Vineri, 6 martie, de la ora 18.30, publicul este așteptat la Cărturești Modul, la lansarea volumului postum Pictând apa, apărut în colecția „Avanpost. Poezie” a Editurii Paralela 45. Participă: Ioana Nicolaie, Mircea Cărtărescu, Diana Iepure.
Maxim Radu Niculai (29 iulie 1967 – 14 aprilie 2023) s-a născut în nordul României, în orașul Sângeorz-Băi, fiind primul dintr-o familie cu doisprezece copii. A avut o viață neconvențională, romanescă, de poet damnat. A schimbat mai multe locuri de muncă – muncitor necalificat la drumuri și poduri, muncitor agricol sezonier, muncitor într-o fabrică de piese de mașini etc. După ce urmează o școală CFR, se angajează, succesiv, în mai multe gări. A trăit prin mai multe orașe. A scris proză, jurnal și poezie, dar toate manuscrisele, cu excepția unei agende negre, au dispărut. Scriitoarea Ioana Nicolaie l-a transformat în personaj în romanul Drumul spre Soare-Răsare. Volumul postum Pictând apa cuprinde o parte semnificativă din opera poetică – păstrată – a autorului.
Unde-s manuscrisele? Unde-s caietele lui? Jurnalul scris pe foi velin? Povestirile pe care le nota într-un caiet A4 cu copertă de pânză bej? Doar atât a rămas? Doar agenda asta? Am pus toate aceste întrebări dintr-o suflare, în ziua înmormântării fratelui meu, Maxim Radu Niculai. Nu s-a mai găsit nimic, mi-a confirmat fiica lui, Alexandra. În agenda neagră pe care scrie Goteborg Book Fair și pe care i-o dădusem chiar eu cu un deceniu în urmă, n-am fost în stare să mă uit atunci. Am adus-o la București și-am pus-o pe un raft. Ioana Nicolaie
Cartea aceasta are o poveste cu totul specială: a fost reconstituită de Ioana Nicolaie, din caietele fratelui ei: un om care pare să fi scris toată viața fără ambiția de a deveni, propriu-zis, autor. Chemarea era interioară, așa cum sunt toate chemările: independente de circuitul instituțional. Mă consider norocos că am avut ocazia să citesc printre primii poemele lui Maxim Radu Niculai. A venit într-un moment în care chiar aveam nevoie de un argument în plus că omul e om în măsura în care e o ființă care creează. Și, în fața unor astfel de întâmplări, nu poți fi altfel decât simplu recunoscător. Cosmin Ciotloș
Poezia lui Maxim Radu Niculai e simplă, directă, bine scrisă, existențială, uneori jucăușă, mereu trăită. Probabil că i-a plăcut mult să scrie, scrisul său pare terapeutic, îi aducea bucurie. „Mă gândesc că ar fi trebuit să fiu trist, / dar nu știu de ce, / bucuria îmi inundă sufletul”, spune. Un poet care scrie pentru că nu poate să nu scrie. Mihail Vakulovski
