Unsprezece scriitori și scriitoare din dreapta Prutului au conceput un Manifest european, în anul împlinirii a 35 de ani de la Proclamarea Independenței (1991–2026), când Republica Moldova își definește tot mai limpede opțiunea sa europeană.
Concepția și inițiativa proiectului aparțin Mariei Pilchin, scriitoare, critic literar și de teatru, precum și lui Ivan Pilchin, scriitor și vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Semnatarii manifestului sunt, alături de inițiatori, Dumitru Crudu, Nina Corcinschi, Diana Iepure, Cătălina Bălan, Maria Ivanov, Nadejda Ivanov, Anda Vahnovan, Adelina Labic-Lungu, Constantin Ivanov. Alături de autorii manifestului, în cadrul unei lecturi publice de poezie, a fost prezent și scriitorul Florin Hălălău de la București.
La inițiativa Ambasadorului Republicii Moldova în Regatul Belgiei și Luxemburg, Viorel Cibotaru, Manifestul a fost citit la 21 martie, cu ocazia Zilei Internaționale a Poeziei, la Bruxelles, într-un spațiu simbolic pentru proiectul european, în prezența excelențelor lor, Ambasadoarea României în Regatul Belgiei, Andreea Păstârnac, și a Ambasadorului Republicii Moldova în Regatul Belgiei și Luxemburg.
Integrarea europeană nu presupune doar un set de proceduri sau capitole de negociere. Ea are nevoie și de narațiune, limbaj, viziune colectivă. Literatura poate oferi exact această dimensiune: un mod de a spune „noi”, un mod de a vorbi despre viitor dincolo de lozinci. Scopul Manifestului este consolidarea imaginii europene a Republicii Moldova printr-un act de creație colectivă, care pune literatura în centrul unui dialog despre identitate, valori, libertate și viitor comun. A rezultat o hartă a europenității văzute dinspre Chișinău, dinspre experiența unei literaturi care trăiește simultan: limbi, frontiere, memorie, tranziție, diaspora, război în proximitate, reziliență democratică.
Astfel, Manifestul nu este un discurs administrativ sau geopolitic, ci o formă de expresie culturală, etică și estetică, iar orașul Bruxelles, ca spațiu simbolic și instituțional al UE, devine atelier: locul în care scriitorii transformă ideea de Europa dintr-o temă politică într-o formă de cultură.
Implementarea proiectului la Bruxelles i se datorează doamnei prof. univ. Liubovi Cibotaru. Evenimentul a avut loc în spațiul în care a fost deschisă o școală românească pentru copiii vorbitori de limbă română din Belgia, coordonată de președinta Asociației EuropaNova, Mirela Niță Sandu. În public au fost prezenți scriitori și cititori de poezie.
Maria Pilchin: „În tradiția grupurilor literare care au influențat epoci întregi (futuriști, suprarealiști, moderniști etc.), inițiativa noastră configurează manifestul ca gen literar și ca instrument de clarificare publică. Este o declarație de valori europene și de direcție civilizațională. Este o „hartă” a europenității văzute dinspre Chișinău, dinspre experiența unei literaturi care trăiește simultan: limbi, frontiere, memorie, tranziție, diaspora, război în proximitate, reziliență democratică. Miza nu este de a produce un document „oficial”, ci un document viu, cu energie stilistică, capabil să circule, să fie citit, citat, contestat, dezbătut – adică să devină fapt cultural. Mulțumirile noastre pentru susținere se îndreaptă către ambasada Republicii Moldova în Regatul Belgiei și către Asociația EuropaNova”.
Viorel Cibotaru: „Îmi face o deosebită plăcere să fim la acest eveniment, într-o zi atât de importantă cum este Ziua Internațională a Poeziei. Astăzi, un grup de poeți care reprezintă o forță și o avangardă civică lansează o inițiativă remarcabilă. Manifestul lor înseamnă avânt și are un mesaj foarte puternic, dedicat scopului nostru major de a deveni membri ai Uniunii Europene. Manifestul exprimă o punte între trecut, prezent și viitor. Acesta trebuie să conțină și un apel global, care se referă nu doar la scopuri strategice, ci și la pace. Nimic nu este mai important decât pacea atunci când trăim războaie perpetue”.
Manifestul poetic va apărea în numărul din aprilie 2026 al Revistei Timpul din România, Ediția din Republica Moldova.
Câteva fragmente ale textului programatic:
Maria Pilchin: „Venim aici ca să spunem limpede: noi suntem europeni. Prin limbă. Prin cultură. Prin memorie. Prin felul în care am rezistat. Prin felul în care am creat. Prin felul în care, chiar și trădați de istorie, am continuat să scriem. Noi, cei din Republica Moldova, cei din Basarabia literară, nu locuim la marginea Europei ca într-o sală de așteptare. Noi locuim acolo unde libertatea a fost amenințată, adevărul falsificat, limba a fost împinsă la zid, memoria a fost scoasă din manuale și alungată în exil”.
