Editura EIKON și partenerii locali anunță primele două evenimente dedicate volumului de poezie „inima hiperkinetică” de Cristina Bogdan, însoțite de desenele artistului Constantin Cioc și sesiuni de autografe.
Galați – joi, 13 noiembrie 2025, ora 18:00
Casa Cuza Vodă (str. Alexandru Ioan Cuza nr. 80)
Participă: Anca Alexandru, Simona Antofi, Cristina Bogdan, Doru Căstăian, Valentin Ajder.
Moderatoare: Diana-Cătălina Popa.
Brăila – vineri, 14 noiembrie 2025, ora 17:00
Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Brăila (Piața Traian nr. 2)
Participă: Gabriela Vasiliu, Adriana Bogatu, Valentina Dima, Daniel Kițu, Maria Oprea, Cristina Bogdan.
Moderatoare: Alina Petronela Sulicu.
Moment poetic: Cenaclul Beyond Words-N.B. (Diana Ionescu, Sabin Mihai, Ilaria Mititelu, Alexandra Oprea, Andreea Avram, Iulia Popa, David Botez, Irina Sandu).
Cristina Bogdan (n. 1976, București) este scriitoare și conferențiar la Facultatea de Litere a Universității din București, al cărei prodecan și decan a fost în perioada 2016-2024. Specialistă în istorie și antropologie culturală (cu un doctorat în co-tutelă româno-franceză), a publicat numeroase studii în aceste domenii și a coeditat 10 volume colective, apărute în România, Franța și Germania, printre care Regarder la Mort en face. Actes du XIXe congrès international de l’association Danses macabres d’Europe (2021); Obiecte și urmele lor. Priviri istorice, povești antropologice (2018); Călători și călătorii. A privi, a descoperi, vol. 1 și 2 (2016); Patrimoine, création, culture. A l’intersection des dispositifs et des publics (2015); Pentru o istorie culturală a cărții și a practicilor de lectură (2015) ș. a.
A scris Imago mortis în cultura română veche (secolele XVII-XIX) și Moartea și lumea românească premodernă. Discursuri întretăiate (Editura Universităţii din Bucureşti, 2002, respectiv, 2016), cel de-al doilea volum fiind nominalizat la Premiile Observator Cultural (2017). A fost editorul-șef al revistei culturale „OPT motive”, devenită, ulterior, „Ficțiunea” (2020-2024).
A publicat proză, eseuri și poezie în antologii și volume colective apărute la Editurile Humanitas, Paralela 45, Vellant, Litera, Eikon, Peter Pan și Cărțile Tango. A scris eseuri pentru revistele „Dilema”, „Cultura”, „Observator cultural”, „Infinitezimal”, „OPT motive / Ficțiunea” ș. a.
În 2010 a primit titlul de Profesor Bologna, din partea Asociației Naționale a Studenților din România, iar în 2012 a fost unul dintre cei 5 români desemnați prin campania Eroi locali. Pasiuni care schimbă vieți să poarte Torța Olimpică, cu prilejul Jocurilor Olimpice din Marea Britanie.
Despre volum:
Bănuiești de la început: e vorba de dinamica iubirii. Femeie devii, nu te naști, spune Simone de Beauvoir, iar acest traseu e urmărit din poem în poem. Fiecare dedicație – un bărbat iubit. Fiecare bărbat iubit – o carte din bibliotecă, un autor, un artist, un gânditor. Fiecare autor – o poezie. Fiecare poezie – o sobră, mascată declarație de dragoste. Un drum prin bibliotecă, artă, cultură (completat splendid de inițiaticele desene cu metamorfoze ale lui Constantin Cioc).
Rutele intime sunt infinite și fiecare femeie parcurge una anume, care o definește. Cristina Bogdan o dezvăluie pe a ei. Pleacă de la Rilke, Mircea Ivănescu, Cehov și ajunge — pe un traseu al libertății, care îi include, între mulți alții, pe Magritte, pe zugravul bisericii Kretzulescu și pe Apostolul Pavel — la linia de sosire, unde femeia îl (re)găsește pe bărbatul ei real. În care se adună câte ceva din toți ceilalți. El este deznodământul. Cred în debuturile poetice târzii. – Ioana Pârvulescu
Mișcarea înseamnă viață, uneori inima bate repede, din diverse motive, poate din graba de a fi fericiț(ă), poate pentru a desăvârși frumusețea dragostei. Și asta se întâmplă în această carte a clarității sufletului, prima enumerare de minuni semnată de Cristina Bogdan. O serie de dedicații culturale și în final și personale, intime, care construiesc fragmente de lume ce poartă încântările vieții în miezul lor, printr-o tehnică poetică de redare, asamblare și sublimare, fără condiționarea sonorității și fără nimic suplimentar dincolo de surprinderea stării de grație. Un rotocol de fum vrăjit, o aromă a ”bucatelor frumos aranjate” în cuvinte, o ordine a sentimentelor care se impune cu grație și eleganță. Cehov, Dostoievski, Tarkovski, Saramago și mulți alții devin interlocutori naturali ai poetei într-o dezvăluire a propriei ei lumi, de lumini și speranțe, în care învinge îndoiala și teama, topindu-și în final aurul în iubitul real, pe făgașul unor versuri cu un perfect echilibru de respirație și intonație. – Bogdan O. Popescu
Cristina-de-hârtie scrie poeme — lui Mircea Ivănescu, lui Paul Celan, lui Brâncuși, Micului Prinț, zugravului bisericii Kretzulescu și altor câteva zeci de băieți, printre care și tatăl ei și ”cel mai real dintre iubiții ei imaginari”, Bogdan. Ceea ce mi-a amintit, firește, de scrisorile lui Herzog al lui Bellow către o galerie de prieteni și inamici imaginari la fel de bogață; însă admirabila diferență specifică a Cristinei Bogdan e că, spre deosebire de Herzog cel cu inima frântă al lui Bellow, ea e convinsă că ”inima e adevăratul organ reproducător”. Că totul se produce în inimă — și totul se reproduce în inimă. Iată, cu adevărat, o poezie care nu ne va mai lăsa să uităm că avem inimă. – Radu Vancu
