Fineţea alături de îndârjirea aspectelor trăite sau visate, odată cu transpunerea lor cromatică, adaugă o pasiune complementară pentru poetul, eseistul, criticul Octavian Mihalcea. El poposeşte atent în buza simţurilor, recoltând sâmburele emoţiei din rodul interferenţei unor stări copleşitoare, imortalizate cu pricepere.
Cu „Retorici ale culorii”, prietenul simezelor Galeriei Artelor a Cercului Militar Naţional, gazdă primitoare pentru o diversitate de evenimente plastice itinerante, contribuie eficient la receptarea valorilor artistice.
După spusele Col. Dr. Cristian Dorca, directorul Cercului Militar Naţional, „Efervescenţa creativă şi estetică întâlnită astăzi, atât de fascinantă, varietatea expresiilor artistice, conexiunile multiple dintre operele create în diferite zone geografice şi notorietatea artiştilor sunt puse cu iscusinţă în lumină (de către Octavian Mihalcea – n. n.), întotdeauna sub o tentă filosofică.”
Iar Valentin Tănase, directorul Studioului de Arte Plastice al Armatei, consideră că „Octavian Mihalcea este unul dintre aceşti exegeţi de anvergură ai universului plastic contemporan. Fin cunoscător al lumii artistice, posesor al unei serioase erudiţii în domeniul culturii, prezent la majoritatea manifestărilor de artă plastică de astăzi, Octavian Mihalcea este un interpret de marcă al înţelegerii şi descifrării sensurilor operelor de artă. Cronicile sale plastice, de o aleasă formaţie literară, deschid o nouă lumină, mai pătrunzătoare şi mai adevărată asupra fenomenului artistic.”
La rândul nostru, ne revine ocazia să fixăm câteva idei, odată familiarizaţi cu maniera apreciativă şi cea critică, promovate de Octavian Mihalcea. Pe cuprinsul unei colecţii generos ilustrate cu lucrări emblematice pentru fiorul plastic al zilelor noastre, sunt prezentate un număr de 30 de cronici de atmosferă, vădind o sensibilă expresie literară, cu valenţe filosofale.
Modul de abordare a fenomenului artistic este unul echilibrat, chiar dacă entuziast, dat fiind nivelul performant al lucrărilor supuse atenţiei. Sunt atinse şi dezvăluite capacităţi intruzive spiritual, unele suficient de subtile pentru a putea fi scăpate din vedere.
De la „ipostaze cotidiene ale unui exotism temperat, neostentativ, ce are drept punct de pornire gesturile care ordonează viaţa celor ce locuiesc pământuri îndepărtate”, în cazul pictorului Sorin Adam, la „expoziţia Corneliei Căruntu, incitant numită Înşelătorii vizuale, (care) îndreaptă către racordări fine la subtilitatea unor diverse falii creative”, parcurgem cu încântare expunerile sobre ori voluptuoase din punct de vedere semantic.
Între „expoziţia lui Mihai Coţovanu, Artă şi identitate, (ce) oferă privirii lucrări care surprind cu acuitate laturi ale realităţii, natura temperată şi firească a lucrurilor”, şi „Ecouri cromatice, expoziţia Andei Petrache, (care) se revendică dintr-o zonă a obârşiilor, a unor aspectări ce vizează problematica fundamentelor naturale”, şi „un eveniment deja tradiţional, expoziţia de pictură şi grafică a lui Alex Ivanov, intitulată Forme de eu, (în cadrul căreia) sunt expuse tablouri cu tematică variată, dar cu un numitor comun, şi anume accentuarea tuşei, direcţie estetică evidenţiind trăiri acute, impresionante”, suntem traversaţi de fenomene de mare ţinută, electrizante, comentate cu patos de către Octavian Mihalcea.
Album de referinţă, credem, pentru strădania particulară şi colectivă a artiştilor plastici din mediul militar, „Retorici ale culorii” constituie o minunăţie imagistică, demnă de orice bibliotecă serioasă.
DANIEL MARIAN
