”Sempre Vivaldi”, de Ziua Europeană a Muzicii Vechi

mart. 18th, 2021 | By | Category: Eveniment

Duminică, 21 martie 2021, de la ora 19.00, în Salonul Florilor din cadrul Muzeului Național  Cotroceni se va desfășura concertul Sempre Vivaldi. Concertul este organizat cu ocazia Zilei  Europene a Muzicii Vechi și propune publicului șase piese (cinci instrumentale și una vocal – instrumental) aparținând compozitorului Antonio Vivaldi. AgențiadeCarte.ro este partener media al evenimentului.

Atunci când ne gândim la „muzica veche”, adică muzica acelei epoci care ne poartă în  timp spre detalii, rafinament și bun gust, ne vin imediat în minte nume precum Bach, Haendel,  Corelli sau Vivaldi. Adeseori am fost întrebați „de ce?” nu programăm mai mult sau „când?”  vom prezenta un concert cu repertoriu integral Vivaldi? N-am avut niciodată un răspuns; sau  poate nu ne gândiserăm suficient la el. În 2021, însă, adică anul comemorării a 280 de ani de  la moartea sa, ne-am gândit să-i dedicăm lui Vivaldi sărbătoarea muzicii vechi de pe 21 martie.

Când spunem „Vivaldi”, cei mai mulți dintre noi se gândesc la „Anotimpuri” – cele patru  concerte pentru vioară și ansamblu orchestral de cordari pe care aproape toată lumea le  cunoaște. Iar cum epoca Barocului muzical european coincide cu o puternică înflorire  culturală, în general, putem observa cum simpla curgere a timpului a reprezentat o importantă  temă de inspirație pentru muzicieni, artiști plastici sau renumiți oameni de știință. Este  suficient să ne gândim la „Anotimpurile” pictorilor Giuseppe Arcimboldo și Nicolas Poussin,  din colecția Muzeului Luvru sau la „Anotimpurile” lui Pieter Brueghel cel Tânăr, aflate la  Muzeul Național de Artă al României și deja ne putem face o imagine despre cât de importante  sunt aceste lucrări în contextul patrimoniului artistic universal. Și apoi, facem un exercițiu de  imaginație, corelând aceste imagini cu muzica lui Vivaldi și percepem astfel, doar o mică parte  din inestimabila valoare a ceea ce au însemnat secolele XVI – XVIII în evoluția omenirii.

Interpreții concertului sunt: Cristina Vasilache – sopran, Mircea Ionescu / Rafael  Butaru – viori, Dávid Csibi – violă, Lázár Zsombor – violoncel, István Csata – contrabas, Raluca Enea – clavecin.

În program:

Antonio Vivaldi (1678 – 1741)

  • Overture L’Olimpiade, RV 725 – Allegro  
  • Concerto „La Tempesta di mare”, RV 253, pentru vioară și orchestră de coarde.  Allegro – Largo – Presto  
  • Concerto Grosso, RV 157, pentru orchestră de coarde. 

Allegro – Largo – Allegro  

  • Sonata „La Follia”, RV 63, pentru două viori și basso continuo. 
  • Concerto VI din„L’Estro Armonico”, RV 365, pentru vioară și orchestră de coarde. Allegro – Largo – Presto  
  • Motet „In turbato mare irato”, RV 627, pentru soprană și orchestră de coarde.  Aria – Recitativ – Aria – Alleluia 

Concertul se va desfășura online și va fi difuzat, live, pe facebook și pe canalul de  Youtube al Festivalului de Muzică Veche București:

https://www.facebook.com/Festivalul.de.Muzica.Veche.Bucuresti/

https://web.facebook.com/events/2212715322197319

https://www.youtube.com/channel/UC6GoBMcXRrMc8BH5GjB6cig

Organizatorii evenimentului sunt Asociația ANTIQVA și Festivalul de Muzică Veche  București. Parteneri: REMA – Rețeaua Europeană de Muzică Veche, Institutul Cultural Român, Muzeul Național Cotroceni, Institutul Cultural Maghiar București, Festivalul de Muzică Veche  Miercurea Ciuc, Fundația Calea Victoriei. Sponsori: Aqua Carpatica, Domeniile Sâmburești,  Delicatese Florescu.

