Joi, 13 februarie, de la ora 16.00, sub motto-ul Radio, „ierbar de viață artificială”, Muzeul Național al Literaturii Române invită publicul bucureștean la o discuție despre începuturile radiofoniei de la noi și despre acele voci care au dat glas postului național de radio începând din 1928.
Evenimentul are loc la sediul din Amzei al instituției (strada Nicolae Crețulescu nr. 8, Sala Perpessicius), avându-i ca invitați pe: Ligia Tudurachi (Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu”), Roxana Patraș (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași), Constantin Bărbulescu (Facultatea de Istorie, Universitatea Babeș Bolyai, Cluj-Napoca), Luana Stroe (Facultatea de Litere, Universitatea din București), Paul Cernat (Facultatea de Litere, Universitatea din București), Gilda Rădulescu (Editura Casa Radio), Ligia Necula (Editura Casa Radio) și Iarina Chivu-Miron (studentă în anul al II-lea, Facultatea de Litere, Universitatea din București).
Există o legătură specială între radio și literatură, iar scriitorii români și-au antrenat glasurile pentru întâlnirea cu microfonul din camera de emisie. Însă care erau instrumentele acestei „noi arte”? – aceasta este una dintre întrebările la care cei șapte invitați vor încerca să ofere răspunsuri.
Este bine-cunoscut faptul că expresia radiofonică avea propria ei stilistică, astfel că, în cuvintele lui Arghezi, „instinctul vorbește clar: nimic din ceea ce este vorbire, povestire, piesă de teatru, poezie, viață reprodusă, nu se mai potrivește ca-n vechile materiale și expresii, cu unda” (1931). Așadar un stil microfonic era pe cale de instituire, iar Arghezi nu doar că se va autointitula „un scriitor de la radio”, dar va deveni un adevărat teoretician al radiofoniei.
Cum ne raportăm, astăzi, la o astfel de înțelegere a radiofoniei? Ascultătorul este deprins cu audițiile pe care le oferă audiobook-urile, dar întâlnirea cu vocea lui Minulescu, sau a lui Bacovia ori Blaga nu încetează să provoace reacții tușante.
În prezent, Editura Casa Radio este casa editorială românească ce oferă publicului o impresionantă arhivă sonoră a literaturii române prin audiobook-urile pe care le publică. Întâlnirea din data de 13 februarie va fi și o bună ocazie de a trece în revistă cele mai recente proiecte ale editurii, deschizând totodată discuția despre modul în care materialul sonor poate deveni obiect de cercetare în sfera studiilor literare.
Accesul publicului la eveniment este liber, în limita locurilor disponibile.
