Luni, 29 septembrie 2025, de la ora 17.00, la Galeriile de Artă “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu (str. Traian, nr. 7), va avea loc vernisajul expoziției ”Împletiri”, care aduce din nou pe aceleași simeze artistele Cristina Cioplea și Lucica Popescu, împreună cu invitații lor Liliana-Florentina Drăghescu și Marius Bădițoiu. Curator: Dorina Cioplea-Văduva. Expoziția reunește lucrări de pictură, grafică, instalație, colaj textil, bijuterie și sculptură.
Expoziția împletește patru stiluri diferite într-un singur concept în care lucrările sunt piese individuale într-un puzzle comun. Firul care le leagă este, de cele mai multe ori, subtil și subțire, dar puternic și personal, ceea ce face expoziția și expunerea mai interesante.
Cristina Cioplea și Lucica Popescu nu se află la prima colaborare, stilurile lor artistice găsind punct comun în tehnica textilelor. Acesteia îi adaugă pictura, grafica și chiar instalația, tehnici care devin mijloace de exprimare ale unor trăiri personale care înoată spre suprafață și capătă formă, textură și culoare.
Liliana- Florentina Drăghescu și Marius Bădițoiu, invitați în această poveste, aduc pe simeze alte tehnici și experiențe. Prezența bijuteriilor, cu prețiozitatea și detaliile lor, este echilibrată de sculpturile în metal, care supun materialul dur și îl transformă în viziune. (Dorina Cioplea-Văduva)
Lucrări vechi și noi, împletite cu realitatea și visul. Pentru mine, această expoziție reprezintă demersul unei descoperiri perpetue, a sinelui și a celorlalți expozanți, de care mă leagă cele mai alese sentimente de apreciere, prietenie și iubire. (Cristina Cioplea)
Îmi las creativitatea să curgă liber, ca o respirație firească, spontană și autentică, prin care intru în dialog cu cei din jur prin limbajul artei. În centrul compoziției plastice se află „muzicalitatea”, o vibrație subtilă ce ordonează formele și culorile într-un ritm armonios. Dincolo de suprafață, se dezvăluie tărâmul interior, ascuns, unde se nasc neîncetat noi armonii grafice și cromatice. Arta textilă : nod, împletire, ața. Nodul marchează începutul și sfârșitul, dar și punctul de legătură dintre lumi, dintre interior și exterior. Ața devine firul vieții, firul memoriei care, cusut cu grijă, transformă fragilitatea în expresie vizibilă. Ața, asemenea gândului creativ, trasează direcții, unește rupturi și generează noi sensuri vizuale. (Lucica Popescu)
Colierele, realizate manual din mărgele de sticlă, sunt rezultatul unei explorări personale a tehnicilor tradiționale de țesere cu mărgele, precum peyote, cărămidă (brick stitch) și os de pește (herringbone). În aceste lucrări, mărgelele nu sunt aplicate pe un suport, ci sunt țesute între ele într-o structură flexibilă și autosusținută, creând forme fluide și texturi fine. Dorința mea a fost ca rezultatul să fie o fuziune între design, meșteșug și artă. (Liliana-Florentina Drăghescu)
O interpretare asupra fiziologiei, o reinterpretare a unor stereotipuri, dar și o rigidizare a unor noțiuni dealtfel flexibile; cele două lucrări își propun să preia niște lucruri banale și să le așeze într-o lumină nouă.
Mâna, în formă de trofeu, pe care cu toți o recunoaștem ca ținând un microfon, iată că aici ține un ciocan, realizând astfel trecerea de la talent la muncă. Pasărea, jucărie a copilăriei, pe care o știm simbolizând un zbor planat, aici își atribuie o postură verticală, de străjer (al cuibului), iar metalul le unește prin perenitatea sa. (Marius Bădițoiu)