Parteneri media: Radio Trinitas, Radio Clasic, Profit.ro, Urban.ro, News.ro, Modernism.ro, AgentiadeCarte.ro, Informateca.ro, Revista Casoteca.

Ziua Europeană a Muzicii Vechi.  

Din anul 2013, s-a stabilit la nivel european ca data de 21 martie (ziua de naştere a  compozitorului Johann Sebastian Bach), să devină Ziua Europeană a Muzicii Vechi.  Sărbătorirea este o ocazie potrivită de a pune în valoare o moştenire muzicală de peste 1000  de ani, unică în contextul civilizaţiei umane.

Evenimentul sărbătorește mai mult de un mileniu de muzică în Europa și se constituie  într-un proiect de anvergură, cu sute de recitaluri și concerte, desfășurate în importante orașe  europene. Toate acestea sunt transmise live de organizatori, prin streaming de internet, și  preluate pe platforma REMA (Réseau Européen de Musique Ancienne) promotor oficial şi  coordonator al acestui eveniment. Rețeaua are în acest moment 98 de membri din 23 de ţări  europene și este organismul reprezentativ pentru muzica veche din Europa,. Cele două entități  din România membre ale REMA sunt: Festivalul de Muzică Veche București și Festivalul de  Muzică Veche Miercurea Ciuc.

Antonio Vivaldi și muzica sa. 

Din scrierile vremii, au supraviețuit despre Vivaldi diverse păreri ale celor care l-au  cunoscut personal. Se spune că era renumit pentru vanitatea de care dădea dovadă și chiar  pentru disprețul manifestat față de ceilalți. Scriitorul și omul de știință francez Charles de  Brosses, care l-a întâlnit personal, menționează într-una din lucrările sale că Vivaldi spunea  adesea despre el însuși că ar fi fost capabil să compună un concert integral într-un timp mult  mai scurt decât cel necesar copierii lui. Guido Bentivoglio – unul dintre protectorii  compozitorului – amintea cu amuzament că, într-o corespondență către el, datând din 1739,  Vivaldi susținea că deja compusese 94 de opere desi doar în jur de 50 sunt cunoscute până în  ziua de azi. Poate cel mai dur critic al său a fost chiar Carlo Goldoni care își susținea ferm  afirmația: „un excellent joueur de violon et un compositeur médicre”. Firește, ei cei de atunci  l-au cunoscut mai bine; noi, cei de acum, doar ni-l putem imagina așa cum a fost dar cu  certitudine ne cucerește prin originalitatea compozițiilor sale.

Antonio Vivaldi este poate unul dintre cei mai cunoscuți compozitori „programatici” ai  epocii sale. Desigur, nu putem discuta încă despre „programatism muzical” (adică muzica

instrumentală cu program, cu caracter descriptiv) pînă în secolul al XIX-lea. Vivaldi, însă, se  alătură acelor compozitori precum cei din școala barocă muzicală franceză, de exemplu, care  „adoptaseră” considerabil piesele de caracter și a căror muzică se baza majoritar pe înfățișarea  prin intermediul muzicii a unor persoane de vază din epoca respectivă, pe evocarea  caracterelor umane sau ilustrarea multitudinii de aspecte regăsite în natură. Ultima dintre  aceste categorii poate fi considerată unul dintre „subiectele” favorite ale lui Vivaldi, expuse  inclusiv în cadrul acestui concert.

