Ne-a luat milioane de ani pe scara evolutivă să devenim oamenii care ne știm astăzi. Și infinit mult mai puțin timp să distrugem masiv mediul care ne-a susținut această transformare, accelerând acest proces în ultimele secole până în punctul în care „secolul XXI a devenit unul al crizei”, spune bine-cunoscutul istoric Peter Frankopan, în cea mai recentă carte sa, ”Pământul transformat – o istorie nespusă”, publicată la Editura Trei, în colecția Istorie. Un volum pentru care s-a documentat și la care a lucrat timp de câteva decenii, după cum le mărturisește cititorilor săi. Utilizând informații din „arhive climatice”, precum inelele de creștere ale copacilor, acumularea de depozite minerale, bule de aer captate în calote glaciare, depozite de polen, cochilii de scoici, consemnări ale festivalurilor dedicate cireșilor înfloriți din Japonia, dovezi lăsate de erupțiile vulcanice, Frankopan urmărește o perspectivă diferită și, în același timp, unică a locului în care trăim și a istoriei noastre prin prisma schimbării climatice. Și așază în centrul acțiunii povestea interacțiunii omului cu lumea naturală și modul în care specia noastră a exploatat, a modelat și a pliat mediul înconjurător în favoarea sa.
Frankopan merge pe firul istoriei dezvoltării naturale a Pământului până în urmă cu 4,5 miliarde de ani. Genealogia umană a deviat de la cea a maimuțelor în urmă cu aproximativ 7 milioane de ani. Au mai trecut aproximativ 3 milioane de ani până la formarea noastră în primii hominizi, categorie din care fac parte Lucy (descoperită în Ethiopia) și Little Foot (un specimen și mai complet, excavat în peștera Sterkfontein de lângă Johannesburg și care datează de acum 3,67 de milioane de ani), urmați de primul exemplar din genul următor, Homo, care s-a format peste aproape încă un milion de ani, respectiv cu 2,86 milioane de ani în urmă față de momentul prezent. Și dezvoltat ulterior, într-un parcurs temporal la fel de îndelungat, în mai multe ramuri până la apropierea de evoluția și forma noastră de azi.
„Realitatea este că naturii nu-i pasă cine câștigă sau cine pierde și nu alege o formă de biom în detrimentul alteia: problema este întotdeauna de adaptare și de supraviețuire”, iar în acest context evoluția și povestea noastră, a oamenilor, susținute de mediul natural și încadrate de climatul propice, sunt unele despre ingeniozitate, reziliență și adaptare. Și cu impactul cel mai mare asupra mediului. „Ceea ce fac oamenii este să provoace schimbări prin modificarea conștientă a peisajelor, prin intervenții deliberate în ecosisteme și prin decizii intenționate, prost concepute, care duc la supraexploatare, cu efecte dramatice nu numai asupra vieții umane, ci și asupra florei și faunei. Evenimente de extincție din trecut au fost provocate de vulcani și de comete, dar oamenii au reușit să dezvolte tehnologii care să declanșeze extincții în masă în mod independent”, detaliază istoricul.
Prin presiunea atât de mare creată asupra mediului, astăzi ne confruntăm cu realități ce cu greu mai pot fi recuperate. 40% din plantele lumii sunt considerate pe cale de dispariție, din cauza prăbușirii populațiilor de insecte cauzată de despăduriri, utilizarea intensă a pesticidelor, urbanizare și schimbări climatice. În prezent, dimensiunile medii ale populațiilor de specii de vertebrate au scăzut cu aproape 70% în ultima jumătate de secol. Numărul păsărilor din America de Nord a scăzut cu aproape trei miliarde din 1970, în timp ce peste 40% din speciile de amfibieni sunt în pericol. Modelele care estimează ratele potențiale de extincție nu numai că arată prăbușiri dramatice, dar probabil subestimează scăderile în ce privește abundența și distribuția speciilor, precizează Frankopan. La acestea se adaugă poluarea letală a aerului, în 2015 spre exemplu s-au înregistrat nouă milioane de decese premature la nivel mondial, iar simulări recente sugerează creșteri ale temperaturii de aproximativ 4°C până în 2100, ceea ce afectează, din nou, existența biodiversității pe Pământ.
„Trăim o <anihilare biologică> în curs de desfășurare, care are loc sub ochii noștri. Această <Cea de-a șasea extincție în masă> din istoria Pământului este diferită de cele anterioare, deoarece de data aceasta responsabilă este o specie animală: omul”, concluzionează autorul bestsellerelor „Drumurile Mătăsii” și „Noile drumuri al Mătăsii”, care propune cu noul volum, Pământul transformat – o istorie nespusă, nu o contemplare a viitorului, ci o călătorie în trecut, cu scopul de a reintegra istoria umană și istoria naturală, un exercițiu de o importanță fundamentală care merită făcut pentru a înțelege corect lumea din jurul nostru. O perspectivă pe care Sir Antony Beevor o caracterizează ca fiind „prima relatare amplă a relației dintre omenire și mediul înconjurător… Dacă această carte nu ne va determina să cugetăm mai profund, atunci nimic nu o va putea face.“
Peter Frankopan este profesor de istorie mondială la Universitatea Oxford, director al Centrului de Cercetare în Bizantinologie și cercetător senior la Colegiul Worcester din cadrul aceleiași universități. A predat la instituții prestigioase din întreaga lume, inclusiv la Cambridge, Yale, Harvard, Princeton, New York University, Kings’ College London și Institute of Historical Research. Printre publicațiile sale anterioare, premiate și devenite bestsellere internaționale, se mai numără Drumurile Mătăsii: O nouă istorie a lumii, Noile Drumuri ale Mătăsii: Prezentul și viitorul lumii (apărute și în limba română la Editura Trei), precum și ediția pentru copii a Drumului Mătăsii (publicată în românește la Editura Pandora M).
