Marți 10 februarie 2026 se deschide la Muzeul Național „Brătianu” – Vila Florica din Ștefănești, Argeș, expoziția „Fotografia carte-de-visite: statut, funcție și semnificație socială”, cuprinzând fotografii din Colecția Adrian Săvoiu.
Fenomenul fotografiei carte-de-visite (sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea) reprezintă una dintre etapele esențiale în democratizarea portretului și în transformarea imaginii fotografice într-un instrument de reprezentare socială. Formatul a fost brevetat în 1854 de fotograful parizian André Adolphe-Eugène Disdéri, care a conceput un aparat cu mai multe obiective capabil să înregistreze opt imagini mici pe o singură placă fotografică. Datorită acestei inovații tehnice, costurile de producție au scăzut semnificativ, făcând portretul fotografic accesibil unui public tot mai larg.
1. Caracteristici tehnice și estetice.
Fotografia carte-de-visite avea, în general, o dimensiune de aproximativ 6 × 9 cm, fiind montată pe un carton rigid de 6,5 × 10,5 cm. Imaginea era realizată, de regulă, pe hârtie albuminată, lipită pe carton de culoare deschisă, cu margini fine, uneori aurite sau ștanțate. Verso-ul cartonului avea un rol publicitar important: aici erau imprimate numele fotografului, adresa atelierului, monograme, blazoane sau mențiuni ale premiilor obținute la expoziții internaționale. Aceste detalii oferă astăzi informații esențiale pentru datarea și localizarea unei fotografii.
2. Funcție socială și culturală.
În deceniile 1860–1890, fotografia carte-de-visite devine o adevărată „monedă vizuală” a societății burgheze. Portretul fotografic era dăruit prietenilor, rudelor sau cunoștințelor, constituind o formă de schimb simbolic ce confirma statutul social și rafinamentul personal. În același timp, el funcționa ca mărturie identitară și ca act de autoprezentare.
Colecționarea acestor imagini a dat naștere unor albume dedicate — veritabile arhive ale memoriei familiale —, dar și unei culturi a celebrității: portretele personalităților vremii (artiști, scriitori, politicieni, monarhi etc.) circulau în sute de exemplare, anticipând ceea ce avea să devină, un secol mai târziu, fotografia de presă.
4. Circulația în spațiul românesc.
Formatul carte-de-visite a fost rapid adoptat și în spațiul românesc, unde atelierele fotografice au produs numeroase exemplare. Fotografi precum Carol Pop de Szathmari, Franz Duschek, Eduard Pesky, Franz Mandy, Ioan Spirescu, Cecilia Cavallar sau Nestor Heck au contribuit la popularizarea portretului carte-de-visite, oferind modele vizuale adaptate gustului local și contextului socio-politic.
Astfel, aceste imagini prezintă nu doar fizionomii, ci și moda, codurile vestimentare, mobilierul de studio și aspirațiile unei elite urbane în formare.
4. Declin și moștenire.
După 1895, succesul formatului carte-de-visite începe să scadă, fiind înlocuit treptat de formatul cabinet card (cabinet photograph), de dimensiuni mai mari și, ulterior, de fotografia de amator, odată cu apariția aparatelor portabile Kodak. Totuși, fotografia carte-de-visite a lăsat o moștenire durabilă: ea a definit pentru prima dată relația dintre imagine și identitate vizuală.
În prezent, fotografiile carte-de-visite reprezintă surse de neprețuit pentru istoria artei, studiile vizuale și genealogie.
***
Sunt prezente în expoziție imagini realizate în ateliere fotografice diverse din România sfârșitului de secolul XIX: București – „Franz Mándy”, „Eduard Pesky”, „Adolph D. Reiser”, „J. Tiedge”, Câmpulung – „Cecilia Cavallar”, „Ioan Vestner” și Craiova – „Karl Hahn”. De asemenea, pot fi admirate fotografii realizate în străinătate, la Paris – „Eugène Louis Pirou”, Albert Prouzet”, la Nancy – „Joseph Barcó”, la Florența – „Giacomo Brogi”, la Lausanne – „Oswald Welti”.
Expoziția „Fotografia carte-de-visite: statut, funcție și semnificație socială” va fi deschisă la Muzeul Național „Brătianu” în perioada 10 februarie – 30 august 2026.
Muzeul a realizat și un catalog al expoziției. Pentru mai multe detalii folosiți acest link: https://online.fliphtml5.com/MuzeulNationalBratianu/Pliant-digital-pag-0-eodw/#p=1
Adrian Săvoiu – notă biografică
Adrian Săvoiu (n. 1954, Câmpulung) este profesor, publicist, istoric literar și memorialist. A absolvit în 1978 Facultatea de Litere a Universității București, cu specializarea română‑latină.
Debutul editorial a avut loc în 2003, cu volumul Discursul oratoric (de la începuturi și până la instaurarea regimului comunist), lucrare care a contribuit la recuperarea unui domeniu aproape abandonat în perioada comunistă: oratoria. De atunci, a publicat constant volume de istorie literară, memorialistică și eseistică: 77 de conferințe radiofonice, Magazinul de bric-à-brac literar, Antologia fabulei românești, Dincoace de Cortina de Fier. Amintiri etc.
De-a lungul timpului, a desfășurat o susținută activitate publicistică, colaborând la reviste și publicații de prestigiu: Viața românească, Manuscriptum, Jurnalul literar, Memoria, Limbă și literatură română, Ficțiunea etc.
O direcție majoră a operei sale este dedicată istoriei și memoriei orașului natal, Câmpulungul. În acest sens se înscriu volume precum Câmpulung‑Muscel. Scrinul cu amintiri, Câmpulungul în mărturiile vremii, Scrisori din Câmpulung, Poveștile orașului Câmpulung și altele, lucrări care îmbină documentul, evocarea și reflecția culturală.
A îngrijit ediții ale unor autori români – C. D. Aricescu, Alexandru Odobescu, George Topîrceanu, Anton Holban, Mihai Moșandrei – și a publicat albume de fotografie‑document care valorifică patrimoniul vizual al Muscelului.
Este autor de manuale școlare. Activitatea sa este completată de prezențe în volume colective și de realizarea, din 2019 și până în prezent, a serialului radiofonic „Poveștile orașului Câmpulung” la Radio Muscel FM.
Pentru contribuția sa culturală, în 2011 s‑a acordat titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Câmpulung.