Exceptând „Anotimpurile” care au clar un caracter descriptiv, în creația lui Vivaldi  întâlnim lucrări ce poartă titluri precum „La Tempesta di Mare”, „Il Gardellino” ce fac trimiteri  directe la aspecte ale naturii sau „L’ottavina”, „L’inquietudine” cu referiri la anumite metode  de compoziție și interpretare sau la afectul unei anumite lucrări muzicale. Programatică sau  nu, muzica lui Vivaldi impresionează nu doar prin originalitatea metodelor de compoziție și  prin contrastele majore create, ci și prin aspectul cantitativ. Se pare că ar fi avut dreptate atunci  când susținea că poate compune mai repede decât ar putea cineva copia același text muzical.  Doar creația concertistică pentru instrument solo și acompaniament de cordari cuprinde, în  mare, 350 de concerte dintre care 230 sunt dedicate viorii – instrumentul preferat, se pare. O  parte importantă a creației sale o reprezintă și concertele pentru ansamblu de cordari, fără  solist, cunoscute de noi sub denumirea de „concerti grossi”. Caracteristice în special școlii  muzicale baroce italiene, acest gen de lucrări muzicale se bazează pe dialogul permanent între  soli și ripieni / tutti și a fost abordat de compozitori precum Archangelo Corelli, Francesco  Geminiani și Johann Sebastian Bach – acesta din urmă în special în cazul Concertelor  Brandenburgice.

Vivaldi era prin excelență un foarte abil și îndrăzneț orchestrator, aspect ce reiese, în  primul rând din maniera originală de construcție a frazelor muzicale, atât din perspectivă  melodică cât și pe plan armonic. Vivaldi a fost, de asemenea, un inovator, putem spune, al  mijloacelor de expresie, în special în cazul viorii. A acordat o foarte mare atenție articulărilor  diferențiate, utilizării unor procedee precum pizzicato, multe tipuri de arpegiato, folosirea  surdinei toate acestea contribuind la crearea unor efecte cromatice multiple, uneori extreme.  Se pare că Vivaldi a fost și unul dintre puținii compozitori din epoca Barocului muzical  european care a exploatat efectele create de o dinamică diferențiată, anticipând astfel stilul  clasic timpuriu.

Mai puțin cunoscută în afara Italiei, comparativ cu muzica sa instrumentală, creația  vocală a lui Antonio Vivaldi se referă majoritar la genul de operă dar și la o consistentă listă de  lucrări din categoria celor religioase. Regăsim așadar la Vivaldi lucrări vocal – instrumentale  cu soliști, cor și orchestră dar și numeroase lucrări de tip solistic, denumite motete. În cadrul  acestora din urmă, în mod special, se pot observa influențele stilului său operistic dar multe  dintre acestea poartă amprenta așa numitului „stile osservato” (stilul strict, caracteristic mai mult lucrărilor religioase). Denis Arnold, unul dintre muzicologii cu o colaborare esențială la  editarea New Oxford Companion to Music (1983), afirma despre motetele lui Vivaldi că sunt  adevărate „concerte pentru voce”. Acest fapt poate fi ușor sesizat, inclusiv în cazul motetului  „In turbato mare irato” prezentat în cadrul acestui concert. El conține numeroase pasaje de  virtuozitate, secțiuni contrastante în cadrul părților, momente care reclamă rezolvări de tipul  cadențelor, toate acestea necesitând asimilarea, de către solistul vocal, a problemelor  referitoare la stilul vocal baroc italian, în general, și cel vivaldian, în particular dar și o bună  stăpânire și abilitate în rezolvarea momentelor bazate pe tehnica improvizației.

Creația instrumentală și vocal-instrumentală a lui Antonio Vivaldi a reprezentat un  moment esențial pentru evoluția școlii italiene de compoziție. Mai mult decât atât, manierele  sale de construcție și expresie muzicală, în special în cazul concertelor instrumentale, a fost  adoptată cu entuziasm în Europa, în mod particular în Franța. Pentru faptul că părțile  componente ale concertelor sale permiteau o largă paletă de abordări de tip formal, Vivaldi  poate fi considerat cel mai important precursor al lui Sammartini sau al fiilor lui Johann  Sebastian Bach în evoluția simfoniei caracteristice perioadei Clasicismului muzical. În același  timp, Vivaldi este cel care a anticipat din plin caracteristicile Romantismului muzical, în special

prin accentul pe care l-a plasat majoritar pe mijloacele de expresie muzicală și poate mai puțin  pe atenția la detalii.

