Bodies of Prometheus include o serie de lucrări de grafică și pânze de mari dimensiuni, elaborate în perioada 2024 – 2025, lucrări care redau o stare de încordare prin intermediul unor structuri anatomice tensionate, nefirești. Expoziția deschide un traseu vizual în care parcurgem o înșiruire de personaje anonime, care au fost investite cu capacitatea de a reda tipologii umane care somatizează în diferite ipostaze trauma, disconfortul, frica, însingurarea, bucuria, amuzamentul, plăcerea etc. Sunt deopotrivă corpuri ale torturii, hedonismului și extazului. Siluetele antropomorfice conturate spontan și minimalist structurează traseul expozițional, care este divizat între două spații diferite, dar conexe: sala cu arcade și podul muzeului Brukenthal. Lucrările narează din punct de vedere vizual o experiență autobiografică care se extinde, din perspectiva artistului, la nivel personal, cultural, social, politic etc. Seria prezentată are versatilitate, fapt care care permite lucrărilor să funcționeze asemenea unor cadre în care povestea se schimbă în contact cu fiecare privitor.
Expoziția propune o imersiune extrem de personală, dar în același timp cathartică în universul artistului, având o dinamică mai degrabă stranie a relației dintre artist și public. Această serie de lucrări, în mare parte desene în tuș monocrom sau desene colorate, pânze de mari dimensiuni în care linia concurează cu culoarea, puternică, invazivă, transcrie de fapt o dihotomie interioară: o stare de tensiune, de anxietate, disconfort, dar și plăcere extatică, stare descrisă în relație cu ceilalți sau cu sine. Lucrările selectate induc privitorului o stare de tensiune, prin dinamică, cromatică, sau prin structura compozițională, utilizând contraste extrem de bizare, fiecare imagine relevă un tip de încordare prin înfățișarea unor posturi anatomice contorsionate, nenaturale, declamatorii. Prin aceste prototipuri, artistul expune întreagă suită de personaje neidentificabile, anonime, care au capacitatea de a reprezenta diverse tipologii umane aflate în cele mai uzuale sau chiar extraordinare posturi, situații, experiențe. Selecția propusă aduce în prim plan un proces cumulativ, structurat cronologic, menit să exemplifice un discurs artistic unitar care cuprinde o serie de lucrări organizate în jurul unui model de cercetare vizuală care structurează o temă specifică, de altfel o constantă în practica artistului. Privitorul este deja familiarizat cu siluetele antropomorfe, expresionist-minimaliste ale lui Reszegh Botond, însă, există întotdeauna ceva surprinzător în fiecare serie nouă. Deși se poate identifica existența unei tipologii compoziționale, fiecare lucrare se înscrie într-o dinamică precisă în traseul expozițional, narând experiențe cu semnificație autobiografică. Structura generală a lucrărilor se regăsește în registrul figurației minimaliste, transmițând o lejeritate instabilă, un tempo vizual dificil; aceste desene gestuale, cu o linie fluidă, cursivă, cu grade diferite de încărcare, păstrează totuși o postură clasică, definind o atmosferă arhetipală, sobră. Personajele transmit tensiune, disconfort, par a fi suspendate într-o stare de incertitudine, fără alți indicatori de mediu.
Contemplând această galerie de personaje, cu posturile lor anormale, non-gravitaționale și fără carnalitate, privitorul este implicat într-un proces automat de feedback. Contactul brusc cu lucrările declanșează un mecanism de introspecție care se desfășoară în etape, secvențial: care necesită mai întâi o fază de acomodare vizuală cu lucrările, apoi calibrarea cu vocabularul stilistic propus de artist, iar mai târziu o fază de reconstrucție care pornește de la citirea întregului context și continuă până descompunerea în micro-narațiuni cu relevanță personală. Balansul între figurativ și abstract este un factor esențial al dinamismului intern al fiecărei lucrări, având, în același timp, capacitatea de a defini un tempo disonant, dar constant al traseului interior al expoziției. Demersurile interdisciplinare abordate de Botond Részegh implică desenul, prin intermediul unei practici neo-conceptuale, într-un laborios proces de explorare continuă a subiectului: de lacerare sau euforie. Anatomiile personajelor sale intrigante, robuste, dar și fragile marchează un fel de negociere a iminenței morții, artistul manifestând un interes puternic pentru topografia corpului uman. Lucrările lui Botond Részegh nu au o liniaritate narativă și nici nu sunt organizate conform unui sistem ierarhic, artistul subminează relația figurii cu fundalul sau pe cea care reglementează spațialitatea de tip interior versus exterior, pentru a contextualiza generând o poveste polimorfă și indicând modul în care pictura și desenul se pot contamina și influența reciproc.
Botond Részegh, născut în 1977 la Miercurea-Ciuc, este unul dintre cei mai activi artiști români ai generației sale, se manifestă în diverse medii artistice: pictură, desen, fotografie etc. S-a impus ca un nume de referință în expoziții și colecții din muzee și galerii private din țară și internaționale. A dezvoltat o serie de proiecte artistice care interoghează teme și subiecte sociale, științifice, psihologice specifice, iar practica sa artistică implică o puternică componentă de cercetare vizuală interdisciplinară.
Bodies of Prometheus
Részegh Botond
7.06 – 29.06 | 2025
Pod & Sala cu Arcade
Muzeul Național Brukenthal, Piața Mare nr.4
Curatori: Ana Negoiță & Alexandra Runcan
