Editura Tracus Arte vine la Gaudeamus, Stand 30, cu un portofoliu foarte divers de noutăți – de la clasici ai literaturii universale la dramaturgie contemporană, roman, eseu și poezie. Cititorii pot descoperi proză scurtă de A.P. Cehov, studii despre relația dintre alcool și teatru (Călin Ciobotari), teatru românesc și universal (Teodor Mazilu, Matei Vișniec, Christopher Marlowe), dramaturgie actuală (Elise Wilk, Ștefan Caraman), reflecții eseistice (Bogdan Varvari, AG Weinberger), dar și literatură de profunzime despre satul românesc (Ruxandra Manea).
Zona de poezie și proză literară e reprezentată de volume puternice și foarte diferite ca voci și sensibilități: ”#deshumări” de Dana Ștefan, ”dărâmături” de Tudor Voicu, ”Formula lucrurilor simple” de Alexia, impresionanta antologie ”Amprente. O antologie a poetelor poloneze”, dar și ”Un întuneric care ține loc de lumină” de Sorin Tomuța și ”Ard cărțil”e de Radu Sergiu Ruba. Împreună, aceste titluri propun o hartă densă a literaturii de azi: texte satirice, lirice, confesive, teoretice și profund umane, care vorbesc despre lumi mutilate, identitate, nefericire, umor, memorie și felul în care literatura (încă) poate vindeca și lumina.
A.P. Cehov, Schițe și povestiri
Traducere de Anda Boldur
După ce l-am citit pe Cehov, am înțeles că literatura nu trebuie să strige; ea poate șopti și totuși să sfâșie sufletul.
Katherine Mansfield
Dramaturgiile alcoolului, de Călin Ciobotari
E destul de ciudat să scrii despre alcool și teatru. Să vânezi bețivi și bețive printre pagini scrise acum sute de ani… Să pui personajul să îți sufle în față ca să înțelegi dacă a băut sau nu… Să te prefaci tu însuți un pic cherchelit ca să verifici dacă poți intra în relație cu, să spunem, adunătura de cheflii de la Auerbachul faustian. Să încerci să înțelegi de ce bea Falstaff și de ce nu bea Ivanov… Să te întrebi cum ar arăta monologul lui Hamlet spus la beție. Să litruiești sensuri, să îmbuteliezi ipoteze, să treci prin teascuri felurite fantezii și vise… Să iei un fiord ibsenian și să-l arunci, ca pe un cub de gheață, într-un pahar de ceva pe care să îl bei vinovat împreună cu Hedda Gabler… Să te faci pulbere, măcar o dată, alături de Cetățeanul turmentat… Să te plimbi prin istoria teatrului universal ca pe o pietonală străjuită de cârciumi, cafenele, birturi, pub-uri, și de la fiecare ușă câte un patron-autor să îți facă din mână să intri… E ciudat, poate inutil, dar atât de frumos…
Călin Ciobotari
Teatru, de Teodor Mazilu
Prin percutanța teatrală a replicii sale aforistice, de o mare densitate ideatică, prin paradoxala „sinceritate” a personajelor, în afirmarea orgolioasă a propriei lor ticăloșii, dezvăluind o îngrijorătoare falsificare a zonelor afectivității umane, prin esențializarea viziunii satirice globale asupra inautenticității de orice fel, ca și prin libertățile formale pe care și le asumă noile sale structuri dramatice, Mazilu a exercitat și va exercita în continuare una dintre cele mai puternice influențe asupra dezvoltării dramaturgiei originale, consolidându-i vocația satirică în numele unui „moralism” justițiar, de o superioară elevație spirituală.(…) Șansa de a cunoaște lumea lui Mazilu e șansa de a ne cunoaște mai bine pe noi înșine.
Victor Parhon
Teatru VI, de Matei Vișniec
Volumul VI (din IX) face parte din integrala dramaturgiei lui Matei Vișniec.
Opere III, de Christopher Marlowe. Evreul din Malta. Tamerlan cel Mare. Partea I.
Traducere:Florența Simion, Oana-Celia Gheorghiu.
Ediție coordonată de George Volceanov și Nicoleta Cinpoeș
„Evreul din Malta este o farsă plină de umor englezesc autentic, acel umor teribil de serios, chiar brutal.” – T. S. Eliot
Dispariții. Union Place. Alaska, de Elise Wilk
Eu simt că vorbirea din teatrul actual e prea dezgolită de podoabele literaturii. Desigur, un contraexemplu sunt textele lui Elise Wilk. Am citit acolo pagini care au suficientă poezie și pentru un poet!
