Se spune că omul a învățat să mintă exact atunci când a învățat să spună și adevărul. Cine știe până la urmă ce este adevărat și ce nu? În fiecare zi, trecem prin cercuri diferite și devenim, vrând, nevrând, buni ascultători. De când lumea a fost împărțită pe clase sociale, nu puțini sunt aceia care vor să-și ascundă statutul și mint că au, că fac, că dreg, că pot, că nu vor, că au cu ce. Te-ai întâlnit cu ei, nu-i așa? Minciuna este prezentă în toate relațiile umane, de la cele instituționale, la cele private. Unii o consideră ca pe ceva îngrozitor, în timp ce alții, dimpotrivă, o tolerează, atrăgând atenția asupra faptului că, uneori, adevărul poate fi folosit ca armă a cruzimii. Dacă vă numărați printre cei care preferă adevărul sau dacă sunteți obligați, datorită profesiei, să descoperiți adevărul, cartea “ Minciunile adulților” oferă indiciile verbale, dar mai ales nonverbale ale minciunii.
Limbajul trupului, intonațiile vocii, expresiile faciale sunt prezentate detaliat. Psihologul Paul Ekman a fost colaborator al CIA și FBI, a studiat triburile din Papua Noua Guinee, a lucrat cu studioul de animație Pixar și a inspirat serialul TV – ”Lie to Me”. El e specializat în psihologia expresiilor faciale, a emoțiilor și a minciunii. Profesor de psihologie și specialist în cercetarea emoțiilor şi a comunicării nonverbale, prezintă în detaliu atât limbajul trupului, intonațiile vocii, expresiile faciale care sunt indicii nonverbale ale minciunii, cât și indiciile verbale ale disimulării. Cartea –“Minciunile adulților” (Editura Trei, 2009) oferă tuturor celor interesați indiciile specifice înșelătoriei în căsnicie, afaceri și politică.
“Interviurile mele cu copiii și datele obținute în urma chestionarelor completate de adulți sugerează nouă motive diferite pentru a minți. Pentru a evita pedepsele. Acesta este cel mai des menționat motiv, atât din partea copiilor, cât și din partea adulților. Pedeapsa poate veni ca urmare a unei fapte rele sau a unei greșeli întâmplătoare. Pentru a obține o recompensă pe care nu ar obține-o la fel de repede în alte condiții. Acesta este al doilea pe lista motivelor cel mai des folosite atât de copii, cât și de adulți. Pentru a proteja o altă persoană de pedepse.Pentru a se proteja pe sine de amenințarea unui pericol fizic. Acest lucru este diferit de pedepse, deoarece amenințarea vătămării corporale nu se face pentru o faptă rea. Un exemplu ar fi un copil care este singur acasă și îi spune unui străin aflat la ușă că tatăl său doarme, să se întoarcă mai târziu. Pentru a câștiga admirația celorlalți. Pentru a se sustrage dintr-o situație socială specială. De exemplu, când susținem că avem o problemă cu bona pentru a putea pleca de la o petrecere plictisitoare sau când terminăm o conversație telefonică spunând că este cineva la ușă. Pentru a evita o situație jenantă. Copilul care susține că s-a udat din cauză că a curs apa pe el, nu din cauză că a făcut pe el, este un exemplu, în cazul în care copilul nu se temea de pedeapsă, ci doar de situația jenantă. Pentru a păstra discreția, fără a anunța intenția de a păstra anumite informații secrete. Pentru a obține putere asupra altora, controlând informațiile care ajung la receptor.
De ce eșuează minciunile? Victima înșelătoriei poate descoperi întâmplător dovada. Altcineva îl poate da de gol pe mincinos. O schimbare a expresiei feței, o mișcare a corpului, o inflexiune a vocii. Unele minciuni sunt minunat susținute; pe mincinos nu îl trădează nimic din ce spune sau face. Dar de ce nu se întâmplă așa întotdeauna? Există două motive: unul care implică gândirea, iar celălalt care implică emoția. ” ( Paul Ekman)
Bella DePaulo, Ph.D. psiholog la Universitatea din Virginia, a confirmat că minciuna este pur și simplu o condiție a vieții. În cercetarea ei, ea a descoperit că atât bărbații, cât și femeile mint în aproximativ o cincime din interacțiunile lor sociale, care durează 10 sau mai multe minute. Iar pe parcursul unei săptămâni, înșelăm aproximativ 30% dintre oamenii cu care intrăm în contact.
Femeile sunt mai predispuse să spună minciuni altruiste pentru a evita rănirea sentimentelor altora, iar bărbații sunt mai predispuși să mintă despre ei înșiși.
Același studiu a descoperit că bărbații mint mai des pentru a impresiona. O conversație tipică între doi bărbați conține de opt ori mai multe minciuni orientate spre sine decât minciuni despre ceilalți.
Trei părți cheie ale creierului nostru sunt stimulate atunci când mințim: lobul frontal (are capacitatea de a suprima adevărul); sistemul limbic (din cauza anxietății care vine odată cu minciuna) și lobul temporal (deoarece este responsabil pentru recuperarea amintirilor și crearea imaginilor mentale).
Creierul nostru este foarte ocupat atunci când mințim și mult mai liniștit când spunem adevărul.
Simona IONIȚĂ