Diana Iepure: „Poezia nu poate fi scoasă din viață și aruncată, așa cum ai arunca o floare decolorată de plastic de pe un mormânt, pentru că nu e o floare de plastic. De fapt, ea poate fi ce ne dorim, aici și acum, scut și sabie, kalașnikov, mască anti-gaz, plasă de camuflaj, dronă și sistem împotriva dronelor. Poezia poate lupta împotriva banalizării răului, a durerii și a morții”.
Cătălina Bălan: „Noi prețuim poezia ca resursă de recuperare a memoriei colective în spațiul marcat de rupturi istorice, dar o vedem și ca instrument al prezentului și, mai ales, al viitorului. Credem în forța cuvântului scris și cerem recunoașterea responsabilității poeților pentru consemnarea istoriei contemporane”.
Nina Corcinschi: „Literatura europeană creează o barieră de protecție în fața virușilor ideologici, care alterează spiritul. Asigură acel filtru critic al spiritului, îndreptat împotriva a tot ce „rănește” umanitatea: violențe, rasisme, fanatisme, sectarisme, dogmatisme, naționalisme gregare. O literatură europeană este atentă, critică și interogativă la adevărurile sociale, politice, care se declară absolute și imuabile. Literatura este câmp al reflecției și interogației, al verificării conținuturilor cognitive de falsitate și impostură”.
Ivan Pilchin: „Pentru orice scriitor, Europa se asociază, întâi de toate, cu scriitorii, cu destinele și creația lor. În acest sens, întregul continent european este, pentru noi, pe lângă dimensiunea sa socială, economică sau politică, o imensă republică a literelor, care există concomitent în cele două dimensiuni complementare: în dimensiunea lui Dante Alighieri și a Infernului, Purgatoriului și a Paradisului, în dimensiunea lui William Shakespeare și a lui Hamlet din Elsinore, în cea a lui Miguel de Cervantes și a drumurilor lui Don Quijote și Sancho Panza, în cea a lui Johann Wolfgang von Goethe și a bibliotecii doctorului Faust, în cea a lui Honoré de Balzac și a comediei sale umane”.
Maria Ivanov: „Noi refuzăm ca granițele fizice să ne încorseteze literatura. O literatură demnă să stea la aceeași masă cu literatura din dreapta Prutului, cu literatura poloneză, franceză, germană. Europa nu înseamnă doar instituții. Europa nu se măsoară doar în hărți și tratate, ci în valorile comune – libertate, democrație, solidaritate. Aceste valori sunt prezente în literatura pe care o facem noi. Suntem solidari cu un popor aflat în război. Suntem contra agresiunii Rusiei. Suntem verticali și asta se vede în poezia noastră”.
Nadejda Ivanov: „După secole de izolare și hărțuire politico-ideologică, prin urmare, vulnerabilizare culturală, mișcarea de europenizarea vine cu un circuit necesar și firesc al scriiturii în fluxul marii literaturi. Da, scriem nu dintr-un centru al puterii, ci dintr-un loc al memoriei vulnerabile, unde cuvântul a fost adesea ultima formă de libertate. De aceea, creația este un act de recuperare a demnității culturale și de reașezare simbolică într-un spațiu european al valorilor.
Anda Vahnovan: „Cel mai mult mi-aș dori să ne facem, într-un final, auziți. Vocea noastră nu este una mai puțin importantă numai pentru că ne-am născut într-o țară mică, cu oameni blajini, la buza unui imperiu nesătul. Și nici mai domoală, din același considerent, sau poate în pofida acestuia. Vocea noastă este cu atât mai dârză cu cât a rezistat sugrumării, anihilării și distorsionării istorice. Am dori-o auzită și înțeleasă prin traduceri în alte limbi, prin includerea autorilor noștri în circuitului marilor librării ale lumii, în cadrul marilor evenimente culturale și dezbateri. În antologii.”
Adelina Labic-Lungu: „Noi chemăm scriitorii, editorii, cititorii și instituțiile culturale să participe la această construcție continuă: o Europă în care diversitatea nu este doar tolerată, ci discutată și valorizată, unde diferențele nu sunt simplificate, ci înțelese ca resurse pentru creație. Diaspora și comunitatea din Moldova trebuie să se întâlnească în spații literare comune, transformând dispersia geografică în coeziune intelectuală”.
Constantin Ivanov: „Afirmarea unei literaturi bazată pe respectarea principiul libertății de creație este garantul poziționării noastre ferme într-un spațiu cultural viabil, unde actul artistic nu este restricționat de anumite dogme sau de unele presiuni ideologice, cu atât mai mult de tematici sterile impuse sau conformisme dirijate de grupuri de interese. Suntem de partea unei literaturi vii și autentice, care își asumă riscul de a spune adevărul, de a explora teme și motive ce nu pot fi dirijate de anumite oportunisme, unde discursul artistic este liber și dă socoteală doar în fața conștiinței creatoare. Căci anume în asemenea mod vom cultiva gândirea critică, singura capabilă să chestioneze realitatea sau chiar factorul politic”.
