Muzeul Național de Artă Timișoara și Consiliul Județean Timiș invită publicul la deschiderea expoziției „Când Lumea Se Frânge. Grafica Miturilor Ultimului Ceas / When the World Breaks. Drawings of Last-Hour Myths”, care va avea loc miercuri, 17 decembrie 2025, ora 17:00, în Galeria Parafraze (etajul II) a Muzeului Național de Artă Timișoara. Expoziția va putea fi vizitată în perioada 17 decembrie 2025 – 15 februarie 2026, iar accesul publicului la vernisaj este gratuit.
Evenimentul expozițional, rodul unui parteneriat între Muzeul Național de Artă Timișoara și Facultatea de Arte și Design din cadrul Universității de Vest din Timișoara, este coordonat de Prof. univ. dr. Adriana Lucaciu și Asist. asoc. drd. Victor Drujiniu, ce reunește lucrări de bandă desenată ale studenților specializării Grafică din cadrul FAD: Antonia Burchiu, Corina Petrehele, Corina Marielena Florica, Clara Denisa Iurchevici, Denis Ene, Dragoș-Toma Teodorescu, Evelin-Beatrice Baumann, Francesca Ababei, Gabriel-Ioan Dobre, Gabriel Andrei Badea, Haritina Trușcă, Ida Maria Gavra, Karina Feier, Luiza Maria Ispas, Mihai Octavian Hristea și Patricia Elena Tărăbuță.
Printr-o abordare vizuală contemporană, expoziția propune o incursiune în miturile sfârșitului lumii, de la apocalipsele antice la scenariile post-umane ale prezentului. Distrugerea este tratată nu ca final, ci ca prag al transformării: focul, apa și ruina devin începuturi, iar grafica funcționează ca un limbaj al memoriei și al urmelor.
Lucrările reflectă anxietățile actuale legate de colapsul ecologic, instabilitatea digitală și fragilizarea relației dintre om și natură, plasându-le într-un dialog cu marile mituri ale regenerării. Fără a ilustra literal catastrofa, artiștii propun viziuni simbolice despre ceea ce rămâne după prăbușire: forme, semne, fragmente și posibilitatea unei noi ordini.
Realizată în contextul amplului proiect muzeal „Fragilitatea Eternului. De la Pompeii la Grand Tour până astăzi”, cu susținerea curatoarei Andreea Foanene, expoziția „Când Lumea Se Frânge” invită publicul să privească sfârșitul ca pe un moment de reflecție și reconfigurare, nu de dispariție. Astfel, expoziția devine o întâlnire cu o nouă generație de artiști, care transformă mitul ultimului ceas în speranța începutului.
