La 23 aprilie 1887 a fost sfinţită Catedrala Mitropolitană de la Iaşi, considerată a fi Catedrala Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, fiind una dintre cele şase catedrale mitropolitane ortodoxe din România. Se împlinesc de atunci 135 de ani.
Începuturi
După ce domnitorul Alexandru Lăpuşneanu, la presiunea Imperiului Otoman, a mutat în 1564, capitala Moldovei de la Suceava la Iaşi, au urmat la rândul lor şi cuvenitele schimbări instituţionale şi organizatorice ale oraşului Iaşi, înaintat la înaltul rang de Capitală a Moldovei. Astfel, la mijlocul sec. al XVII-lea, pe vremea mitropolitului cărturar Dosoftei, s-a mutat şi sediul mitropolitan la Iaşi. Mai târziu, în secolul al XVIII-lea, mitropolitul Gavriil Calimachi a ctitorit, între anii 1761- 69, Biserica cu hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, devenită de aici încolo Biserică a Mitropoliei Moldovei. Ţinând pasul cu ampla dezvoltare edilitară a Capitalei Principatului Moldovei, ideea domnitorului Mihail Sturdza şi a mitropolitului Veniamin Costache privind ridicarea în Iaşi a unei Catedrale monumentale a prins puternice rădăcini prin hrisovul domnesc din 8 august 1826, emis şi parafat de către domnitorul Ioniţă Sandu Sturdza, care poate fi considerat „actul de naştere” al viitoarei Catedrale Mitropolitane.
Construcţia Catedralei
Amplasamentul noii Catedrale Mitropolitane a fost stabilit pe locul îocupat de cele două biserici mai vechi: Biserica Albă (sec.XV) şi Biserica Stratenia (sec.XVII), aflate în nefolosinţă şi într-un stadiu avansat de degradare. Planurile impresionantei construcţii au fost întocmite de renumiţii arhitecţi ai timpului, austriacul Gustav Freywald, francezul Boucher şi rusul Mihail Singurov, cu toţii fiind angajaţi în proiecarea unor lucrări de anvergură din Principatele Române. Construcţia a durat timp de şase ani, între 1833 şi 1839, fiind într-adevăr impresionantă la terminare, prin stilul său neoclasic, prin măreţia cupolei centrale şi a celor patru turle majestoase ale sale.
Din nefericire, după cum s-a consemnat în cronica timpului, la 23 mai 1857, bolta centrală a noii construcţii impunătoare a cedat şi s-a prăbuşit; clădirea rămânând, astfel, inutilizabilă mai mult de două decenii.
A doua piatră de temelie a Catedralei
Abia după 1880, inimosul cărturar Iosif Naniescu, ales şi instalat la Îaşi, în 6 iulie 1875, ca mitropolit al Moldovei, a reuşit, în urma stăruinţelor sale la rege şi la autorităţile statului, să pună, la 15 aprilie 1881, a doua piatră de temelie a lucrărilor necesare refacerii construcţiei abandonate a Catedralei. În prealabil, pentru elaborarea noilor planuri, mitropolitul Iosif Naniescu l-a capacitat pe arhitectul Alexandru Orăscu, „pe atunci rector al Universităţii Bucureşti”. Soluţia adoptată de acesta pentru mărirea rezistenţei tavanului măreţei catedrale a fost renunţarea la „imensa cupolă centrală şi adăugarea celor două rânduri de pilaştri masivi în interior”, cu care a realizat o construcţie de tip bazilical, „având o navă centrală mare şi două nave laterale mai mici”, ale căror cupole au fost despărţite prin deosebite „arce transversale”. De formă dreptunghiulară, păstrând cele patru turnuri decroşate din prima etapă, întreaga construcţie astfel realizată se înfăţişa în exterior printr-o impozantă solemnitate a unui important lăcaş de cult ortodox. Pentru interior arhitectul Orăscu a optat pentru stilul baroc, împodobind pilaştrii masivi cu „capiteluri corintice”. Pictura pereţilor şi a catapetesmei catedralei a fost încredinţată de mitropolitul Naniescu renumitului maestru Gheorghe Tattărescu, „fostul coleg de studii de la Seminarul din Buzău”, cel care în puţin peste un an, între aprilie 1895 şi iulie 1886, a redat cu har artistic deosebit „peste 250 de figuri individuale şi compoziţii de ansamblu” cu tematică religioasă, care impresionează şi astăzi prin căldura şi umanismul lor desăvârşit. Apropiindu-se finalul construcţiei, „cu câteva luni înainte de sfinţire, la 30 decembrie 1886, au fost aduse din Bucovina, de la Mănăstirea Slatina, osemintele mitropolitului Veniamin Costache, ce au fost aşezate în catedrală în partea dreaptă a pronausului, în semn de mare şi pioasă cinstire adusă celui care a iniţiat şi a pus prima piatră de temelie a Catedralei Mitropolitane Iaşi”.