Pentru acest concert, am ales o formulă orchestrală restrânsă, asemănătoare mai  degrabă unei formule camerale ceva mai consistente. Este vorba de șase instrumentiști și o  voce de sopran, distribuția fiind alcătuită dintr-un singur muzician pentru fiecare „partidă  instrumentală”. Acest tip de distribuție era adesea întâlnit și în epocă fiind adesea dictat de  rațiuni practice legate de un număr restrâns de muzicieni sau de adaptarea la un spațiu de  concert mai mic. În încercarea de a recrea atmosfera saloanelor muzicale de atunci, am apelat  și la un spațiu de concert care să amintească, măcar puțin, de fascinanta lume a reședințelor  burgheze și de parfumul serilor de studiu muzical sau de concert ale vremurilor de demult.

Text: Raluca Enea  

Artiștii interpreți. 

Cristina Vasilache  

Soprana Cristina Vasilache a început studiul muzicii la varsta de 7 ani la Liceul de Arta  „Margareta Sterian” din Buzău. După absolvirea liceului, a urmat studiile de licența și Master  în interpretare muzicală (canto clasic) la Unversitatea Națională de Muzică din Bucuresti (clasa  prof. Claudia Codreanu).

Pe parcursul acestor ani, a devenit o prezență activă pe scenele de operă și de concert  ale țării. A fost aplaudată pe scene precum Opera Română din Brașov, Filarmonica de stat din  Sibiu, Filarmonica „Ion Dumitrescu” (Rm. Vâlcea), Ateneul Popular „M.G. Pastia” (Focșani),  Ateneul „Nicolae Bălănescu” (Giurgiu), Muzeul Național „George Enescu” (București) Palatul  Suțu (București), Castelul Peleș (Sinaia), Ateneul Român (București) și altele.

În numeroasele spectacole și recitaluri a abordat un repertoriu variat, de la roluri de  comedie (Ciesca din opera Gianni Schicchi de Puccini), la roluri lirice (Musseta din La Boheme  – Puccini, Donna Elvira – Don Giovanni si Fiordiligi – Cosi fan tutte de Mozart), apoi la roluri  de operetă (Bertha din Lăsați-mă să cânt – Gherase Dendrino) în paralel cu apariții în concerte  de oratoriu (J.S. Bach, C. Frank, A. Lloyd Webber, W.A. Mozart și alții) dar și în recitaluri de  lieduri.

Ultimul premiu castigat este la Concursul National de Lied Romanesc din 2016 (Premiul  al III-lea), iar în 2018 și-a făcut debutul la Opera Națională din București în cadrul Studioului  de Operă cu rolul Doamna 1 din Flautul fermecat de W.A. Mozart. În prezent este angajată ca  artist liric la Filarmonica „George Enescu” din București.

Mircea Ionescu  

Mircea Ionescu este absolvent al Liceului de Artă G.Enescu și al Universității Naționale  de Muzică București, secția Pedagogie muzicală promoția 1997. În 2003 a frecventat cursurile  de vioară barocă din Karlsruhe sub îndrumarea lui Anton Steck.

Și-a început activitatea ca profesor de vioară iar din 1999 devine artist liric al Corului  Filarmonicii G.Enescu, funcție deținută până în prezent. Din 2003 până în 2009 a ocupat  funcția de manager muzical al Bisericii Lutherane din București, unde a realizat stagiunea  muzicală de concerte instrumentale si vocal-simfonice. A colaborat cu violonistul Mihail Ghiga  și ansamblul Collegio Stravagante din București la realizarea mai multor opere baroce precum  „Deceballo”, „Pyram & Thisbe”, „Dido&Aeneas”, lucrări prezentate în cadrul stagiunii Operei  Naționale din București.