Andrei Velea
Anti Love Story, de Ștefan Caraman
Teatru
Sincope, de Bogdan Varvari
Nefericirea nu se naște din realitatea însăși a devenirii, ci din împotrivirea la devenire. Altfel spus: suntem nefericiți nu pentru că lucrurile trec, ci pentru că nu știm să le lăsăm să treacă.
Oameni și nisipuri, de Ruxandra Manea
De la Marin Preda încoace, a fost tot mai greu la noi să se scrie roman cu țărani care să aspire la autenticitate. Mi se pare un act de curaj că Ruxandra Manea încearcă și reușește, prin Oameni și nisipuri, zugrăvirea unei fresce a României profunde, cu specificul ei care, pe măsură ce se adâncește, geografic și sociologic, este tot mai slab reprezentată literar.
Radu Aldulescu
Tratat de gringologie, de AG Weinberger
Această carte este o tentativă de a articula acest concept – nu ca teorie, ci ca trăire. Ea conține fragmente, eseuri, reflecții și observații care împreună alcătuiesc o hartă personală a Gringologiei: o disciplină fără dogmă, un drum fără destinație, o eliberare asumată până la capăt.
AG Weinberger
#deshumări, de Dana Ștefan
Materialul cu care lucrează Dana în poezia ei e mereu fragil, mereu în căutarea unui eu care să
garanteze tot cu riscul imploziei. Iar riscul face poezia să merite.
Răzvan Țupa
Dărâmături, de Tudor Voicu
Tudor Voicu este Poet. El transformă resturile lumii în Poezie, banalul în metaforă, detaliul în viziune. Cu sensibilitate și umor, autorul construiește o metafizică proprie și un stil personal prin care se salvează magistral din deșertul de grafomanie și veleitarism care e poezia română contemporană. Citiți-l!
Adrian SUCIU
Formula lucrurilor simple, de Alexia
Căutarea de sine a tinerei poete sfârșește în poezie. O poezie construită inteligent, cu imagini fosforescente, cu sevele vii și intense.
Nina Corcinschi
Amprente. O antologie a poetelor poloneze
E extraordinară antologia pe care o aveți în mână. Puține cărți m-au zguduit la fel în anii din urmă. Adam Zagajewski a scris un poem celebru care se cheamă Încearcă să lauzi lumea mutilată. E greu să faci asta, băiețeala stupidă a poeților îi face prea adesea să creadă că o lume mutilată face inutilă poezia (propoziția celebră a lui Adorno despre barbaria poeziei scrise după Auschwitz e una dintre cele mai cunoscute probe); însă poetelor poloneze din antologia asta le iese – repet cuvântul, oricât de abuzat e de regulă – extraordinar. „Nu vreau să-mi moară oamenii”, scrie undeva cea mai tânără poetă din antologie. Și totuși îi mor – și totuși ea scrie poeme atât de firești & zguduitoare despre înmormântarea lor. În alte poeme se vorbește despre plâns – dar un fel special de plâns, care nu te oprește din micile acțiuni care schimbă lumea (cum face plânsul cu băieți ca Ghilgameș sau Ahile, oprindu-i din acțiune pentru destul timp). Asta e ce fac atât de – o spun a treia oară – extraordinar poetele poloneze: vorbesc vindecător despre lumi mutilate. Ce fac ele e proba că, în mâinile potrivite, toate promisiunile poeziei funcționează.
Radu Vancu
Un întuneric care ține loc de lumină, de Sorin Tomuța
Rezumând / reinterpretând mottourile cu care se deschide volumul, putem vedea schița unui proiect jalonat de tensiunea dintre percepție și proiecție, despre limitele limbajului în raport cu cunoașterea și în raport cu capacitatea sa de expresie.
Ceea ce duce, mai departe, la o poetică a incertitudinii, cu, din nou, tensiunea dintre cuvintele limbajului curent și cele ale unui registru savant, în căutarea sinelui, a unei identități sigure, a unei siguranțe existențiale. Un debut promițător.
Romulus Bucur
Ard cărțile, de Radu Sergiu Ruba
O artă ludică ingenioasă şi ingenuă totodată îi permite să transforme confesiunea în șampanie şi să-şi parcurgă anxietățile ca pe un număr de circ.
Al. Cistelecan
