După traduceri în franceză, engleză, italiană, germană, apare în sfârșit și în spaniolă un volum cu basmele populare românești povestite de minunatul Petre Ispirescu. La 220 de ani după ce Petre Ispirescu și-a publicat basmele – ține să precizeze editura. Un volum masiv, într-o ediție cartonată elegantă, cu admirabile ilustrații alb-negru. Sunt traduse 34 de basme și povești, practic totalitatea celor care se află în edițiile românești importante. (Nu lipsesc, firește, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, Aleodor Împărat, Ileana Simziana, Prâslea cel voinic și merele de aur, Voinicul cel cu cartea în mână născut, Zâna zânelor, Zâna munților, Greuceanu…) Prefața, introducerea și un text biografic Petre Ispirescu sunt destul de consistente, încât un cititor care nici măcar n-a auzit numele lui Petre Ispirescu până în acest moment își poate face o idee despre acest editor și povestitor fabulos.
In mod cert nu există român care să nu fi citit în viața lui poveștile minunate ale lui Petre Ispirescu, editorul, folcloristul, povestitorul, scriitorul și tipograful, cunoscut mai ales datorită activitații sale de culegător de basme populare românești pe care le-a repovestit cu un har aparte. Sunt convins că, dacă ar fi fost scrise într-o limbă de mai amplă circulație, iar Ispirescu ar fi aparținut unei culturi mai mari, basmele sale ar fi avut soarta basmelor lui Andersen ori ale fraților Grimm.
Aproape toate poveștile, basmele, legendele pe care Petre Ispirescu le-a tipărit în ultimii ani ai vieții erau citadine, de proveniență urbană, nu auzite la gura vreunei sobe din cine știe ce sătuc uitat de lume – și asta precizează și editorii spanioli. Petre Ispirescu a fost un om care aproape n-a ieșit din București toată viața, extrem de puținele sale călătorii fiind adevărate aventuri.
Iar poveștile sale au un firesc al comunicării desăvârșit, un farmec al ingenuității, cu mulțime de expresii populare colocviale, excelent traduse. Eroii săi au un traiect inițiatic, trec printr-o serie de încercări, în urma cărora își dobândesc condiția de bărbat; mai ales inițierea ca învățătură, devenirea se produce de multe ori nu în urma unor acte de vitejie, deși se întâmplă și asta, sau în urma intervenției unor animale ajutătoare, ci a darului de a citi, științei de carte. Firește, nu lipsește o notă moralizatoare și întotdeauna una etică. Sunt basme în care finalitatea etică, bunătatea, înțelepciunea, smerenia, generozitatea, simțul dreptății, răbdarea, buna-credință, cinstea, hărnicia, omenia și iubirea sunt calități mai importante decât vitejia, bravura, curajul, deși au și acestea rolul lor.
Prețiosul volum de basme tipărite de Petre Ispirescu, care s-a aflat generații la rând, în ediții complete sau fragmentare, constant retipărite, în aproape fiecare casă de român, în aproape fiecare școală, bucurând șiruri nesfârșite de copii și adolescenți români, depășește, încă o dată, frontierele țării.
Petre Ispirescu – Cuentos maravillosos rumanos. Prefață de Stelian Țurlea. Traducere din limba română și introducere de Mihai Iacob. Ilustrații de Roxana Irimia. Editura Libros de las Malas Compaňias. 359 pag.