuși. Prin intermediul unor elemente cu încărcătură simbolică și ritualică, proiectul problematizează felul în care operele artistului sunt recuperate, reproduse și integrate în imaginarul colectiv, invitând publicul la o reconsiderare a raportului dintre patrimoniu, identitate și reprezentare.
Expoziția propune, totodată, o discuție despre fragilitatea memoriei culturale și despre responsabilitatea pe care o avem în raport cu propriile simboluri. În locul unei abordări comemorative sau nostalgice, „Brâncuși fără diacritice” formulează o perspectivă critică asupra mecanismelor prin care cultura contemporană produce și consumă imaginea unuia dintre cei mai importanți artiști ai modernității.
Pe parcursul proiectului va avea loc și un talk dedicat receptării contemporane a operei lui Constantin Brâncuși și modului în care aceasta continuă să influențeze arta, designul și cultura vizuală actuală.
Proiectul este realizat de Flavia Lupu, curatoriat de Andrei Novac, coordonat de Editura Vellant și găzduit de Cărturești Verona, în cadrul Bucharest Design Festival 2026.
FLAVIA LUPU
Flavia Lupu este artist vizual și lector universitar la Universitatea Națională de Arte din București. Practica sa artistică este multidisciplinară și include desen, pictură, fotografie, instalație, performance și proiecte dezvoltate cu ajutorul inteligenței artificiale. Lucrările sale au fost prezentate în expoziții din România și din străinătate și investighează teme precum identitatea, memoria și raporturile dintre reprezentarea vizuală și structurile sociale contemporane.
ANDREI NOVAC
Andrei Novac este poet, cercetător și manager cultural. Este lector universitar, doctor în filologie și autor al mai multor volume de poezie și critică literară, distinse cu numeroase premii, inclusiv Premiul pentru Poezie al Academiei Române. Activitatea sa se situează la intersecția dintre literatură, studii ale memoriei și cercetare artistică. În prezent este vpreședinte al Comitetului de Organizare UNESCO pentru Ansamblul Monumental „Constantin Brâncuși” de la Târgu Jiu și . De-a lungul ultimilor ani a coordonat și curatoriat numeroase proiecte culturale interdisciplinare dedicate relației dintre memorie, patrimoniu și practici artistice contemporane.
„Brâncuși fără diacritice” este un proiect care operează într-un spațiu de tensiune între memorie culturală, reprezentare și pierdere. Punctul de plecare – aparent minor – al absenței diacriticelor din numele lui Constantin Brâncuși devine aici un simptom al unei dislocări mai profunde: felul în care un artist fundamental pentru modernitate este simultan revendicat, simplificat și, în același timp, îndepărtat sau nu, de propriul context cultural.
În ultimele decenii, Brâncuși a fost recuperat prin discursuri instituționale, expoziții majore și reproduceri infinite ale operei sale. Cu toate acestea, omniprezența aparentă nu garantează și o înțelegere autentică.
Dimpotrivă, ea produce o serie de distorsiuni – de la kitsch-ul obiectelor decorative, reproduceri la scară mare a operelor, până la instrumentalizări simbolice – care golesc opera de complexitatea ei inițială. „Fără diacritice” nu indică doar o eroare tipografică, ci o formă de amputare simbolică, o traducere incompletă, un decalaj între original și circulația informației în societatea contemporană.
Instalația „tăcerea”, realizată de Flavia Lupu, se înscrie în acest registru critic. Pornind de la „Masa tăcerii”, unul dintre cele mai recognoscibile elemente ale ansamblului de la Târgu Jiu, artista propune o reconstrucție care subminează funcția originară a obiectului. Cele douăsprezece scaune, transformate prin inserția cuielor, devin inaccesibile, respingând utilizarea și anulând dimensiunea convivială a mesei. În același timp, intervenția introduce o tensiune fizică și simbolică, plasând obiectul într-o zonă ambiguă, între design și artă conceptuală, între omagiu și critică.
Această imposibilitate a așezării devine o metaforă a imposibilității de a „locui” cu adevărat opera lui Brâncuși în prezent, fără a o deforma, mai ales în contextul în care operele de la Tg-Jiu au suferit diverse mutilări în ultimele decenii (spălarea cu jet de apă a operelor de piatră, schimbarea configurației aleilor în cele două parcuri, ciobirea operelor de piatră). Masa nu mai este un loc al comuniunii, ci unul al distanței și al reflecției.
Elementele introduse – cuiele, prescurile – activează un registru ritualic, dar și unul ironic, sugerând o formă de comemorare care riscă să devină mecanică, golită de sens.
„Brâncuși fără diacritice” nu propune o recuperare nostalgică, ci o repoziționare critică. Este un demers care invită la o privire atentă asupra mecanismelor prin care cultura operează cu propriile sale simboluri, punând sub semnul întrebării nu doar felul în care îl citim pe Brâncuși, ci și felul în care ne raportăm, în general, la moștenirea culturală.
Andrei Novac
