Conf. univ. dr. Mireille Rădoi, directorul general al Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, a participat miercuri, 3 septembrie 2025, la cea de-a XXXV-a ediție a Conferinţei Naţionale a Asociaţiei Bibliotecarilor din România, desfășurată anul acesta la Universitatea din Oradea.
Conferința a pus în discuție teme din sfera profesională și din viața publicului larg: accesul rapid la informații prin platforme digitale, posibilitatea de a consulta documente rare, sau transformarea bibliotecilor în spații deschise, în care cartea tipărită coexistă cu inteligența artificială. În centrul dezbaterilor s-a aflat ideea că biblioteca nu mai este demult doar un loc pentru studiu, ci un punct de întâlnire între oameni, cultură și inovație – un spațiu în care cititorul are la dispoziție instrumente de cunoaștere care erau rezervate altădată doar centrelor de cercetare.
Evenimentul a reunit specialiști din România și din străinătate – reprezentanți din Croația, Ungaria, Australia, Republica Moldova, Olanda și Elveția.
În fața audienței, conf. univ. dr. Mireille Rădoi a subliniat că bibliotecile trebuie privite astăzi ca infrastructuri critice de interes public. Într-o lume marcată de dezinformare și de război cognitiv, ele nu mai pot fi reduse la rolul de spații culturale, ci trebuie înțelese ca piloni strategici de apărare informațională, capabili să formeze gândirea critică și să protejeze democrația. În această ecuație, bibliotecarul devine un „cybrarian”, nu doar custode al colecțiilor, ci mediator între carte și algoritm, între memoria culturală și tehnologiile emergente, între cod și cuvânt.
Discursul său realist, a fost primit ca un adevăr incomod, dar necesar, menit să mobilizeze factorii de decizie. Potrivit raportului Comisiei Naționale a Bibliotecilor, sistemul național de biblioteci din România a traversat un regres alarmant. Vorbim despre scăderea numărului de biblioteci active, despre degradarea fondurilor documentare, despre inegalități structurale majore între mediul urban și rural precum și despre deficiențe sistemice privind digitalizarea îmbătrânirea și deprofesionalizarea resurselor umane.
„Ce face o bibliotecă să fie cu adevărat bibliotecă în 2025?
Sunt oare cărțile cele care definesc esența sa? Sau mai degrabă spațiul dedicat studiului și întâlnirii ideilor? Putem spune că identitatea unei biblioteci se regăsește în oameni – bibliotecari și cititori deopotrivă –, sau în platformele digitale care extind accesul la informație dincolo de ziduri și rafturi? Este vorba, poate, despre serviciile pe care le oferă ori despre activitățile culturale și educaționale care dau viață comunității? În paralel cu aceste întrebări, nu putem ignora o realitate care redefinește însăși raportarea noastră la cunoaștere: apariția și expansiunea Inteligenței Artificiale.
Astăzi, milioane de oameni folosesc zilnic AI ca sursă alternativă de informare, ca asistent personal sau ca partener de lucru. La doar câteva clicuri distanță, AI poate sintetiza o bibliografie, poate traduce instantaneu texte din orice limbă, poate explica un concept științific sau poate sugera pași concreți pentru rezolvarea unei probleme practice. În medicină, AI sprijină diagnosticul precoce și salvează vieți. În educație, personalizează procesul de învățare, adaptându-se ritmului fiecărui elev. În domeniul juridic, analizează volume întregi de legislație într-un timp record. În agricultură, anticipează recoltele și optimizează consumul de resurse. Iar în viața de zi cu zi, AI ne recomandă cărți, filme, călătorii, ne organizează agenda și ne ghidează în deciziile de consum. Cu o asemenea versatilitate și capacitate de a procesa instantaneu informații uriașe și de a oferi răspunsuri personalizate, Inteligența Artificială schimbă fundamental modul în care oamenii accesează și folosesc cunoașterea.
În acest scenariu fascinant și tulburător deopotrivă se naște întrebarea: ce rost mai au bibliotecile?
Inteligența Artificială nu este doar un instrument, ci un depozitar activ și dinamic al cunoașterii întregii umanități. Spre deosebire de bibliotecile tradiționale, unde accesul la informație presupune timp, efort și intermediere, AI funcționează non-stop, la scară globală, procesând și actualizând în timp real date provenite din cele mai diverse domenii. Este o bibliotecă universală, vie, care crește cu fiecare secundă și care răspunde instantaneu oricărei interogații. În acest context, orice instituție a cunoașterii care refuză să își asume roluri compatibile cu noua paradigmă riscă să devină irelevantă. Bibliotecile care rămân închise în paradigma tradițională vor dispărea. Nu pentru că ar fi lipsite de valoare în sine, ci pentru că societatea își schimbă așteptările: viteză, accesibilitate, relevanță digitală, conectivitate globală.
Adevărata provocare nu mai este dacă bibliotecile supraviețuiesc, ci cum aleg să supraviețuiască. Vor deveni ele parteneri activi ai acestei noi realități, valorificând AI ca resursă complementară și integrându-l în misiunea lor educațională și culturală? Sau vor rămâne captive unui model inert, până când comunitățile vor înceta să le mai caute?”, a declarat conf. univ. dr. Mireille Rădoi, directorul general al Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”.