Sfinţirea Catedralei Mitropolitane
Ca dată de sfinţire a fost aleasă ziua de 23 aprilie 1887, la Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, hramul Catedralei vechi a Iaşului. Iată cum este menţionat actul sfinţirii în arhiva Mitropoliei ieşene: „În ajunul sfinţirii a venit la Iaşi regele Carol I şi regina Elisabeta, întâmpinaţi de un public numeros. Mitropolitul Iosif a săvârşit slujba Vecerniei celei mari, iar apoi slujba Privegherii. La slujbele care au durat până spre orele 23 au participat numeroşi credincioşi şi reprezentanţii autorităţilor centrale şi locale, între care numeroşi miniştri în frunte cu D.Sturdza, ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice. Frumuseţea arhitecturală a noii catedrale era pusă în lumină în acele momente de rugăciune de seară de mii de lampionae făcute de elevii Şcolii de meserii din Iaşi, care înconjurau curtea mitropoliei şi palatul mitropolitan.
Încă de la primele ore ale dimineţii prăznuirii Sfântului Gheorghe, curţile catedralei şi imprejurimele acestora au devenit neîncăpătoare. Preoţii slujitori ai catedralei au săvârşit slujba sfinţirii apei. La ora 8, mitropolitul Iosif Naniescu, însoţit de un sobor impunător de ierarhi, preoţi şi diaconi, au pregătit în Catedrala veche „Sf.Gheorghe” toate cele rânduite pentru sfinţirea noului lăcaş de închinăciune. La ora 9, când salvele tunurilor amplaste pe dealul Galatei au anunţat plecarea regelui şi a suitei sale de la Palatul Roznovanu (vremelnică reşedinţă regală), mitropolitul Naniescu, purtând Sfintele Moaşte ale martirilor ce urmau a fi depuse la Sfânta Masă a noii Catedrale, soborul şi credincioşii, cărora li s-au alăturat regele Carol I şi suita sa, au pornit în procesiune, înconjurând de trei ori clădirea, cu oprire în trei locuri, în părţile laterale şi în dreptul altarului, unde, cu nişte prăjini dinainte pregătite, atât regele cât şi mitropolitul au miruit cu semnul crucii pereţii impozantei Catedrale. La intrarea în pridvor a avut loc ceremonia dezvelirii „pisaniei regale”, pe care se putea citi inscripţia: „Terminatu-s-a întreaga lucrare în anul mântuirii 1886, al domniei noastre al douăzeci-și-șaselea, al regatului meu al șaselea, împodobindu-se și înzestrându-se cu vase sfinte, candele de argint, policandre, odoare și veșminte prețioase, precum și cu cele 10 ferestre cu măiestrie împodobite și închinate de noi ca un prinos al râvnei noastre pentru înălțarea sfintei Biserici Ortodoxe, întru pomenirea mea, a iubitei mele soții Elisabeta și a urmașilor noștri…”
A urmat rânduiala sfinţirii interiorului Catedralei şi slujba înălţătoare săvârşită de mitropolitul Naniescu, la care şi-a adus concursul şi vestitul Cor Mitropolitan, fondat şi dirijat de compozitorul Gavriil Musicescu.
La ieşire, regele Carol I s-a oprit în capătul scărilor Catedralei şi a adresat mulţimii adunate un discurs înflăcărat într-o românească, puţin stăpânită.
Aşa şi astfel, Catedrala Mitropolitană a Moldovei şi Bucovinei, începută la 1833 de mitropolitul Veniamin Costache, a fost inaugurată şi sfinţită la 23 aprilie 1887 de mitropolitul Iosif Naniescu.
Catedrala Mitropolitană, maica bisericilor Moldovei, loc de pelerinaj
Doi ani mai târziu, în 1889, Sinodul BOR a aprobat strămutarea raclei cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea întregii Moldove, de la Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi” în noua Catedrală Mitropolitană a Moldovei.
Astfel, având hramul Sfintei Cuv. Parascheva, a Întâmpinării Domnului şi a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Catedrala Mitropolitană de la Iaşi a devenit Maica tuturor bisericilor ortodoxe din Moldova şi Bucovina, iar pelerinajul credincioşilor ortodocşi de închinăciune la Sfintele Moaşte ale Cuvioasei Parascheva, desfăşurtat la fiecare 14 octombrie, coroborat cu tradiţionala Sărbătoare a Iaşului, a devenit unul dintre cele mai însemnate pelerinaje religioase din întreaga Românie.
Mihai Caba
