De curând a apărut, la Editura Casa Cărții de Știință din Cluj-Napoca, în colecția Literatură Europeană Contemporană, romanul „Smochinul”, al scriitorului sloven Goran Vojnović (traducere de Paula Braga Šimenc, prefață de Rodica Grigore).
“Cunoscut în spațiul cultural sloven ca unul dintre cei mai reprezentativi scriitori ai tinerei generații, Goran Vojnović a reușit, prin cel de-al treilea roman al său, Smochinul (Figa), să surprindă și să încânte din nou publicul cititor și critica de specialitate. Căci, dacă primele sale două romane, Afară cu cefurii (Čefurji raus! – 2008) și Iugoslavia, lumea mea (Jugoslavija, moja dežela – 2012), aduceau în prim plan, direct sau indirect, o serie de realități care au marcat lumea ex-iugoslavă după 1990, Smochinul evidențiază relațiile de familie, trecutul personal, mereu pus în legătură cu marile evenimente istorice, dar și modul în care oameni din generații diferite se raportează la acel loc numit acasă, pe care îl caută cu înfrigurare, uneori fără a realiza că l-au găsit deja.
Publicat în anul 2016 și încununat cu prestigioasele premii Kresnik și Župančič, considerat imediat după apariție una dintre cele mai reușite creații din literatura slovenă a ultimilor ani, comparat cu cele mai bune pagini ale lui Orhan Pamuk sau Colum McCann, romanul acesta este o adevărată saga a cărei acțiune cuprinde câteva generații ale familiei lui Jadran, protagonistul aflat în căutarea marilor adevăruri despre trecut, dar și a drumului spre sine. Veritabil portret de grup, imagine simbolică a unei familii zguduite de mișcarea neprevăzută a plăcilor tectonice ale istoriei recente din Balcani, meditație lucidă asupra relațiilor interetnice din această regiune, Smochinul este deopotrivă un roman de formare, o carte tulburătoare despre căutarea identității, un text care vorbește cu mijloacele marii literaturi despre singurătate și nevoia de comunicare, despre dragoste, risipirea și regăsirea ei, despre oameni și problemele lor dintotdeauna.
Naratorul, Jadran Dizdar, trecut de treizeci de ani, pasionat de baschet și angajat al unei case de pariuri sportive, pare pierdut în propria sa viață și se simte înstrăinat de cei care ar fi trebuit să-i fie cel mai aproape. Aleksandar, bunicul lui, a murit de curând, în circumstanțe stranii, existând suspiciunea că s-ar fi sinucis, tatăl său a plecat de acasă de mulți ani, iar Anja, soția, l-a părăsit. Aflat în acest moment de cumpănă și însingurat cum nu fusese niciodată, Jadran caută explicații pentru alegerile pe care tatăl și bunicul lui le-au făcut cu ani în urmă, dar vrea și să găsească soluții pentru a depăși dificultățile cu care se confruntă el însuși. […]
Romanul Smochinul, prin intermediul demersului lui Jadran, nu numai că recuperează trecutul unei familii și îi recompune istoria, umplând, prin recursul la imaginația naratorului, golurile inerente care apar pe parcurs, ci caută o cale spre înțelegerea cât mai adecvată a alegerilor și faptelor personajelor, a vinovățiilor și îndoielilor acestora. A rememora istoria și a ține seama de toate lecțiile sale reprezintă, pentru Jadran, calea necesară pe drumul cunoașterii de sine, iar pentru Goran Vojnović, modalitatea cea mai adecvată de a-i ajuta pe cititorii săi să înțeleagă lumea în care trăiesc. Și pe ei înșiși.” Rodica Grigore