Din 2009 devine membru al orchestrei baroce Balkan Baroque Band, orchestră  înființată de Jean-Christophe Frisch; împreună cu acest ansamblu a susținut concerte în  special în Franța dar și la Salonic, Atena, Sofia și București. În 2012, împreună cu BBB și Jean Luc Larguier s-a alăturat proiectului artistic Wu-Wei pe muzica Anotimpurilor lui Vivaldi,  proiect desfășurat pe parcursul a doi ani, cu peste 100 de reprezentații în toate orașele

importante din Franța, în Olanda și Elveția. A participat de asemnea la înregistrarea CD-ului  cu aceeași muzică a lui Vivaldi, în Paris. În țară participă la diverse festivaluri baroce precum  București, Sibiu, Brașov și Miercurea Ciuc unde evoluează anual sub îndrumarea violonistei  Ulrike Titze. A colaborat cu violonistul Adrian Butterfield la punerea în scenă a operei lui  Cavalieri „Rappresentatione di anima e di corpo” și a operei „Fairy Queen” a lui G.F. Haendel.  A colaborat cu Corul de copii al Radiodifuziunii la realizarea spectacolelor de muzica barocă  „Esther” și „Stabat mater” de Pergolesi. Alături de Collegio Stravagante și membri ai Corului  Filarmonicii G.Enescu a realizat opera „Dido & Aeneas” de H.Purcell. Ca violonist al orchestrei  Balkan Baroque Band susține anual concerte cu muzică barocă pe scena Ateneului Român.

Rafael Butaru  

Violonistul Rafael Butaru este licențiat al Academiei „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. A participat la cursuri de măiestrie precum cursul de orchestră și vioară susținute de Adam  Fischer și membrii ai Orchestrei Filarmonicii din Viena, cursuri de muzică veche și  perfecționare instrumentală susținute de Dieter Weitz și Cristoph Wyneken, cursurile  internaționale de muzică de cameră susținute de Chilingirian și Amadeus Quartet în Londra,  Stefan Metz-Orlando Quartet și Devich Sandor-Bartok Quartet. Este câștigător a numeroase  premii la concursuri naționale și internaționale.

În prezent este concertmaestru al Filarmonicii „George Enescu” (București) și al  orchestrei Operei Naționale București.

Activitatea sa solistică include concerte susținute în cadrul stagiunii Radiodifuziunii  Române cu Orchestra Națională Radio si Orchestra de Cameră, cu Orchestra Română de  Tineret, în cadrul Festivalului Internațional George Enescu, Festivalul Internațional Sergiu  Celibidache, Festivalul Enescu și muzica lumii, Young Euro Classic, TIFF, Festivalul  Internațional de muzică de cameră SoNoRo și numeroase concerte în stagiunile filarmonicilor  din țară. Este membru al „Ludens Piano Trio” și al ansamblului de muzică veche „I Ludici”  alături de care concertează frecvent în cadrul festivalului Sonoro, Vara Magică, Enescu și  Muzica lumii.

Dávid Csibi  

Dávid Csibi (n. 1996) a absolvit Academia de Muzică „Gh. Dima” în clasa profesorilor  Melinda Béres şi Răsvan Dumitru.

Interesul său pentru muzica de cameră a condus la colaborări cu diferite ansambluri,  precum: Cvartetul Obermann, Quarto d’Oro, Trionfale, Baroque Ensemble Transylvania,  Concerto Spiralis, Baroc pur şi Simplu, Ensemble Stradivaria – Daniel Cuiller etc.

A frecventat cursurile de măiestrie ale lui Stefan Metz, Kati Debretzeni, Jerry Horner,  Anton Steck, Adelina Oprean, Cvartetul Arcadia, Margaret Faultless etc.  A susţinut numeroase concerte atât în ţară, cât şi în străinătate (Germania, Franţa,  Italia, Belgia, Anglia, Estonia, Letonia, Ungaria, Bulgaria). În 2018 a fost selectat în Orchestra  Barocă a Uniunii Europene (EUBO), unde a participat în proiecte dirijate de Amandine Beyer  şi Lars Ulrik Mortensen.

În 2019 cântă ca solist alături de orchestra „Transylvania Galante”. În 2020 este bursier  SoNoRo Interferenţe ca violist. În prezent este violonist al cvartetului Intono.

