Galeria Romană vă invită la un eveniment special, cu rădăcini profunde în arta și spiritualitatea românească, marți, 18 noiembrie 2025, începând cu ora 19:00, Bd. Lascăr Catargiu nr. 1.
Cuvântul de deschidere va fi susținut de dl. Erwin Kessler, directorul Muzeului Național de Artă al României. În cadrul vernisajului va fi lansat volumul „Pictura ca valoare”, scris de Dl. Ion Grigorescu.
Pe simeze vor fi expuse și scoarțe românești din colecția dnei. Aurelia Pomponiu.
Deși aparțin unor epoci diferite și unor contexte artistice distincte, Ion Andreescu, Ion Țuculescu, Paul Gherasim și Horia Bernea sunt uniți printr-o sensibilitate comună față de natură, spiritualitate și condiția umană. Ei reprezintă, fiecare în felul său, un fir de continuitate în arta românească modernă, în care se împletesc tradiția, contemplația și expresia interioară.
Ion Andreescu (1850–1882), unul dintre întemeietorii picturii române moderne, a adus în peisajul românesc o profundă trăire lirică și o vibrație a atmosferei. Pictura sa, concentrată pe peisaje melancolice și pe simplitatea lumii rurale, exprimă o tăcere plină de sens. În universul lui Andreescu, natura nu este doar un decor, ci o prelungire a sufletului.
Această viziune meditativă asupra naturii va fi reluată, în alte chei, de Ion Țuculescu (1910–1962), care, deși pleacă de la realitate, o transfigurează într-un limbaj expresionist plin de energie și simboluri. Țuculescu descoperă în formele naturii o forță cosmică și o spiritualitate arhaică, legând arta de mit și de rădăcinile ancestrale românești. Dacă Andreescu exprimă melancolia tăcută a naturii, Țuculescu revelează strigătul ei interior, tumultul vital și misterul originar.
Paul Gherasim (1925–2016) și Horia Bernea (1938–2000) duc mai departe această linie spirituală, apropiind arta de credință. Ambii au văzut pictura ca pe o formă de rugăciune, de contemplare a lumii create. Gherasim, cu rafinamentul său ascetic, a căutat esența luminii și simplitatea gestului, apropiindu-se de o pictură a tăcerii. Bernea, în schimb, a reînnoit limbajul plastic printr-o teologie a privirii, în care spațiul și materia devin purtătoare de sens sacru. În lucrările lui, câmpul, lumina și biserica devin simboluri ale unei ilegături vii între pământ și cer.
Între cei patru artiști se poate observa o continuitate a sensibilității românești: de la melancolia și poezia discretă a lui Andreescu, trecând prin vibrația expresionistă și mitologică a lui Țuculescu, până la meditația spirituală și luminoasă a lui Gherasim și Bernea. Ei nu formează o școală propriu-zisă, ci o linie de gândire și trăire artistică care vede în pictură nu doar un act estetic, ci o formă de cunoaștere și de comuniune cu lumea.
Astfel, pictura devine o valoare esențială nu doar prin frumusețea ei estetică, ci prin puterea de a revela spiritul unei culturi. În lucrările lor, Andreescu, Țuculescu, Gherasim și Bernea se întâlnesc într-un spațiu comun al luminii și al credinței, acolo unde arta devine o formă de tăcere plină de sens.
„Când vorbim despre valori nu le sprijinim pe succesul în bani sau în număr de „îmi place”, pictura trebuie să fie o valoare în sine. Cred că oricine stă să se gândească și să privească lucrările e în stare să ajungă la aceleași concluzii și dacă i-ar fi cunoscut pe autori în viața de atelier și în sălile de expoziție ar fi fost și mai ușor. Sunt însă artiști pe care nu i-am cunoscut dar despre care sunt obligat să vorbesc – Ioan Andreescu și Ion Țuculescu, și putem considera că și omul cel mai apropiat poate fi neînțeles, sau confundat cu altcineva, pe lângă faptul că propria noastră umbră, defectele noastre, ne fac să distorsionăm realitatea ființei pictorului. Din cei cunoscuți Paul Gherasim și Horia Bernea, pentru că au fost mai mult decât alții preocupați de pictură în sine și mai puțin de ce se chiamă „literatură” (la Radu Bogdan „narațiune”).”
„Prin arta de a așeza lucrări împreună, prin selecția lor și editarea de cataloage (și alte operații necesare organizării, printre care alegerea locului, a spațiului), Gherasim ajunge să aibă drept de autor, asupra acestui gen – expoziția (instalație și happening), și să simtă lucrările diverselor epoci și autori, ca ale sale, în primul rând ca opere ale tradiției, dar și coautor la tradiție.” (Ion Grigorescu, Pictura ca valoare, București, 2025)
Expoziția poate fi vizitată în perioada 18 noiembrie 2025 – 4 ianuarie 2026.
Program galerie: Luni – Vineri: 10:00 – 18:00, Sâmbătă: 10:00 – 15:00
Parteneri media: Catena pentru Artă, Fildas Art, Senso Arte, Evenimentul Zilei, Capital, Intell News, Modernism, Agenția de carte, Ultima Oră, Curatorial, Empower Artists, TVR 1, TVR Cultural, Ceaşca de cultură, Propagarta.
