Expoziția „În oglinda timpului: costumul citadin prin fotografii de epocă (1880–1945)”, organizată în perioada ianuarie–februarie 2026 la Muzeul Municipal Câmpulung, Secția de Istorie și Artă Plastică, propune o incursiune coerentă în istoria modei urbane românești, surprinsă prin intermediul fotografiei de atelier și de familie. Fotografiile din colecția lui Adrian Săvoiu ilustrează felul în care vestimentația devine un limbaj al statutului social, al educației și al aspirațiilor într-o societate aflată în plin proces de modernizare.
Între 1880 și Primul Război Mondial, costumul citadin reflectă rigorile morale ale epocii: siluete feminine constrânse de corset, rochii și pălării spectaculoase, alături de sobrietatea masculină a fracului, redingotei și accesoriilor discrete.
După 1918, moda se adaptează noilor realități sociale: hainele devin mai funcționale, iar femeia își afirmă vizibil independența prin croieli simple și ținute inspirate de modernitatea occidentală.
Deceniul 1930–1940 marchează o etapă de rafinament și maturitate a modei citadine. Influența cinematografiei și a vedetelor epocii se resimte puternic în eleganța siluetelor și în revenirea la o feminitate sofisticată. Rochiile urmăresc linia corpului, talia este din nou accentuată, iar accesoriile — pălării, mănuși, poșete — completează atent ținuta. Moda masculină adoptă croieli moderne, cu umeri mai largi și pantaloni evazați, reflectând influențe americane. În fotografiile de epocă, costumul devine expresia unei respectabilități urbane consolidate, chiar și într-un context marcat de incertitudini economice și politice.
Fotografiile de familie, tot mai relaxate ca postură și expresie, devin documente vizuale esențiale pentru înțelegerea mobilității sociale și a transformării mentalităților urbane. Ele surprind nu doar moda, ci și aspirația către modernitate, confort și reprezentare socială.
Fotografiile din expoziția „În oglinda timpului: costumul citadin prin fotografii de epocă (1880–1945)” oferă o perspectivă documentară valoroasă asupra memoriei urbane și a identității vizuale a comunității.
Adrian Săvoiu – notă biografică
Adrian Săvoiu (n. 1954, Câmpulung) este profesor, publicist, istoric literar și memorialist, una dintre vocile constante ale culturii muscelene. A absolvit în 1978 Facultatea de Litere a Universității București, cu specializarea română‑latină.
Debutul editorial a avut loc în 2003, cu volumul „Discursul oratoric (de la începuturi și până la instaurarea regimului comunist)”, lucrare care a contribuit la recuperarea unui domeniu aproape abandonat în perioada comunistă: oratoria. De atunci, a publicat constant volume de istorie literară, memorialistică și eseistică.
O direcție majoră a operei sale este dedicată istoriei și memoriei orașului natal, Câmpulungul. În acest sens se înscriu volume precum „Câmpulung‑Muscel. Scrinul cu amintiri”, „Dincoace de Cortina de Fier. Amintiri”, „Scrisori din Câmpulung”, „Poveștile orașului Câmpulung” și altele, lucrări care îmbină documentul, evocarea și reflecția culturală.
De-a lungul timpului, a desfășurat o susținută activitate publicistică, colaborând la reviste și publicații de prestigiu („Viața românească”, „Manuscriptum”, „Jurnalul literar”, „Memoria”, „Limbă și literatură română”, „Ficțiunea” etc.).
A îngrijit ediții ale unor autori români – C. D. Aricescu, Alexandru Odobescu, George Topîrceanu, Anton Holban, Mihai Moșandrei – și a publicat albume de fotografie‑document care valorifică patrimoniul vizual al Muscelului. Activitatea sa este completată de prezențe în volume colective și de realizarea, din 2019 și până în prezent, a serialului radiofonic „Poveștile orașului Câmpulung” la Radio Muscel FM.
Pentru contribuția sa culturală, i s‑a acordat în 2011 titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Câmpulung.
