„După ce și-a luat o destul de lungă pauză de la militanțele ecologice și sociale și s-a răsfățat în volume de ludice și inventivitate dusă spre vervă, Ofelia Prodan revine, în Totem-ul de acuma, la trauma generatoare a poeziei sale: cruzimea umană. E o concentrare a obsesiilor și spaimelor de pînă acum care aproape că realizează o poezie tematică, sistematizată într-o suită de tablouri ale carnagiului. Scenele de ”vînătoare” sînt conturate cu o brutalitate naturalistă care stă de temei unui expresionism suplicial. Vînătoarea, vînatul și vînătorul sînt simbolurile centrale ale unui ritual al cruzimii care transformă condiția umană în supliciu. Și face asta fără patetisme declamate, ci doar cu un pathos participativ implicit, nu neapărat și explicit. Poemele de acum par un țipăt în iminența apocalipsei. O apocalipsă ca un șir de crime, relatată cu o scriitură de cruzime.”
(Al. Cistelecan)
„Totem vine în completarea unor manifestări ecopoetice autohtone de dată recentă, coagulându-se într-un macro-scenariu de scurtmetraje dark, retro-apocaliptice, populate mai curând de jivine decât de cyborgi. Pe fondul reciclării unor miteme arhiexploatate în literatură, ghearele, ciocurile, râturile, colții și tentaculele ființelor non-umane execută aici un spectacol terifiant-morbid, vendetă pentru deturnarea antropocentristă a echilibrului universal. „În conexiune cu vibrațiile subtile”, dar în același timp încolțit de consecințele devastatoare ale excepționalismului uman, eul locutor din poemele Ofeliei Prodan pare să mai dăinuie – într-o manieră întrucâtva transumanistă – doar în coșmarurile algelor.”
(Mihók Tamás)
„Concepută pe model hegelian, noua carte a Ofeliei Prodan, pornește de la viziunea unei lumi marcată de o violență atroce. Fiara urmărește, ucide și devorează prada, dar devine, la rându-i victimă. Vânătorul ucide și se înveșmântează în blana sângerîndă a victimei, dar, devine, la rându-i vânat. Halucinant, acesta sfârșește prin a se hrăni din inima de lavă incandescentă a pământului. Nu scapă tefere nici personajele mitologice (Argus e devorat de un vultur), iar soarele e putred, bolnav. Dacă aceste scene terestre, de o violență atroce sunt evocate cu o detașare supremă, privirea poetei fiind focusată pe detaliile uciderii și devorării victimelor, fie ele oameni ori animale, în ciclul al doilea al cărții, antitetic intitulat Ce visează algele când dispar, decorul se schimbă, poeta contemplând la fel de detașat un univers marin pașnic, în care agresivitatea trece în ritm de dans – e lentoarea și surdinitatea masivă a unui acvariu în care poate părem apatice și abulice viețuitoare. În cel de-al treilea ciclu – totem –, al sintezei, privirea ei surprinde consecințele supremației omului pe/sub pământ, pe și sub ape, în ceresc și subceresc. Mai mult decât un manifest ecologist, cartea propune, la final, o nouă religie a redempțiunii.”
(Mircea Petean)
Ofelia Prodan (născută în Urziceni, de câțiva ani trăiește în Italia) a debutat editorial în 2007, cu Elefantul din patul meu (Vinea, 2007; Premiul pentru Debut al Asociației Scriitorilor din București, 2008) și a publicat mai multe cărți, printre care Călăuza (Cartea Românească, 2012; Premiul Ion Minulescu, 2013), NoExit (Charmides, 2015; Premiul Național George Coșbuc, 2015; Premiul Național Mircea Ivănescu, 2016), Elegie allucinogene (Forme Libere, 2019; Premiul special al președintelui juriului în cadrul Premiului Bologna in Lettere, Italia, 2021), Clona lu’ Ofelia Prodan în aeroplan (Neuma, 2021; Premiul revistei Familia în cadrul Festivalului Internațional de Poezie Sighetu Marmației, 2022), Rezonanța începe când oscilăm pe aceeași frecvență (Limes, 2021; Premiul pentru carte de autor la Festivalul Internațional de Poezie Getafe-Madrid, Spania, 2023) și Periodic reciclăm clișeele (Limes, 2019; Edizioni Ensemble, 2023; Premiul special Virginia Woolf pentru carte de poezie în cadrul Premiului Literar Internațional Nabokov 2023, Novoli-Lecce, Italia, 2024; nominalizată la Premiul Lorenzo Montano 2024, Verona, Italia, 2025). A fost invitată la mai multe festivaluri internaționale și a fost inclusă în mai multe antologii, printre care Pour le prix de ma bouche. Poésie roumaine post-communiste (coord. Jan H. Mysjkin, Les éditions l’Arbre à paroles, Belgia, 2019), Distanze obliterate. Generazioni di poesie sulla rete (coord. Alma Poesia, Puntoacapo Editrice, Italia, 2021) și RumänischeLyrikanthologie von den Anfängen bis heute, Band VII (coord. Christian W. Schenk, Dionysos, Germania, 2024). Este membră a Uniunii Scriitorilor din România şi PEN Club România.