Lázár Zsombor 

Lázár Zsombor s-a născut în1985 în Miercurea Ciuc. A studiat violoncel la Liceul de Arte  ”Nagy István” din orașul său natal apoi la Universitatea ”Transilvania” din Brașov, la clasa  profesorilor Răzvan Suma și Anton Niculescu. A urmat cursurile de master ale West Chester  University (SUA), la clasa lui Ovidiu Marinescu.

Alături de violoncelul modern, Lázár s-a perfecționat și în interpretarea pe violoncel  baroc urmând cursurile de măiestrie ale Universității de Vară organizate în cadrul Festivalului  Muzicii Vechi din Miercurea Ciuc. Aici a avut ocazia de a lucre cu Ulrike Titze sau Ilse Herbert.

Este membru al mai multor formații din România sau din străinătate, între care  ansamblul de muzică veche Codex, Orchestra de Cameră Ciuc, Balkan Baroque Band, Evilági  Group, alături de care a concertat în Ungaria, Franța, Italia, Portugalia, Slovenia, Spania,  Grecia, Slovacia, SUA, etc.

În prezent este profesor de violoncel la Liceul de Arte ”Nagy István” din Miercurea Ciuc  și doctorand la Universitatea ”Transilvania” din Brașov, sub conducerea profesorului Filip  Ignác.

István Csata

István Csata s-a născut la Miercurea Ciuc unde a început studiile muzicale fiind elev al  Liceului de Artă „Nagy István”. În 2007 a luat licența la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”  din Cluj-Napoca, la specializarea contrabas.

În prezent, este membru al Orchestrei Filarmonicii de Stat „Transilvania” Cluj-Napoca.  A început studiul muzicii vechi și instrumentului viola da gamba ca autodidact, iar  ulterior a continuat studiul sub îndrumarea profesoarei Ilse László-Herbert. A participat la  cursurile de măiestrie din cadrul Facultății de Muzică din Geneva, unde a studiat viola da

gamba cu profesorul Guido Balestracci și basso continuo cu profesorul Pierre-Alain Clerc.  A urmat cursuri de muzică de cameră și de viola da gamba sub conducerea interpreților  Bruno Cocset, Hervé Douchy, Mira Glodeanu, Jan De Winne, Françoise Lengellé etc.  A colaborat cu numeroase formații de muzică de cameră din țară și din străinătate:  Ausonia (Bruxelles), Il Gardellino (Bruges), Musica Profana (Budapesta), Chanterelle (Cluj Napoca), Codex (Miercurea Ciuc). Este membru fondator al formațiilor de muzică barocă  „Fonte di Gioia” și „Sectio Aurea”.

Din anul 2015 este profesor de viola da gamba și violone la cursurile Universității de  Vară organizate în cadrul Festivalului de Muzică Veche din Miercurea Ciuc.

Raluca Enea  

Raluca Enea este absolventă a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti – secțiile  Pedagogie instrumentală – pian și Interpretare – clavecin, la clasa profesoarei Ogneanca  Lefterescu. Din 2005 și-a continuat studiile de clavecin în Germania, sub îndrumarea  profesorilor Harald Hoeren, Glen Wilson şi Ketil Haugsand.

A urmat cursuri de perfecţionare susţinute de Menno van Delft (Olanda), Frédérick  Haas (Belgia), Malcolm Bilson (SUA), Ketil Haugsand (Norvegia), cursurile Academiei din  Sablé, sub îndrumarea profesorilor Françoise Lengellé şi Howard Crook (clavecin şi canto  baroc) și cursuri de muzică de cameră cu Jan de Winne, Marcel Ponseele și Hervé Douchy  (Belgia).

A susţinut concerte în România, Germania, Norvegia, Ungaria. Raluca este artist liric al  Filarmonicii „G. Enescu” Bucureşti, doctor al UNMB (cu o teză despre muzica pentru clavecin  a lui J.Ph. Rameau – elaborată sub coordonarea Profesoarei Dana Borșan) și cadru didactic al  Universității Transilvania din Brașov.

Raluca este director artistic al Festivalului de Muzică Veche București și coordonează  proiectele educative și de formare în domeniul muzicii vechi susținute de Asociația Culturală  Antiqva, în România.

 

Număr de vizualizări :527


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro