Un Iov al poeziei române
Absenţa lui Daniel Vorona din etern-plictisitoarele topuri şi canoane ale poeziei române e încă una dintre miasmele sufocante produse de descompunerea cadavrului criticii literare oficiale, moartă şi neîngropată. Ţinută la fereastră ca să-i aducă poştaşul pensia specială. O literatură care ignoră, la ordin ori din neputinţă, poeţi cu adevărat semnificativi ca să-şi populeze panteonul de bâlci cu grafomani şi veleitari orăcăitori îşi merită cu prisosinţă căderea în derizoriu, prăbuşirea în grotesc, eşuarea în irelevanţă.
Nouă ne rămâne plăcerea de a căuta semne de viaţă poetică departe de şandramaua fumegândă a literaturii române oficiale, adică şi în paginile acestei cărţi. Căci în propria-i carte, ca şi în viaţa proprie, Daniel Vorona e un personaj intratabil, nonconformist, acid, incapabil de compromis. Un fundamentalist blând mirându-se de propria lui blândeţe. Un Iov al poeziei române. Unul care, cerând socoteală Cerului, îşi cere sieşi socoteală, asumând o esenţă divină dar nelăsându-se copleşit de aceasta. Uneori, de-a dreptul jucându-se cu ea.
Nu există în istoria poeziei române un poet care să fi folosit cu atâta dexteritate şi naturaleţe recuzita biblică, sub toate formele ei, de la citatul manifest la aluzia subtilă. Dar nu e nimic artificial şi nimic forţat în această pre-facere, căci simbolismul înalt asumat prin cultură se însoţeşte cu trăirea profundă şi fără rest. În decorul încărcat de sensuri şi referinţe, autorul montează un senzaţional spectacol al vieţii şi morţii, al bucuriei şi suferinţei, o mărturie a umanităţii.
“Duminica neagră” e cartea unui autor ajuns la deplină maturitate creatoare, dovadă a unei forţe lirice incontestabile. Un discurs rafinat, elaborat şi original, personal, inedit şi perfect recognoscibil, marcă a creatorilor autentici, susţinut de o acută conştiinţă a literarităţii, transformă acest volum într-un reper obligatoriu pentru cititorul autentic de poezie. După cum remarcă Gabriel Rusu într-o reuşită eboşă critică, “Daniel Vorona face parte dintre acei poeţi pentru care o pagină de carte este o structură arhitectonică asamblată cu migală, fiecare element trebuind să vibreze la unison cu celelalte”.
Volumul este fericit însoţit de lucrările artistului plastic Bogdan Imurluc şi conţine şapte poeme traduse în limba engleză de către Ana-Mirela Iacob.
Daniel Vorona nu a mâncat şi băut niciodată din banii futilului stat român, dar va fi cinstit la orice masă la care e chemat să se aşeze. El nu va avea o statuie din banii ingratului stat român, dar va avea câte o statuie mică, cu numele lui scris pe ea, în sufletul fiecăruia dintre zecile de tineri artişti care s-au format în atmosfera adevărată şi incendiară a Boemei 33, devenită Boema 9 – Insurgenţii, adevărată şcoală de poezie şi arte înfiinţată de acesta. Unde mulţi au ucenicit şi unii chiar au supravieţuit propriei lor poezii, devenind Poeţi. După cum şi spune Poetul:
a şaptea judecătoare s-a sculat de sub masă a bătut din palme
s-a uitat la mine plină de pietate şi a hotărât excelenţa voastră
voia să spună
daniel
vorona tu eşti un derbedeu umbli
degeaba cu scara în spinare sufletul tău este
negru ca o cruce desfigurată nu mai cânta îmi este ruşine cu tine
(…) eu şi cu mine stau ascuns într-un abator decolorat Doamne unde eşti?
Adrian SUCIU
să las un mesaj mă obligă medalionul de excepție semnat de Adrian Suciu,,,căci n=am citit cartea lui Daniel Vorona, un surrealist cu față umană…și de a cărui conștiință estetică nu mă îndoiesc…