« Sic Transit… » e o expoziție excepțională în multe feluri. În primul rând, prezintă publicului lucrările unei artiste excepționale, care experimentează inovator de peste cinci decenii, folosind deopotrivă tehnici vechi și noi – Suzana Fântânariu : gravor, pictor, desenator, creator de obiecte folosind aproape orice material care poate fi modelat, comprimat, pliat, pictat, cusut, asamblat, reciclat. Suzana Fântânariu : artist plastic, profesor și mentor, poet, autor. Personalitate complicată, fragilă și puternică deopotrivă, destin tragic și glorios.
Excepțională este și alegerea curajoasă a unor lucrări prezentate în premieră, două serii majore ale artistei, cea a « Jurnalelor Utopice » și cea a « Portretelor Arborescente ».
„Jurnalele Utopice“ însumează aproape un deceniu de cercetare și creație. Sunt un demers de recuperare materială și afectivă, de reconversie artistică a unor fragmente de realitate cu sensuri diferite pentru creator și pentru privitor, de transfer al unor relicve aflate și în sfera consumului, și în cea a perenității, parabolă a trecerii timpului și a lumii mutabile – « sic transit… ». Sunt însemnate pe pânză arsă, în numeroase, obsedant-repetitive șiruri de ogive, sunt mărețe și minuțioase, sunt imperfecte și șifonate – căci desfid tentația ereziei decorative, sunt copleșitoare – senzația apăsătoare a prezentării lor caleidoscopice fiind una îndelung căutată.
« Portretele Arborescente », ultimul ciclu creativ al artistei, continuă doar hagiografic alte serii recente (mai cu seamă « Portretele Covidiene »), căci sunt frapante nu doar prin senzația primă, ci mai ales prin folosirea detaliilor anatomice parțial metamorfozate în elemente vegetal-lemnoase. Sunt portrete, da, căci elementele care le alcătuiesc sunt umane dincolo de orice îndoială. Dar transformarea vegetală nu e dulce alunecare într-un spațiu al contemplației, ci epopee sângeroasă a agoniei, a regresiunii, a metamorfozei de tip kafkian.
Și mai e ceva excepțional în această expoziție : topografia. « Sic Transit… » este un labirint ordonat cu infinită atenție, un laborator creativ în care diferitele spații sunt tot atâtea sertare ale memoriei, pliate astfel încât să sfideze parcursul linear, dar să orienteze tematic. Fiecare « compartiment » are un nume – Camera-Zbor, Camera
Trup, Camera-Lumină (cu colaborarea artistului video Andrei Cozlac), Camera Portretelor, Camera Jurnalelor – și un pandant într-unul dintre poemele Suzanei Fântânariu, o iterație a motivului în forme, culori, lucrări, cuvinte și în așezarea acestora. Tema labirintului și cea a deșertăciunii (« sic transit… ») sunt în sincronism cu cercetările artistei din binomul spațiu-semn și din sociologia spațiului proxim, dar și simboluri evidente pentru destinul ambivalent al operei de artă, mărturisitoare a timpului său, fragilă alegorie a frumuseții perene, purtătoare a unui mesaj pe care doar artistul îl cunoaște deplin.
Cristina SIMION, curator
